Vorbind într-un mediu pe deplin securizat, ministrul a fost scutit de o serie întreagă de întrebări care cer obligatoriu un răspuns. De exemplu, ministrul a spus că ordonanţa va fi dată „după concedii”, deci probabil prin septembrie. Şi atunci care mai e urgenţa, din moment ce poate aştepta încă o lună şi ceva? Ca fost judecător constituţional, domnul Toader ar trebui să ştie că CCR a stabilit în repetate rânduri că urgenţa unei ordonanţe nu trebuie doar afirmată, ci demonstrată efectiv în preambulul actului normativ. Altminteri, e neconstituţională.

Protocoalele secrete au fost desecretizate (unele dintre ele) şi în afară de retorica publică nimeni nu s-a preocupat de ele. A stabilit cineva, vreo instanţă, că ar fi ilegale? A stabilit vreo instituţie că acestea au produs efecte nocive în vreun dosar? Există vreun caz în care să se fi pronunţat condamnări doar pe baza lor, fără alte probe? După ştiinţa mea, nu. Şi sunt convins că nici Tudorel Toader nu are alte informaţii, căci negreşit le-ar fi utilizat în mod public.

Interceptările SRI în dosare penale au devenit ilegale abia din martie 2016, ca urmare a unei decizii a CCR. Cum deciziile CCR au putere numai pentru viitor (că aşa scrie la Constituţie), este evident că orice interceptare SRI în materie penală realizată după martie 2016 este lovită de nulitate. Nu însă şi cele de dinainte. Din moment ce au fost folosite în pronunţarea sentinţelor, deci au putut fi contestate inclusiv de către inculpaţi, înseamnă că legalitatea lor a fost verificată şi de către instanţele de judecată şi nimeni, nici măcar Tudorel Toader, nu poate decreta acum că ar fi ilegale.

Ceea ce încearcă ministrul Justiţiei cu ordonanţa sa de urgenţă este să extindă efectele deciziei CCR din martie 2016 asupra perioadei de dinainte ca aceasta să fi fost luată, adică să-i atribuie caracter retroactiv în pofida Constituţiei.

Să fi înnebunit subit ministrul Justiţiei? Să-i fi luat vreun OZN toată ştiinţa de carte şi toate cunoştinţele pe care le-a dobândit în 10 ani de mandat la CCR? Puţin probabil: Tudorel Toader ştie bine ce face. Odată emisă ordonanţa de urgenţă, aceasta intră în vigoare şi produce efecte imediat. La Curtea Constituţională o poate ataca direct doar Avocatul Poporului – nu râdeţi, am inventariat doar o posibilitate teoretică şi prea puţin probabilă.

Chiar dacă, ulterior, ordonanţa este respinsă de Parlament prin lege sau dacă legea de aprobare a acesteia este declarată neconstituţională de către CCR, ordonanţa va opera, pentru perioada cât a stat în vigoare, ca lege penală mai favorabilă şi va putea fi folosită de toţi condamnaţii cărora ea le este destinată. Lui Tudorel Toader îi este indiferent dacă aceasta va fi respinsă sau declarată neconstituţională, scopul ei va fi fost oricum atins.

Tudorel Toader ne-a mai anunţat ceva: că nu vrea să stea prea mult ca ministru al Justiţiei şi că abia aşteaptă să se întoarcă la cabinetul său de avocatură din Iaşi, recent renovat. Iaşi? Sigur că da. Ne uităm cu atenţie şi ce vedem? Că la uşa cabinetului s-a făcut deja coadă, Cordunenii şi-au lăsat sacoşele ca la Alimentara pe vremuri. Atunci aşteptam adidaşi de porc şi gheare de pui, acum ăştia aşteaptă ordonanţa. Căci să nu-şi facă nimeni iluzii că ordonanţa e doar pentru Dragnea şi câţiva şmecheri de prin politică. De prevederile ei va profita şi marea criminalitate organizată, la a cărei combatere interceptările SRI au jucat un rol chiar mai important decât în cazurile de corupţie.

Imediat ce dă ordonanţa, Tudorel şi-a asigurat clientela pe următoarele decenii. Căci ce avocat poate fi mai bun decât chiar ăla care a scris legea?