Toate aceste însuşiri descalificante care, într-o Românie normală, europeană nu i-ar permite numitei Gradea Doina să fie nici măcar o oră preşedintele director general al unei instituţii investite prin legea care îi guvernează organizarea şi funcţionarea să facă educaţie şi cultură au apărut în spaţiul public acum mai bine de un an. Atunci când Dragoş Pătraru a dat publicităţii înregistrările unor convorbiri „profesionale“ şi de „creaţie“ dintre sus-numita şi un anume şi cum nu se poate mai oarecare Eduard Dârvariu, cules de pe la birourile de plasare şi oficiile de şomaj şi făcut dintr-un capriciu ori ca urmare a cine ştie cărui ordin politic director peste principalul canal al Televiziunii publice.

Nu m-ar fi interesat comportamentul huliganic al doamnei (doamnă?, brrr!, nu, nici vorbă, dar să nu provocăm prea tare spiritul recunoscut de procesomană al sus-numitei) dacă insa în chestiune ar fi fost marea profesionistă care s-a pretins că este numai şi numai fiindcă s-a învârtit pe lângă şi i-a făcut cafele fostului mogul de presă, dar şi puşcăriaş Adrian Sârbu. Să mai observăm în treacăt apetenţa pe care o are doamna Gradea pentru inşii al cărui destin se leagă de spaţiile mici. Însă din clipa în care Gradea Doina s-a dovedit un mult mai slab manager şi decât Claudiu Elwis Săftoiu, şi decât Stelian Tănase, chiar şi decât Irina Radu, atunci nu am mai putut rămâne insensibil la conduita de mahala a cuiva numit politic în fruntea unei instituţii al cărei rost este acela de a face cultura, educaţie şi divertisment.

Din cauza incapacităţii profesionale a Doinei Gradea, a faptului că principala ei preocupare a fost să răspundă comenzilor poltiice primite ba de la Dragnea, ba de la prietena ei primăriţa Capitalei, ba chiar şi de la generalul Voiculescu care îi ordonă să îl ţină pe mai departe în schemă pe Ionuţ Cristache, dar şi din pricina nepriceperii şi a oportunismului celor care o înconjoară pe pedegista atât de mult încatenată politic, de la politrucul Alexandru Sassu la deja menţionatul Dârvariu, de la Carla Tompea la Mircea Neacşa, de la Mădălina Rădulescu-Vochin la un anume Văileanu, de la Smaranda Vornicu-Shalit la penalul Cristian Zgabercea (hopa, alt personaj cu condicuţă!) care, în ciuda unei sentinţe judecătoreşti este în TVR precum era PCR odinioară, adică în toate, mai bine spus în toate afacerile urât mirositoare, audienţele s-au dus pe tobogan. Practic, în anul de graţie 2019 TVR nu mai există, are o audienţă egală cu aceea pe care ar avea-o dacă nu s-ar difuza decât mira. Cred că şi staţiile de radioficare de odinioară erau mai ascultate decât este azi urmărită Televiziunea în care tot ce mişcă este sub controlul PSD. Inclusiv prostia aferentă.

Miercuri am văzut-o pe insa Gradea Doina sfidând reprezentanţii Opoziţiei din Comisiile de cultură ale Parlamentului României. Sponsorizată moral fiind de cei din PSD care au chiulit strategic spre a-şi pune astfel la adăpost sluguţa. Care a venit la audieri însoţită de o blondă de o obrăznicie şi proastă creştere exemplare. Am aflat că ar fi nimeni alta decât şefa Serviciului juridic. Transferată de la Radio în TVR pe baza principiului cine se aseamănă se adună. Pretextând că îi este mult prea cald, că ea şi cu blondina în cauză ştiu mai bine legea şi având mai mult ca sigur mintea înfierbântată de ideea că PSD o va scăpa şi de această dată, că doar nu degeaba îi este ea servantă credincioasă, d-na Doina Gradea a adoptat o conduită care pe orice femeie normală ar determina-o ca la dezmeticire să nu mai iasă vreo câteva săptămâni bune din casă de ruşine.

Iată însă că la numai o zi după spectacolul jalnic oferit de Doina Gradea s-a aflat teribila, incredibila veste că TVR nu va transmite nimic din concertele Festivalului Enescu. Pe care TVR l-a preluat încă din 1958, de la prima lui ediţie. De ce? Fiindcă asta nu e profitabil. Aşa a edictat numita Gradea Doina. Fireşte. Aşa e. Nu se mai pot arunca un milion de euro degeaba pe fereastră, aşa cum au stat lucrurile în cazul Eurovisionului, nu mai pot merge d-na Vornicu şi dl. Zgabercea, băgătorii de seamă şi ajutoarele lor cu diurnă şi alte avantaje într-un sejur de o lună în străinătate , de unde să se întoarcă cu buzele umflate şi să nu dea la nimeni socoteală, nu se mai pot face toate matrapazlâcurile în care este expert acelaşi domn Zgabercea.

Şi pe urmă cine a fost acest Enescu? De ce să-I acordăm atâta importanţă? Nu mai bine să îl mai aducem o dată pe Gabriel Garko pentru al cărui contract încă mai au de dat explicaţii şi doamna Gradea, şi doamna Vornicu-Shalit? Enescu a fost doar un transfug pe care l-au batjocorit comuniştii, pe care pe urmă tot ei şi l-au anexat fiindcă a devenit „o afacere de stat“ şi căruia îi rezervă astăzi un tratament similar de ignorare şi urmaşii lor, pesediştii. Matei Socor, cocoţat de noul regim al steagului roşu în postul de director general al Radiodifuziunii, spunea cu voce tare că l-a gonit din instituţie pe Enescu pe vremea când acesta era încă în ţară fiindcă nu putea să îl lase să îi stea alături lui, cel care a compus atât de gloriosul Imn Republicii Populare încă şi mai glorioasă. Astăzi pe Enescu îl gonesc din TVR numita Doina Gradea şi crasul ei diletantism managerial.

Iar pesedistul Daniel Breaz, numit în absenţa oricărei competenţe dovedite în domeniu ministru al Culturii şi Identităţii Naţionale, întârzie semnarea filei de buget a Festivalului. Nu de alta dar Enescu a fost un agent al Europei Libere. Nu erau oare Rapsodiile lui semnalul postului şi a emisiunii-stindard Actualitatea romînească? Or, Europa Liberă nu a fost pe placul comuniştilor şi nu este nici pe cel al pesediştilor de astăzi. Drept pentru care netransmiţând concertele Festivalului Enescu doamna Doina Gradea şi-a mai dovedit o dată ataşamentul pentru gloria şi cauza partidului. Tot înainte!