Prim-ministrul ieşit apoi la declaraţii era precum acel Grigore care vrea-nu vrea trebuie să bea aghiazmă. Dl. Iohannis doreşte anticipate, nu are timp de pierdut în consultări cu partidele politice parlamentare, consultări care, în foarte multe cazuri, nu prea au cum să aducă rezultatele aşteptate, aşa că domnul prim-ministru a primit însărcinarea de a identifica şi pune în practică metodele prin care, în prima etapă, se va ajunge la sacrificarea lui şi a guvernului pe care îl conduce. Cum PSD nu prea dă semne că ar fi cu adevărat interesat în reuşita unei moţiuni de cenzură pe care chiar dacă o va depune, aşa cum ne tot promite, în cursul lunii februarie, nu are deloc motive să o şi vadă adoptată, dl. Orban va fi obligat să recurgă la soluţii categorice pentru  a se vedea plecat de la Palatul Victoria. Ori va scoate din sărite PSD, UDMR şi ALDE asumându-şi răspunderea pe o lege care ar viza alegeri locale în două tururi, ori îşi va înainta el însuşi demisia. Numai că şi într-un caz, şi în celălalt, chiar şi în situaţia în care se va ajunge la o majoritate pro-anticipate, există primejdia ca şefii celor două Camere parlamentare – atât de gentilii şi democraţii domni Teodor Meleşcanu şi Marcel Ciolacu- să facă jocul PSD şi să amâne la nesfârşit punerea pe ordinea de zi a votului de învestitură a celor două guverne de sacrificiu sau bidon, cum spun francezii, astfel încât să se depăşească toate termenele legale necesare organizării mult doritelor anticipate.

Preşedintele Iohannis are toate motivele să dorească alegeri anticipate. Mizează pe rolul lui de locomotivă electorală în raport cu PNL. Adică pe victoria lui covârşitoare în alegerile prezidenţiale. E conştient şi că succesul lui are un anumit termen de garanţie aşa că a plănuit să profite la maximum de situaţia actuală. Pe de altă parte, dl. Iohannis  nu poate să nu fi observat că cele mai recente sondaje de opinie indică, unele, o stagnare a PNL, altele totuşi o creştere uşoară a partidului domniei sale în opţiunile electoratului aşa că este imposibil să nu se ia în calcul chiar o erodare a partidului pe seama căruia a căzut povara guvernării. Or, exact pe asta mizează PSD. Nu-i vorbă, PNL îşi dă el însuşi tot mai des cu stângul în dreptul atunci când fac declaraţii inepte tot felul de domni, doamne şi domniţe care au ajuns să fie miniştri, excelenţe doar fiindcă aşa a vrut Mont Blanc-ul preşedintelui Iohannis.  PNL are, aşadar, nevoie să guverneze invocând legitimitatea obţinută prin alegeri fiindcă doar astfel va putea trece la reforme, inclusiv la măsuri dure, nepopulare.

Pe de altă parte, nu trebuie să fii cine ştie ce analist politic pentru a şti că PNL nu va dobândi prin alegeri mult visatele 50 plus 1% din voturile electoratului. Va fi silit să recurgă la guvernarea în coaliţie. Or, asta înseamnă că nu îi va fi nici după anticipate cu mult mai simplu. UDMR are mereu pretenţii, USR-PLUS pare a se fi specializat pe făcut mofturi, PMP reacţionează în funcţie de capriciile domnului Traian Băsescu.

Am urmărit în zilele din urmă ediţiile emisiunii Marius Tucă Show din perioada 1997-2000. Am recapitulat astfel noianul de scandaluri înregistrate în anii în care în fruntea ţării s-a aflat coaliţia CDR- PD-UDMR. Care a pornit la treabă cu PNŢCD în poziţia de vârf de lance. Inabilităţile conducerii ţărăniste din acea vreme dar şi neinspiratele acţiuni ale preşedintelui Emil Constantinescu au dus la ieşirea din istorie a partidului lui Maniu readus la viaţă prin eforturile supraomeneşti ale Seniorului Corneliu Coposu. PNL a fost salvat atunci de inteligenţa politică a d-lui. Valeriu Stoica. În urmă cu doi ani dl. Ludovic Orban a început să repare ceea ce a făcut rău doamna Alina Gorghiu. A reuşit, deşi puţini erau cei care îi dădeau la început  sorţi de izbândă. Cred că şi de acum înainte dl. Orban va trebui să dea dovadă de vigilenţă maximă. Rămâne de văzut cum se va împăca aceasta cu băutul aghiazmei.

Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro