Şi iată că acest guvern „pierde-vară“ îşi aduce aminte că „tătucul Daddy“ le-a spus, când a făcut lista de promisiuni, că trebuie făcut frumos în primul rând drumul până la poartă casei şi că trebuie să se ocupe de asta cei pe care i-a desemnat (adică puşi în funcţii) cât el lipseşte (titlurile editorialelor: „Autostrada proiectată să treacă prin fieful lui Dragnea“).  

Cei desemnaţi, membrii supuşi ai grupului teleormănean, sunt - aşa cum bănuiaţi domnul ministru al transporturilor R. Cuc, al 27-lea bis, reevaluat şi neremaniat, şi doamna prim-ministru V.V. Dăncilă, marioneta de la distanţă a păpuşarului. Cei doi şi-au dat seama că, în lipsă şefului, ca unici beneficiari în acest moment, este în interesul lor să se ocupe de două obiective mari şi frumoase, pe sufletul aleşilor, chit că sunt din categoria „fără număr... fără număr“ şi în nici un caz din categoria „mă angajez că vom face o autostradă cap-coadă... proiect finanţat de la bugetul de stat“ (probabil o autostradă de 1,1 metri ca să depăşească recordul din Moldova; dar nu e sigur că va fi nici cât coada ursului din pădure). 

Ce întâmplare, ce coincidenţă, aceste proiecte sunt în judeţele Giurgiu şi Teleorman, fiefurile domnului R. Cuc şi doamnei V.V. Dăncilă: Autostrada Sudului (tronsonul I Bucureşti-Alexandria din cele patru tronsoane pe traseul Bucureşti-Alexandria-Craiova-Drobeta Turnu-Severin-Lugoj) şi Podul peste Dunăre la Zimnicea-Svistov (Bulgaria), cu reabilitarea infrastructurii adiacente DN51 Alexandria-Zimnicea şi DN52 Alexandria-Turnu Măgurele.  

La prima vedere, anunţul de duminică la conferinţa PSD de la Alexandria al domnului ministru R. Cuc aducea un argument rezonabil pentru cele două proiecte în faţa auditoriului teleormănean: că acestea sunt obiective prioritare pentru judeţ (de fapt pentru judeţe, Teleorman şi Giurgiu), ceea ce de fapt este normal, pentru că orice obiectiv de interes naţional este normal să fie foarte important pentru administraţiile locale şi localnici. 

Am toată simpatia şi, în acelaşi timp, tot regretul, pentru stimaţii cetăţeni creduli la afirmaţiile unui ministru, pentru că aceste promisiuni sunt numere de circ politic, prestidigitaţie şi iluzionism, uşor de devoalat.  

Ca orice număr de circ, pare credibil la prima vedere. Studiul de fundamentare pentru realizarea autostrăzii Bucureşti-Alexandria în parteneriat public-privat (PPP) a fost scos la licitaţie şi va fi finalizat în iulie, hotărârea de guvern de aprobare va fi în august, iar în septembrie se va face atribuirea pentru firma care va veni să construiesca autostradă. Iar Podul peste Dunăre la Zimnicea s-a discutat cu bulgarii, care au făcut nişte propuneri generale („partea română a urgentat foarte mult acest obiectiv... este un proiect deosebit de important care se va face“).  

Pentru comparaţie, procedura din 2007-2009 la licitaţia Autostrăzii Comarnic-Ploieşti în PPP a durat un an şi jumătate până la semnarea contractului, studiul de fundamentare a avut la bază studii de trafic detaliate bazate pe un recensământ de trafic actualizat şi chestionare origine-destinaţie, pentru ca în etapa de dialog competitiv - pe care legiuitorul a prevăzut-o în licitaţie tocmai pentru introducerea tehnologiilor inovatoare - ofertanţii să propună soluţii tehnice moderne, mai bune decât cele din documentaţia de licitaţie întocmită de beneficiar, spre folosul beneficiarului (de exemplu, înlocuirea serpentinelor şi traversarea localităţilor cu tunele). 

Pe de altă parte, tot la prima vedere, oricine poate observa că interesul naţional, ce ţine de atribuţiile guvernului, nu poate fi subordonat interesului local; şi, în mod normal, ceea ce este prioritar în judeţul Teleorman, nu este automat prioritar pentru interesul naţional. Asta nu înseamnă că interesele locale sunt neglijate, că obiectivele de interes local nu se mai fac, ci că se fac în ordinea priorităţilor stabilite prin strategia naţională şi cu finanţarea special destinată, de exemplu din fondurile europene pentru dezvoltare regională (FEDR). 

Dovezile indirecte 

Dovezile indirecte ne arată că cele două proiecte, autostrada Bucureşti-Alexandria şi podul peste Dunăre de la Zimnicea nu se regăsesc în documentele de strategie a României pentru infrastructura de transport: nici în HG 666/2016, de aprobare a Master Planului General de Transport al României (MPGT) şi nici în Decizia Parlamentului de aprobare a Programului de guvernare (cele trei versiuni de până acum). Iar podul peste Dunăre la Zimnicea nu este şi n-a fost niciodată în planurile României, chiar şi numai pentru că un astfel de proiect implică costuri foarte mari.  

Amintiţi-vă că Podul peste Dunăre de la Calafat-Vidin a fost finanţat în întregime de Bulgaria, România a făcut doar infrastructura conexă pe teritoriul propriu cu fonduri europene, deci n-am cheltuit nici un ban. Bulgarii au interese mult mai mari pentru a îndesi cu poduri trecerea peste Dunăre, dovadă solicitările permanente de la fiecare întâlnire guvernamentală, cu diverse propuneri de locaţii. Aşa că „urgentarea de către partea română“ a promovării acestui pod este cel puţin o inabilitate politică şi de negociere, atât timp cât partea bulgară, mai interesată decât partea română, este dispusă să finanţeze singură astfel de obiective.  

Şi de ce la Zimnicea? Pentru că încă nu există un studiu care să stabilească care locaţie este mai oportună, fezabilă şi rentabilă pentru construirea unui pod peste Dunăre. Am putea să-l parafrazăm pe „nenea“ Iancu: să se facă pod, primesc, dar nu pe banii noştri (şi ai mei); să nu se facă pod, primesc, dacă bulgarii nu vor să plătească, dar atunci să nu mai vorbim de pod la Zimnicea decât după ce se face un pod nou la Giurgiu.

În concluzie, proiectele prioritare din declaraţia de la Alexandria a ministrului transporturilor nu sunt prevăzute în nici un document oficial, nici prioritare şi nici urgente pentru România. Există zeci de astfel de proiecte care pot fi fundamentate drept necesare şi oportune şi chiar mai urgente, într-o ţara ca România cu deficit considerabil de infrastructură de transport (în special rutieră) şi de aceea există documente strategice şi liste prioritare de proiecte pentru finanţarea din bugetul de stat sau alte surse care trebuie respectate. Cel mai bun indicator este testarea cu Modelul Naţional de Transport, un program multicriterial de ierarhizare strictă a proiectelor pe baza punctajelor. 

În studiul de fundamentare la Autostrada Sudului se spune că proiectul „a fost identificat ca obiectiv prioritar“. În MPGT există drumul expres Bucureşti-Craiova, pentru care sunt întemeiate suspiciuni că prin testarea cu Modelul Naţional de Transport (MNT) nu se califica decât ca drum naţional, şi despre care secretarul de stat A. Gadea din Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene spunea, în februarie 2019, că „s-a lucrat la proiectul unui drum expres Alexandria-Bucureşti, iar în perioada imediat următoare se va scoate la licitaţie studiul de fezabilitate“.  

Studiul de fundamentare al Autostrăzii Sudului (deocamdată neaprobat, în stadiul de proiect) s-a făcut pe bază unui Studiu de Prefezabilitate (SPF) mai vechi. După cinci ani ar fi fost normal ca proiectul în noile condiţii să fie supus testării cu MNT, ceea ce nu s-a făcut pentru că teleormăneanul care l-a pus pe lista ştie cel mai bine că proiectul ar pica testul.  

Singurii care ne-ar putea spune ce s-a întâmplat cu acest proiect sunt consultanţii care au conceput Modelul Naţional de Transport şi care au făcut testarea proiectului. Dar consultanţii străini nu mai pot fi contactaţi, iar colaboratorii români nu vor să vorbească, invocând faptul că nu sunt mandataţi. 

Am terminat reţeaua de autostrăzi. Pe hârtie 

Se pare că în aceste ultime guverne PSD fiecare vorbeşte despre ce-l taie capul, evident cu consemnul general să promită orice, oricât - ca pe urmă partidul să poată cere votul de la cetăţeni, iar Parlamentul şi Guvernul României să fie sinecuri pentru jonglerii cu vorbele. 

Zilele acestea Senatul a aprobat executarea a alte două obiective de investiţii: Autostrada Unirii Principatelor Române (Ploieşti-Buzău-Focşani-Bacău-Şiret) şi Autostrada Basarabia (Focşani-Vamă Albiţă). Mai e puţin şi terminăm reţeaua de 3.200 de km gândită încă dinainte de 1990. Pe hârtie! 

Guvernanţi şi parlamentari, conduceţi o ţară! Nu suntem cu listuţa la piaţă, cu atât mai puţin, nu suntem la circ să vedem struţo-cămila. Aflaţi că n-avem bani să terminăm ce am început de 30 de ani şi tot începem proiecte pentru care ne-ar trebui tot bugetul de stat că să le facem pe toate. Vedeţi şi voi: una-i voinţa, alta-i putinţa!  

Iar noi pensionarii, noi bugetarii, noi contribuabilii (şi nu mă gândesc la pensionarii de lux şi nici la bugetarii-demnitari, care nici n-ar simţi că sunt sau nu sunt plătiţi, ci la profesori, la medici şi toţi ceilalţi), am fi de acord ca pe autostrăzile de pe hârtie, care poate s-ar face, să se scrie „Aici sunt banii dumneavoastră!“ şi în rest... circ fără pâine. 

Aici nu e vorba că nu ştie stânga ce face dreapta, ci că nici capul nu ştie. Şi se dovedeşte că totul se face sub impulsul momentului (politic, financiar, social) la cererea „celui care nu poate fi refuzat“ (eufemistic spus cererea, de fapt o formă voalată a ordinului şefului, care aflăm că nu se consultă cu nimeni). Nu are încredere, nu are de ce să se consulte cu yes men-îi care oricum îl aprobă orice ar face. Ştie el mai bine care este interesul... bineînţeles, interesul lui! 

Dacă nu este interesul României, există alte interese, poate interese ascunse? Pentru că ceva e clar: se fac promisiuni în numele statului român (care suntem noi, nu-i aşa?... sau nu-i aşa!), dar în interesul persoanelor care au influenţa şi autoritatea să facă potenţial ceea ce promit. O întrebare la care se cere un răspuns argumentat din partea, cel puţin, a celor doi demnitari menţionaţi. 

Parfum de corupţie

La şedinţa de guvern de aprobare a studiului de fundamentare pentru promovarea autostrăzii Bucureşti-Alexandria şi a Memorandumului privind Acordul guvernamental româno-bulgar pentru realizarea Podului peste Dunăre la Zimnicea-Svistov se va simţi un parfum de corupţie (sper să nu fie acoperit de duhoarea putreziciunii morale). Mai exact, abuz de funcţie - adică „fapta funcţionarului de a-şi folosi influenţa şi autoritatea în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite“.  

În cazul iniţiatorului, ministrul Transporturilor, şi al prim-ministrului, semnatarul principal al hotărârii de guvern, există dovezi evidente, pe cele indirecte le-am discutat, iar dovezile directe le vom prezenţa mai jos. În cazul celorlalţi, avem de-a face cu complicitate şi rămâne ca instituţiile de prevenire şi combatere a corupţiei să verifice întreaga procedură, inclusiv în lumina celor dezvăluite aici. Şi poate şi mobilul actului de corupţie: mită electorală? N-ar trebui ca instituţiile care se ocupă cu corupţia să meargă pe urmele parfumului până la... hazna?  

Oricum, autostrada Bucureşti-Alexandria nu poate fi încadrată la urgenţe, chiar şi fără a şti că ea nu este pe nici o lista de proiecte prioritare. Pentru că România nu-şi poate permite - în actuala situaţie de deficit cronic de infrastructura de transport şi de criză bugetară - două autostrăzi sau drumuri expres Bucureşti-Craiova (atât pe la Piteşti-Craiova, care este în execuţie, cât şi pe la Alexandria), în condiţiile în care nu sunt finalizate tronsoanele Lugoj-Deva să legăm capetele de autostradă între Nadlac şi Sibiu, tronsoanele de pe Autostrada Transilvania (între Borş şi Târgu Mureş) şi în condiţiile în care cele două autostrăzi prioritare, cu cel mai mare punctaj în MPGT în urmă testării cu MNT (autostrada Piteşti-Sibiu şi autostradă Unirii, Târgu Mureş-Iaşi-Ungheni) sunt abia demarate (şi avem surpriza că s-a lansat un proiect de hotărâre de guvern pentru modificarea traseului pe Sibiu-Piteşti, iar „pe loturile 2 şi 3 se impun noi investigaţii pe teren pentru  altfel proiectul nu este eligibil pentru fonduri europene“ (după 10 ani de la primul SF se începe de la zero, adică de la traseu?). 

E şi normal pentru că nu s-a făcut, ca de obicei, nici o pregătire a proiectului, s-a luat SF-ul din 2008 fără nici o actualizare şi se lucrează din birou, pentru că acest al 27-lea-bis ministru a spus că el va reduce timpul „pierdut” cu proiectarea. Şi în condiţiile în care A0, inelul de centură a Bucureştiului la profil de autostradă, aşteaptă identificarea surselor de finanţare -am enumerat doar cele mai urgente situaţii în domeniul autostrăzilor. 

(Paranteză: ce surpriză, unde şi când a găsit guvernul Studiul de Fezabilitate din 2008? Pentru că în 2012, unul din miniştrii dumneavoastră spunea că nu există nimic pentru Autostrada Sibiu-Piteşti şi el trebuie s-o ia de la zero din cauza grelei moşteniri - o mică păcăleală, aşa ca la circ, nu?). 

Domnule ministru, vă rugăm să vă opriţi până nu e prea târziu  

Domnule ministru R. Cuc, iniţiator suspect de proiecte peste rând, la Giurgiu şi Mihăileni de trei ani se lucrează la trei km de centură ocolitoare şi până în prezent nu s-a turnat nici un metru de asfalt pentru oamenii din circumscripţia în care aţi fost ales. 

Va rugăm nu mai începeţi autostrăzi de peste 2 miliarde şi jumătate de euro (numai costul construcţiei la Autostrada Sudului), pentru că nu de mult timp aţi promis că faceţi, tot în PPP, Autostrada Braşov-Ploieşti de 1,36 miliarde de euro şi Târgu Neamţ-Iaşi de 1,2 miliarde de euro, care sunt mai ieftine, mai rentabile şi mai urgente (cel puţin aşa spune MPGT şi testarea cu MNT). Va rugăm să vă opriţi la cele două, noi am fi mulţumiţi! 

Tot românul ştie câte lucrări s-au început şi nu se mai termină, pentru că nu mai sunt bani?! Şi atunci ce gospodar e acest guvern dacă începe alte şi alte investiţii? Sau le începe numai cu gura? Însă nici aşa nu e bine, pentru că încep cheltuielile pentru: studii SPF, SF, Studii de fundamentare, Studii de trafic, Documentaţii de licitaţie. 

Şi dacă nu-l opreşte cineva (adică noi!), poate chiar ne trezim cu o autostradă la Alexandria, care în 2045 s-ar putea să adune 5879 de autoturisme (într-o estimare optimistă, conform studiului de trafic şi prognozei de trafic), iar noi stăm în ambuteiaje pe drumuri cu trafic de zeci de mii de autovehicule, la munte, la mare, sau chinuim maşinile pe drumuri naţionale pietruite sau de pământ, privind cu furie cum investiţiile străine ocolesc Moldova şi alte 1001 de motive de nemulţumire.  

Iar pentru Podul de la Zimnicea nu pot decât să replic: domnilor guvernanţi, Podul Prieteniei de la Giurgiu are peste 60 de ani, ar trebui făcut unul nou şi modern, iar Podul de cale ferată de la Grădiştea, judeţul Giurgiu, a fost luat de ape din 2005 şi în istoria României nu s-a întâmplat - nici pe vremea războaielor - ca prima cale ferată din Ţara Românească (Bucureşti-Giurgiu), care asigură legătura feroviară cu sudul Balcanilor să fie închisă după 136 de ani pentru că decizia de finanţare a lucrărilor s-a tot amânat, proiectul de refacere nefiind considerat suficient pentru a fi o prioritate.  

Este clar că noi, cetăţenii, şi ei, guvernanţii, nu operează cu aceleaşi criterii pentru stabilirea priorităţilor în folosirea banilor publici. Iar dacă ei au greşit sau au alte interese, ar trebui să dea banii înapoi... Nu, pentru că sunt prea mulţi, dar atunci să nu mai greşească şi dacă greşesc să plece de la guvernare. 

Muncă de detectiv

Să trecem de la circul politic specific, la lucruri serioase. Să facem o cercetare rapidă a „docomentelor“, dar onestă, fără a intră în detalii, pentru că - aşa cum veţi vedea - nici nu are rost, să facem un scurt comentariu asupra studiului de fundamentare a deciziei de lansare a PPP-ului pentru Autostrada Sudului, secţiunea Bucureşti-Alexandria-Craiova, documentul care dă unda verde pentru implementarea proiectului. 

E o maculatură care nu ar merita nicio atenţie şi nici n-ar fi de remarcat, dacă n-ar friza realitatea evidentă, mistificând adevărul pentru a-i da un permis în alb de cheltuire a banilor publici prim-ministrului Dăncilă, cu ajutorul unui ministru obedient al transporturilor şi cu complicitatea Comisiei Naţională de Strategie şi Prognoză (CNSP), cel care a întocmit studiul de fundamentare a deciziei de realizare în PPP a autostrăzii Bucureşti-Alexandria-Craiova.  

O remarcă despre profesionismul celor care au întocmit studiul de fundamentare: la capitolul „descrierea lucrărilor“ apare de nenumărate ori termenul hilar de „podeţ dalal“, în loc de denumirea tehnică de „podeţ dalat“, adică podeţ cu suprastructură din dale de beton. Nu e vina funcţionarilor că au fost puşi să facă o treabă murdară la care nu se pricep, dar de ce au acceptat-o cunoscând condiţiile şi consecinţele? De fapt, nu cred că e vorba de funcţionari adevăraţi, ci de „oamenii partidului“. Si oricum, când mă gândesc la ce au făcut îmi vine în minte „acarul Păun“. 

Dovezile directe

Aşa cum v-am spus, dovezile directe se regăsesc în mistificarea şi falsurile folosite în studiul de fundamentare pentru realizarea Autostrăzii Sudului în parteneriat public privat (PPP), întocmit de Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză (CNSP). 

Studiul de fundamentare cere profesionalism, dar şi corectitudine şi probitate - în schimb avem diletantism, incompetenţa şi rea intenţie, totul pentru obţinerea unui rezultat anticipat. Vedeţi declaraţia ministrului transporturilor şi calendarul promovării proiectului de autostradă şi vă veţi da seama cine este autorul premeditarii. 

În primul rând, trebuie să remarcăm dubiul celor care au întocmit studiul de fundamentare privind realizarea unei autostrăzi sau a unui drum expres. Pentru că nu este o decizie politică, ci o decizie pur tehnică, pentru a stabili categoria de drum care se proiectează, unicul criteriu luat în considerare - conform standardelor tehnice - este traficul de autovehicule.   

Şi nu există un studiu de trafic recent pentru acest proiect, ci s-a folosit un studiu de trafic mai vechi (a se vedea comparaţia cu modul în care s-a lucrat la contractul de PPP pentru autostrada Comarnic-Predeal). Conform traficului recenzat şi prognozat în studiul de trafic folosit, până în 2045 pe întregul traseu al Autostrăzii Sudului rezultă necesitatea unui drum naţional cu patru benzi (pe sectorul Bucureşti-Alexandria, traficul estimat prin extrapolare în 2025, data pentru care se fac calculele pentru punerea în funcţiune a autostrăzii, este de 2.562 de autoturisme media zilnică anuală (MZA), la care se adaugă câteva sute de vehicule grele şi lungi şi autobuze, faţă de un MZA de 15.000 vehicule etalon pentru cel mai mic tip de autostradă, cu două benzi pe sens).  

Având în vedere integrarea acesteia în reţeaua europeană de drumuri, se poate accepta un proiect de drum expres, care face parte şi el din clasa drumurilor rapide, însă la costuri mai reduse (60-70% din costurile pentru o autostradă), cu posibilităţi de transformare în autostradă, inclusv sporirea numărului de benzi de circulaţie. Această categorie de drum este prevăzută şi în Master Planul General de Transport (MPGT), respectiv drumul expres Bucureşti-Alexandria-Craiova.

Deci dilema „specialiştilor“ nu era tehnică, ci cum să execute ordinele primite de a scoate un studiu de fundamentare pentru o autostradă. Ca nişte fini „intelectuali“ ce se pretind, ni se argumentează că albul e negru şi invers: „Valorile de trafic reduse şi existente au fost înţelese ca... argument pentru o reală relansare economică regională“?!  

Cum stă treaba de fapt 

Păi... „neicuşorule“, uite cum stă treabă: România are câţiva poli de dezvoltare, care stagnează pentru că investiţiile nu vin dacă n-ai infrastructură. Să vorbesc doar de Cluj, Timişoara, Braşov, unde guvernanţii nu reuşesc de peste un deceniu să termine Autostrada Transilvania şi Autostrada Nadlac-Constanţa sau de Iaşi, unde a trebuit să se dea o lege care să oblige guvernul să lege Moldova de Europa (caz fără precedent!) şi, se pare, tot degeaba.    

Iar tu vii în acest moment de criză bugetară (cel puţin, deşi pare o criză financiară şi economică) şi încerci să-mi spui că iei banii de la nişte investiţii dovedit profitabile, că să-i bagi într-o investiţie dovedit nerentabilă, numai în iluzia unei viitoare posibile „reale relansări economice regionale“? 

Mai mult, studiul de fundamentare încearcă să demonstreze că Autostrada Sudului nu poate fi finanţată din fonduri europene (deci trebuie făcută în PPP) şi critică Uniunea Europeană, care consideră eligibile doar proiectele cu valori de trafic ridicate în loc să finanţeze zone cu trafic scăzut, dar cu valori de trafic posibile doar prin dezvoltarea regională. 

„Ai puţintică răbdare, stimabile“...  că-ţi vine şi ţie rândul. Fondurile nerambursabile ale UE urmăresc coeziunea şi dezvoltarea regională, iar în acest stadiu România trebuie să facă investiţii rentabile, nu să arunce banii pe ceva iluzoriu, să se racordeze la fluxurile principale de schimburi şi să se integreze cu ceea ce poate fi integrat în acest moment.  

Va veni şi vremea pentru Autostradă Sudului, pentru că nu infrastructura este cauza principală a subdezvoltării („iniţiatorii“ sunt cei mai în măsură să ştie acest lucru). După ce această regiune săracă (surprinzător, pentru că poziţia geografică este avantajoasă şi startul   s-a dat din aceeaşi poziţie ca alte regiuni, care însă s-au dezvoltat între timp) va porni pe calea valorificării avantajelor naturale şi a resurselor umane şi la presiunea Balcanilor, care au cel mai mult de câştigat, UE va finanţa acest proiect Autostrada Sudului, care între timp va deveni cu adevărat un proiect de autostradă, şi pe noi - România - nu ne va costă nimic. 

Nu ştiu de ce am impresia, tot mai acut, că UE încearcă să ne protejeze, pe noi cetăţenii - România - de asfel de guvernări ostile dorinţelor şi intereselor majorităţii dintre noi, care în loc să guverneze cu grijă poporul, să se gospodărească aşa cum face orice gospodar, folosesc puterea de a guverna să se „garnisească“... Şi după... potopul! 

Bat tobele... Suspans

Atenţiune, atenţiune! Abia acum urmează numărul cel mai tare: „Partenerul privat va asigura finanţarea în proporţie de 75% şi va gestiona activitatea de construcţie şi operare, în principal prin subcontractare către un antreprenor/operator“. Statul român va face o plată anuală către partenerul privat „de aproximativ 275 milioane de euro, fără TVA. Această plată vine şi compensează lipsă volumelor de trafic care să o facă eligibila practic la absorbţia de fonduri nerambursabile. Valoarea reziduală a lucrărilor la sfârşitul perioadei contractuale este de 1.525 milioane de euro“.

Autostrada Sudului are un cost estimat de 2.550 milioane de euro, fără sarcinile care revin partenerului public, statul român (de exemplu: achiziţionarea terenurilor), cu o perioadă de implementare de cinci ani, 2020-2025, şi 25 de ani de întreţinere şi operare. Taxa de autostradă va fi minim 5 euro fără TVA, indexată anual.  

O menţiune: pentru o evaluare de costuri ar fi fost nevoie de minimum un studiu de prefezabilitate sau fezabilitate (SPF, SF), un traseu cert, un studiu de trafic, un profil transversal tip, obiectivele şi lucrările necesare, calculul costurilor de execuţie, o analiză financiară pentru compararea costurilor în variantă clasică cu variantă PPP. 

Orice estimare făcută din birou, am văzut cum, pe baza unor documente vechi şi depăşite, ne vor da un cost foarte aproximativ şi, cu siguranţă, nu vom putea analiza situaţia comparativă a variantelor posibile şi oportunitatea realizării proiectului în regim de PPP. 

Şi acum... să ne înţelegem: ori este ori nu este eligibila investiţia pentru fonduri europene nerambursabile? Păi cum... plătim 275 milioane de euro timp de 25 de ani că să fie un proiect acceptabil? Păi... dacă plătim nu mai e pe gratis, nu sunt bani nerambursabili. Şi mai plătim 640 de milioane de euro avans înainte de lichidare şi încă 1910 de milioane de euro din 2025 numai pentru  lichidarea investiţiei iniţiale? 

Mai bine daţi banii, 275 de milioane de euro oamenilor, întreprinzătorilor, investitorilor din judeţele vizate sau reparaţi şi întreţineţi drumurile publice din regiune, beneficiul va fi îndoit (275 milioane de euro ar fi un buget pentru întreţinerea întregii reţele de 16.000 de km de drumuri naţionale). 

Şi de ce vreţi să daţi 25% din costul investiţiei iniţiale (adică 640 de milioane de euro) contractorului privat? Aveţi prea mulţi bani în buget? Atunci de ce bugetele la Ministerul Transporturilor nu ajung nici măcar pentru întreţinerea reţelelor de drumuri publice şi calea ferată? De ce nu daţi un miliard de euro anual timp de şapte ani, aşa cum spune  MPGT, ca să aduceţi drumurile şi calea ferată la un nivel de viabilitate corespunzător? Aceasta este o cheltuială de la buget pe care aţi putea-o folosi pentru construcţia autostrăzii printr-un contract clasic, dacă aveţi bani de dat.  

Şi aşa faceţi şi la proiectul în PPP pentru autostradă Ploieşti-Braşov, ceea ce nu s-a întâmplat la contractul de PPP pentru acelaşi proiect din 2009!  Domnilor de la instituţiile statului care se ocupă de prevenirea corupţiei, care mai există şi îşi fac treaba, de ce este plătit partenerul privat în avans, de ce se face proiectul în PPP când, în aceste condiţii, se poate face printr-un contract clasic? De ce nu se folosesc fondurile europene nerambursabile, prin îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate? Oricum, trebuie să recunoaştem cu toţii că „ceva e putred“... în România. 

Cu alte cuvinte, înţeleg că cei care au întocmit studiul de fundamentare încearcă să ne spună că soluţia PPP nu este bună, că nu sunt întrunite condiţiile pentru un contract PPP şi totuşi  proiectul se va face? Cele 640 de milioane cu încă 275 de milioane anual ar asigura cash flow-ul pentru realizarea proiectului cu bani de la buget, poate nu în patru ani, ci în şapte.  

Dar dacă vom continua, vom plăti fără rost, după un calcul sumar, la sumele din Studiu, 9.425 de milioane de euro, adica: 640 (25%) + 1910 (restul 75%) + 275×25 (ani), la care se adaugă costul creditului şi costurile antreprenoriale ale partenerului privat,  costurile companiei de proiect, costul serviciilor de întreţinere şi cine mai ştie ce alte costuri ale partenerului privat. Şi rezultatul final: un bun de inventar cu valoare reziduală de 1.550 milioane de euro! 

Avertismente. Soluţii 

Singurul lucru care ne poate consola este că în România nu s-a făcut nici un proiect mare în PPP, iar acest proiect, Autostrada Sudului, este complet nepregătit. La fel şi proiectul de autostradă Comarnic-Predeal în PPP, care deşi este mai atractiv pentru partenerii privaţi, este la fel de nepregătit,  se bazează pe un SF din 2002, un adevărat dezastru ecologic pentru Valea Prahovei ce trebuie evitat cu orice preţ.  

Măcar în 2009,  contractul în PPP pentru Autostradă Comarnic-Predeal, s-a semnat pentru că există un proiect eligibil, fără „avans“ de 25% şi fără plăţi compensatorii. Contractul nu s-a implementat deoarece nu s-a făcut închiderea financiară, băncile garante modificând condiţiile de împrumut pentru partenerul privat. Aşa că nu credem că se vor face aceste suspecte, nepregătite, aşa-zise PPP-uri. 

Domnilor „specialişti“ de la CNSP, calculaţi impactul pe bugetul de stat pentru cele trei autostrăzi în PPP pe care ni le promite guvernul în regim de urgenţă (Ploieşti-Braşov, Târgu Neamţ-Iaşi şi acum Bucureşti-Alexandria-Craiova) şi pe urmă reanalizaţi cele două soluţii fără fonduri europene, singurele soluţii pe care le propuneţi - PPP sau achiziţia clasică - şi veţi constata că singura soluţie este revenirea la pregătirea proiectelor şi, în funcţie de priorităţile naţionale, alegerea soluţiilor de promovare optime

De ce oare aceste studii sunt făcute de CNSP şi nu de firme profesioniste specializate? Poate fiindcă aceste firme nu pot fi manipulate pentru a da o concluzie prestabilită? Aşa, cheltuim miliarde fără folos şi toată lumea e împăcată că se lucrează „legal“. Oare o fi chiar aşa? 

Suntem îngrijoraţi că Ministerul Finanţelor, care ar fi trebuit să oprească de mult acest dezmăţ public, care pune în pericol echilibrul bugetar pe decenii de aici înainte, nu spune nimic. Ne este teamă că Ministerul Finanţelor este clovnul din acest circ, mare şi tare cu cei slabi, mic şi neajutorat în faţă celor puternici.  

Ar fi de bun simţ să se recunoască de cineva că nu se mai face ceea ce aţi promis, chiar dacă aţi fi vrut cu orice preţ s-o faceţi, chiar încălcând normele tehnice, analiza financiară şi documentele de strategie ale României - pentru că nu se poate face aşa ceva! 

Pentru că promovarea celor trei autostrăzi în PPP, aşa cum aţi vrut, ar înseamnă că întreg bugetul Ministerului Transporturilor să fie cheltuit 25 de ani la cele trei autostrăzi doar pentru plată investiţiilor iniţiale, compensaţii, plăţi de disponibilitate, operare şi întreţinere. Aşa că nu puteţi face trei greşeli, chiar şi promise, este un „dar“ prea scump pentru români, la banii noştri. 

Şi să mai recunoaşteţi că bugetul de stat nu mai suportă alte investiţii noi, că aţi amanetat viitorul ţării prin împrumuturile făcute „fără număr... fără număr“ şi investiţiile propuse prin credit de angajament. Nu mai angajaţi viitorul nostru, nu e destul cât ne costă şi prezentul?Soartă Greciei ni se va părea parfum faţă de criza financiară şi economică care ameninţă România. 

Aceste comentarii sunt un avertisment şi pentru cei ce au întocmit acest pseudo-document -cei de la CNSP - pentru că în loc de probitate, profesionalism şi corectitudine, avem o lipsă crasă de probitate, avem incompetenţa evidentă, incorectitudine şi chiar rea voinţă. Dovada e la îndemână oricui: studiul de fundamentare, declaraţiile oficiale şi tot calendarul pregătit pentru acest proiect.  

Restul dovezilor se regăsesc în bucătăria deciziei politice pe care instituţiile abilitate le pot găsi cu uşurinţă: avem faptele, dovezile, mobilul şi pe cei ce beneficiază de pe urma faptelor. De altfel, la suspiciunile pe care le presupun aceste proiecte, toate documentele se vor verifica în momentul când statul de drept va constata că a fost înşelat prin metoda suveică „mistificară realităţii evidente“, des folosită de această guvernare. 

De ce?

Domnilor guvernanţi, toate câte s-au spus aici e imposibil să nu le ştiţi, doar de aceea va plătim. Atunci de ce? De ce faceţi acest circ fără întrerupere, de ce ne minţiţi şi cheltuiţi banii noştri că şi cum ar fi ai voştri?  

Cum se poate ca un individ sau doi-trei să decidă fără argumente veridice şi imbatabile, cu documente măsluite, cu complicitatea unui partid aflat la putere şi a aşa-zişilor funcţionari publici din aparatul de stat - fie numiţi politic, fie simple unelte în mână şefilor, încălcând probitatea funcţiei şi jurământul faţă de popor, să decidă fără să le pese de consecinţele faptelor lor asupra noastră, o dată şi încă o dată, şi iarăşi (a câtă oară?)... doar fiindcă pot s-o facă? Şi să spună că ei plătesc politic? 

Ne mirăm cum se poate? Ei... uite că se poate, plătim noi, numai noi, şi de vină suntem tot noi, pentru că „prost nu e acela care cere”.

De când faceţi atâtea şi atâtea pentru cetăţenii români - adică, hotărâri, ordonanţe, legi - toţi furnizorii de servicii, telefon, electricitate, gaz, apă, băncile, „meşterii“ la negru, chiar şi pieţarii, mi-au crescut preţurile. Şi când îi întreb de ce, rămân siderat când mi se spune că totul este conform nu ştiu cărei noi legi, ordonanţe sau hotărâri de guvern!  

Dragă Guvernule, consideră această reacţie a unui cetăţean oarecare drept o scrisoare publică, în care te rugăm să nu mai faci nimic, ai făcut destule. Nu fi îngrijorat, preferăm să te plătim ca să nu faci nimic, pentru că ne costă prea mult ceea ce faci după cheremul unuia sau altuia - care, ce e drept e drept, sunt guvernanţi! 

Cetăţeni, mai ales voi, stimaţi teleormăneni, nu vi se pare că sunteţi ţinta unei înşelătorii cu iz penal? Sunteţi îmbrobodiţi cu promisiunea că veţi primi o autostradă în bătătură, dar nu vă lăsaţi înşelaţi! Cei care va promit acum, la capătul drumului, bagă mână până la cot în banii publici, vă iau banii să va facă daruri, dar aveţi grijă de guvernanţi când vă fac daruri. Vă cer în schimb sufletul, votul vostru, pentru încă patru ani. 

Nu meritaţi să fiţi minţiţi! Pentru că este în beneficiul tuturor să se termine ce s-a început şi apoi să vina la rând drumul expres de Alexandria; cu fonduri europene, cu pregătire adecvată a proiectului, a licitaţiilor, a contractelor. Aşa, acum, nici un ministru nu va îndrăzni să continue proiectul nepregătit, aflat într-o lista de priorităţi, dar nu pe lista urgenţelor, fără finanţare asigurată, sigură şi suficientă.  

Apropo, mai e nevoie să explic de ce nu avem autostrăzi în România? Cred că v-aţi convins că deciziile le iau politicianist nişte diletanţi incompetenţi, urmărind (numai şi numai!) interesele proprii sau ale grupului din care fac parte

Ce fel de manageri am pus şi am permis să administreze ţara dacă nu ştiu nici regula cea mai simplă de conducere: fă ce e simplu de făcut, dacă ai ce-ţi trebuie şi poţi s-o faci, termină şi apoi te poţi apuca de altceva. 

Ce nu te poate surprinde la acest circ este că zilnic ai parte de o surpriză care te surprinde, chiar te şochează. Poate printre surprize să avem parte de o minune, numai aşa putem avea autostrăzi, poduri... Dar să vezi minunea: oare cum se vor face, tot pe cheltuiala noastră?