Ce hibe au găsit judecătorii CCR în Ordonanţa de guvern cu privire la achiziţiile publice - MOTIVARE

Curtea Constituţională arată, în motivarea deciziei de admitere a neconstituţionalităţii ordonanţei de urgenţă privind sistemul de achiziţii publice, că actul normativ a fost emis de către Guvern fără a respecta normele de avizare. CCR susţine că procedura avizării de către Consiliul legislativ este una contradictorie, iar exigenţele legale nu au fost respectate.

Judecătorii CCR au admis, pe 2 iunie, cu majoritate de voturi, excepţia de neconstituţionalitate formulată de Avocatul Poporului în legătură cu  Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.23/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice.

Curtea a constatat, atunci, că actul normativ supus controlului de constituţionalitate a fost adoptat cu încălcarea exigenţelor legale şi constituţionale referitoare la solicitarea avizului Consiliului Legislativ şi al Consiliului Superior al Magistraturii.

Ordonanţa, neconstituţională în ansamblul ei

„În cauza de faţă Curtea constată că nesolicitarea avizului de natură legală al Consiliului Superior al Magistraturii constituie o încălcare a art.1 alin.(5) raportat la art.133 alin.(1) din Constituţie, ceea ce constituie, în mod implicit, o încălcare a art.1 alin.(3) privind statul de drept. Deşi critica de neconstituţionalitate formulată este una extrinsecă, admiterea ei nu priveşte neconstituţionalitatea întregului act normativ”, arată CCR, în motivarea deciziei publicată, vineri, pe site-ul instituţiei.

Curtea a reţinut că avizul Consiliului Superior al Magistraturii nu poate privi întreaga lege, pentru că aceasta nu se subsumează în ansamblul său domeniului în care Consiliul Superior al Magistraturii are competenţa de a emite avize.

Astfel, „având în vedere efectul limitat al avizului Consiliului Superior al Magistraturii la aspectele care vizează autoritatea judecătorească, Curtea reţine că, dacă era solicitat, acesta avea competenţa de a formula avizul său numai în privinţa art.IV pct.26 din ordonanţa de urgenţă. În aceste condiţii, chiar dacă critica de neconstituţionalitate extrinsecă este întemeiată, efectul admiterii acesteia se va subsuma limitelor materiale ale avizului nesolicitat, astfel că neconstituţionalitatea priveşte strict art.IV pct.26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.23/2020”, explică sursa citată.

Referitor la data când a fost cerut avizul Consiliului Legislativ, din cele două avize emise rezultă că proiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul achiziţiilor publice/sectoriale a fost transmis de Guvern în vederea avizării la data de 4 februarie 2020, iar proiectul OUG pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra achiziţiilor publice, cea care face obiectul controlului de constituţionalitate, a fost transmis de Executiv pentru avizare la data de 6 februarie 2020, în timp ce ordonanţa de urgenţă având acest din urmă titlu a fost adoptată la 4 februarie 2020.

Ce contradicţii au descoperit judecătorii CCR

„Din această stare de fapt rezultă indubitabil caracterul contradictoriu al procedurii de avizare, parte a celei de adoptare a ordonanţei de urgenţă criticate, pentru că fie se reţine că pentru unul şi acelaşi act a fost solicitat avizul Consiliului Legislativ de două ori, fie că după solicitarea primului aviz, Guvernul a adoptat ordonanţa de urgenţă şi ulterior a solicitat un alt aviz, fie că sunt două proiecte de ordonanţă de urgenţă diferite şi pentru fiecare s-a solicitat avizul la două date diferite”, conform sursei menţionate.

Prin urmare, susţine Curtea, validă poate fi numai prima solicitare de aviz, însă această solicitare a fost realizată în mod formal din moment ce a fost înregistrată la Consiliul Legislativ în ziua următoare celei a adoptării prezentei ordonanţe de urgenţă. Termenul în care trebuie exprimat punctul de vedere al Consiliului Legislativ curge de la data înregistrării la Consiliul Legislativ a solicitării de avizare a proiectului de act normativ.

„Nu este suficient ca solicitarea de aviz privind proiectul de ordonanţă de urgenţă să fie înregistrată la Secretariatul General al Guvernului în ziua emiterii ordonanţei de urgenţă şi să se considere că de la această dată curge termenul de emitere a avizului, ci ea trebuie dublată, în mod obligatoriu, de înregistrarea solicitării la Consiliul Legislativ înainte de emiterea ordonanţei de urgenţă, pentru că altfel s-ar compromite chiar rolul Consiliului Legislativ, deoarece ar putea apărea situaţia ca la momentul primirii solicitării de aviz actul normativ să fi fost deja adoptat, aşa cum s-a întâmplat în cauza de faţă”, au conchis magistraţii CCR, în motivarea deciziei de neconstituţionalitate.