Ce a lăsat în urmă Tăriceanu ca premier

Ce a lăsat în urmă Tăriceanu ca premier

Fostul premier Călin Popescu Tăriceanu şi premierul Victor Ponta FOTO Adevărul

RADIOGRAFIE „Adevărul“ vă prezintă măsurile economice adoptate de Tăriceanu în perioada în care s-a aflat la şefia Guvernului, arătând care au fost efectele acestora, bune sau rele.

Ştiri pe aceeaşi temă

În perioada 2004-2008, în mandatul de premier al lui Tăriceanu, România a înregistrat cea mai mare creştere economică, a intrat în Uniunea Europeană şi a atras investiţii străine semnificative. Numai că premierul Tăriceanu a luat anumite măsuri de ordin economic care, imediat cu declanşarea crizei economice, şi-au arătat efectele perverse. După guvernarea Tăriceanu, România a resimţit din plin efectele crizei – s-a ajuns la un deficit bugetar mare, la creşteri de taxe, tăieri de salarii şi la un împrumut semnificativ de la FMI. 
 
La numai o zi de la preluarea mandatului de premier, la 29 decembrie 2004, Călin Popescu Tăriceanu a adoptat, prin ordonanţă de urgenţă, trecerea la o cotă unică de 16% atât pentru impozitul pe venit, cât şi pentru impozitul pe profit. Adoptarea măsurii prin ordonanţă a fost justificată la acel moment prin faptul că nu era timp pentru dezbatere în Parlament până la începerea anului fiscal 2005. Deşi măsura nu a determinat o creştere a încasărilor la bugetul statului, ea a avut câteva efecte pozitive asupra economiei în ansamblu. În primul rând, a scăzut fiscalitatea şi a simplificat într-o anumită măsură legislaţia, cu efecte pozitive pentru creşterea investiţiilor străine. În al doilea rând, a încurajat munca pentru că a lăsat mai mulţi bani în buzunarul celor care muncesc şi câştigă mai mult. 
 
Pe parcursul mandatului său, Tăriceanu a redus în mai multe trepte contribuţiile de asigurări sociale pentru a micşora costurile salariale şi pentru a descuraja munca la negru, însă bugetul asigurărilor sociale a trecut pe deficit la sfârşitul lui 2008, astfel că CAS au fost majorate în următorul an. În plus, a majorat semnificativ pensiile în 2007 şi a făcut angajări generoase în sistemul bugetar. Numărul bugetarilor angajaţi ajunsese la 1,4 milioane. 
 
A ignorat semnalele crizei
 
Chiar înaintea alegerilor parlamentare din 2008, când guvernanţii ignorau semnele crizei economice mondiale, Guvernul Tăriceanu a majorat pensiile cu 20%, salariile profesorilor cu 9% şi ale poliţiştilor cu 20%. De asemenea, Tăriceanu a majorat în octombrie 2008 salariul minim brut pe economie de la 500 de lei la 540 de lei. Toate aceste măsuri electorale au fost compensate prin măsuri de creştere a fiscalităţii în următorii ani. În timpul guvernării Tăriceanu, deficitul bugetar a crescut de la 0,8% din PIB în 2005 la 5,7% din PIB în 2008. 
 
La numai două zile după ce Lehman Brothers intra în insolvenţă şi la o zi după ce AIG era naţionalizată, la 17 septembrie 2008, Tăriceanu declara că România va fi ocolită de criza financiară, iar efectele acesteia în SUA ar putea determina o scădere a preţurilor pentru anumite active imobiliare, ceea ce va permite şi românilor să cumpere proprietăţi peste Ocean. 
 
„Dacă nu aveţi încredere în ceea ce vă spun eu, atunci sunt câteva publicaţii financiare în România pe care vi le recomand să le consultaţi. Vă repet că nu vor fi efecte“, spunea Tăriceanu. 
 
La sfârşitul mandatului lui Tăriceanu, pe 22 decembrie 2008, rata de absorbţie a fondurilor europene era extrem de scăzută. În ceea ce priveşte infrastructura, fostul premier a tăiat o singură panglică pentru doar 15,2kilometri, pe centura de ocolire a Piteştiului, a demarat lucrările pentru Bucureşti-Ploieşti şi a continuat lucrările la Autostrada Transilvania.
 
Compania energetică-mamut, plan eşuat
 
În anul 2007, premierul Tăriceanu intenţiona să înfiinţeze o companie energetică-gigant, formată din Electrica, Hidroelectrica şi complexurile energetice Turceni şi Rovinari. Fostul premier spunea că ideea i-a venit „dintr-un sentiment foarte omenesc, şi anume invidia că cehii au o astfel de companie de valoare“, adică CEZ, însă planul său a picat la scurt timp în Justiţie.  
Deficitul bugetar, acoperit cu banii din privatizări
Cea mai importantă privatizare din istoria României a avut loc în decembrie 2005, în guvernarea Tăriceanu, când austriecii de la Erste au preluat pachetul majoritar de acţiuni ale BCR. Tranzacţia a avut o valoare de 3,75 miliarde de euro, iar statul a încasat 2,2 miliarde de euro, diferenţa fiind plătită către BERD şi IFC. 
 
Tot în mandatul lui Tăriceanu, în anul 2006, Enel a fost desemnat câştigător al procesului de privatizare a companiei Electrica Muntenia Sud. Contractul a fost însă semnat câţiva ani mai târziu. Enel se angaja să plătească aproape 400 de milioane de euro pentru 50% din acţiunile companiei de stat şi să efectueze o majorare de capital de 425 milioane de euro.  
 
În anul 2008, Guvernul intenţiona să privatizeze CFR Marfă, prin vânzarea integrală a pachetului de acţiuni. Ludovic Orban, ministrul Transporturilor de la acea vreme, declara că speră să obţină din această privatizare un miliard de euro. Procesul a fost însă anulat şi a fost reluat în 2012, dar fără succes.  Cele 4 miliarde de euro din Fondul Naţional de Dezvoltare, bani din privatizarea BCR şi din privatizările din sectorul energetic, au fost folosite pentru acoperirea deficitului bugetar. Din total, 
2 miliarde de euro erau destinate pentru construirea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă. 
 
Călin Popescu Tăriceanu a condus Guvernul cu ajutorul PSD timp de doi ani 5,7%din PIB a fost deficitul  bugetar lăsat de Călin Popescu Tăriceanu în 2008, la încheierea mandatului de premier.
 
Liberal cu dese viraje la stânga
 
Călin Popescu Tăriceanu a debutat în viaţa politică în anul 1990, după 11 ani de muncă în învăţământul superior.  Primele alegeri libere de după revoluţie, din 20 mai 1990, au generat o criză adâncă în rândul partidelor de opoziţie, în speţă şi în PNL. Călin Popescu Tăriceanu, alături de Dinu Patriciu, Radu Cojocaru şi Andrei Chiliman au fost excluşi din partid. La nici două săptămâni apărea o nouă formaţiune politică numită PNL-Aripa Tânără. Pentru o scurtă perioadă, Tăriceanu devine lider al PNL-Aripa Tânără. În 1991, PNL-AT devine primul partid politic desprins din dreapta „istorică“ care acceptă să legitimeze „monopolul“ pe care-l instaurase după decembrie ’89 FSN-ul prin intrarea la guvernare şi în cabinetul condus atunci de Theodor Stolojan.
 
În anul 1993, Tăriceanu se întoarce în PNL. Perioada glorioasă a lui Tăriceanu în politică începe însă în anul 2004, când preia interimar funcţia de preşedinte al PNL, după retragerea lui Theodor Stolojan din fruntea partidului. Totodată, prin renunţarea lui Stolojan la statutul de candidat al Alianţei DA la alegerile prezidenţiale din România din noiembrie 2004, Călin Popescu Tăriceanu devine copreşedinte al Alianţei DA (alături de Traian Băsescu) şi candidat propus pentru funcţia de prim-ministru.  Băsescu câştigă alegerile prezidenţiale, iar Tăriceanu este desemnat să formeze Cabinetul Tăriceanu. 
 
Susţinut de PSD şi în 2007
 
La câteva luni de la învestirea noului Cabinet, Băsescu îi propune lui Tăriceanu să demisioneze din fruntea Guvernului, cu scopul de a forţa organizarea de alegeri anticipate, pentru a forma o nouă majoritate fără „soluţia imorală PC“. După o cină la care au luat parte Dinu Patriciu şi Sorin Roşca Stănescu, Tăriceanu renunţă brusc la ideea demisiei. Oficial, Tăriceanu renunţă la ideea demisiei invocând inundaţiile năprasnice care au lovit ţara şi au omorât peste 60 de români. Atunci a început lupta lui Tăriceanu împotriva lui Băsescu.
 
La data de 1 aprilie 2007, Tăriceanu i-a demis pe miniştrii PD şi a format un guvern minoritar împreună cu UDMR. Noul Executiv primeşte girul Parlamentului cu sprijinul din umbră, dar total necesar al PSD. Peste câteva luni, social-democraţii iniţiază o moţiune de cenzură de paradă pentru răsturnarea Guvernului Tăriceanu. Moţiunea a picat, iar Guvernul Tăriceanu a rămas pe poziţii. „PSD-iştii ar fi putut să dea cu el de pământ în orice moment şi-ar fi dorit ei, însă nu a făcut-o pentru că, din opoziţie, au avut de profitat. L-au jucat cum au vrut ei! Iar Tăriceanu, din aprilie 2007 şi până în decembrie 2008, a alocat în judeţele şi comunele conduse de preşedinţi de consilii judeţene şi primari PSD mai mulţi bani decât în cele conduse de liberali. A făcut-o din dorinţa de a-şi păstra fotoliul.“, scrie Radu Borcea, blogger adevarul.ro. Aşa s-a cimentat prietenia dintre PSD şi Călin Popescu Tăriceanu, care l-a ajutat pe liderul de atunci al PNL să-şi termine mandatul de premier.
 
Începutul anului 2014 îi găseşte pe liberali într-o alianţă oficială cu PSD, dar foarte şubredă. Atunci, după mulţi ani, s-a auzit din nou vocea lui Tăriceanu, însă o voce împotriva propriului partid. „Consider greşit curentul de opinie care ar duce la ruperea USL. Noi, PNL, am fost votaţi sub sigla USL, am primit votul de încredere sub această siglă. Ruperea USL ar însemna că încrederea ar fi înşelată şi cred că este păcat că se întâmplă în acest fel. Să luăm o decizie înţeleaptă, nu una bazată pe impulsuri, pe nervi, pe lucruri care nu ţin de dispute ideologice“, susţinea Tăriceanu. În 25 februarie, USL s-a rupt oficial. A doua zi, Călin Popescu Tăriceanu s-a întâlnit cu Victor Ponta la sediul Guvernului pentru a discuta despre continuarea proiectului USL şi l-a somat pe Antonescu să-şi reconsidere poziţia, Tăriceanu şi-a anunţat demisia din PNL. În seara aceleiaşi zile, fostul premier şi-a anunţat şi planurile măreţe de viitor: va pune bazele unei noi formaţiuni politice şi intenţia de a candida la Preşedinţie.  ;
 
„Răzgândeanu, Slăbiceanu, Moliceanu“
 
În anul 2006, Victor Ponta, aflat în opoziţie, nu făcea un secret din adversitatea pe care o avea faţă de Călin Popescu Tăriceanu, aflat la mijlocul mandatului său de premier (2004-2008). Într-o şedinţă de plen, în care se dezbătea o moţiune de cenzură, iniţiată de PSD, împotriva Cabinetului Tăriceanu, tânărul deputat Victor Ponta a încercat să-l critice foarte dur, dar în acelaşi timp cu umor pe Tăriceanu. A ieşit un discurs grotesc. „Domnul Slăbiceanu, Moliceanu – cum îi mai spuneţi - Răzgândeanu! Poreclele astea le ştiu de la dumneavoastră. Eu nu-i dau nicio poreclă şi vreau să dau o comparaţie. Un fost prim-ministru (n.r. - Adrian Năstase) a venit în faţa Parlamentului şi v-a zis să-i număraţi ouăle. Nu o să trăim acest lucru cu dl Tăriceanu. Nu o să vină, pentru că nu avem ce să-i numărăm, din păcate. Îmi pare rău de lucrul ăsta, dacă am avea ce să-i numărărm l-am ruga să-şi demonstreze bărbăţia“,  afirma Ponta. Moţiunea de cenzură a fost respinsă, iar Călin Popescu Tăriceanu a mai rămas în funcţia de premier încă doi ani, chiar cu ajutorul tacit al PSD.
 
Citeşte şi:
 
 
Victor Ponta a anunţat, marţi, că, dacă va câştiga alegerile prezidenţiale, prima variantă pentru funcţia de premier al României este Călin Popescu Tăriceanu. Pe lista scurtă a lui Victor Ponta se mai află Florin Georgescu, prim-viceguvernator BNR, şi George Maior, directorul SRI. Ponta a adăugat că va rămâne în funcţie până pe 21 decembrie.
 
 
Liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, a catalogat, ieri, drept o ruşine arestările social-democraţilor, Adrian Năstase şi Viorel Hrebenciuc. Mai mult, „Tribunul“ s-a arătat de acord cu controversata lege a aministiei şi graţierii. Declaraţiile au fost făcute la scurt timp după semnarea cu UNPR  a unui protocol de susţinere a candidaturii lui Victor Ponta.
 

 

 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: