Vă vorbeam atunci despre „urgenţa unei dezbateri autentice, a unui proiect de societate, deopotrivă de către clasa politică şi societatea civilă, dezbatere pe care o voi iniţia imediat după preluarea mandatului.” Da, m-am citat pe mine, că mă iubesc atât de mult încât toate materialele campaniei din 2019 sunt cu şi despre cât de mult mă adoră cetăţenii – sper că mi-aţi văzut clipurile electorale, alea în care îmi atribui şi îmi asum toate protestele voastre din ultimii 5 ani.

De asemenea, vă mai abuream că „statul trebuie să fie mult mai transparent în raport cu proprii cetăţeni şi să dea socoteală de modul în care lucrează în beneficiul cetăţenilor şi de modalitatea în care cheltuie banul public”, dar puteţi număra pe degetele de la o mână dăţile în care am avut interviuri în presa naţională sau alte contexte necontrolate 100% de mine şi staff-ul meu în care să vin să explic cetăţenilor ce fac eu la Cotroceni. Ghinion!

În 2019, sunt mai realist şi vă promit mai puţin: Cetăţuia normală
Am ajuns în turul 2 după ce în ultimele săptămâni aţi vorbit mai degrabă despre guvernare decât despre mandatul meu (şi probabil fix de asta v-am spus că cea mai mare realizare a mea e înlăturarea PeSeDe de la guvernare după ce le-am numit 3 prim-miniştri printre care se numără şi contracandidata mea de-acum – am reevaluat-o cam cum făcea fostul preşedinte al Cetăţuiei în vremea lui) şi fug de o dezbatere pe bune fie cu VVD, fie în faţa societăţii.

În schimb, organizez eu azi chermeza mea în încercarea de a o vinde poporului drept „dezbatere aşezată”.

  • Din senin, SNSPADADA se oferă să o găzduiască şi anunţă locaţia -Biblioteca Centrală Universitară-, băgând la înaintare conceptul de „spaţiu public neutru”;
  • Publicul nu s-a putut înscrie, deci accesul este strict controlat;
  • Chem doar politologii şi ONG-iştii pe care îi simpatizez şi, fără ca ei să îşi dea seama, căpătă (unii din nou) ştampila prezidenţială pe frunte;
  • Presa nu e chemată via redacţii, ci pe bază de invitaţie personală – eu îi aleg pe jurnaliştii care să îmi pună întrebări;
  • Toată lumea e chemată cu o oră înainte pentru a primi instructajul de rigoare (aşa cum ne-a relatat aseară Moise Guran);
  • În sală trebuie să fie şi unii la număr, să zâmbească frumos şi să nu se gândească să pună vreo întrebare. Aşa că PeNeLe a contactat diverşi lideri ai asociaţiilor studenţeşti, iar aceştia au executat pe loc sarcina primită. Rezultatul a 4-5 ani de dezbateri despre educaţie, vedeţi?
  • La script încă se lucrează, dar veţi vedea voi la ora 19:00 ce urmează să punem în scenă.

Şi asta este ceea ce numesc eu democraţie în Cetăţuia Normală pe care o conduc. Cum vreau eu, cu cine vreau eu, în ce condiţii vreau eu.

Hai, la treabă!