La două zeci şi cinci de ani de la căderea lui Ceauşescu, urmele comunismului sunt încă bine conservate de către cei ce l-au construit. A trebuit să treacă un sfert de secol până când să fie aduşi în faţa justiţiei torţionarii. Din păcate, lucrurile se vor opri aici, fiindcă încadrările faptelor îi vor scăpa de executarea unor pedepse până când moartea îi va despărţi de această lume pe care şi-au pus amprenta hâdă. Aşa se nasc adesea nemernicii: cu noroc. După o viaţă plină de blestemăţii, ajung să moară liniştiţi în paturile lor, cu familiile puse la adăpost şi să fie înmormântaţi cu onoruri militare. Că, deh!, au servit patria.

            Îm tot acest timp, cei deposedaţi de tot ce au avut, torturaţi şi nedreptăţiţi se sting adesea neştiuţi de nimeni. Ei au fost „duşmani ai poporului”, iar poporul, chiar după schimbarea „orânduirii”, nu a revenit cu nicio reparaţie. Am mai scris despre faptul că în România, stat membru al UE şi cu aquis comunitar asumat, încă mai există condamnaţi la moarte rămaşi din vechiul regim, din culpe politice. Statul nu a revenit asupra sentinţelor.

            Statul român nu a redat cetăţeniile nici celor cărora în vremea regimului comunist le-a retras în mod abuziv. Este şi cazul lui Paul Goma. Statul vrea ca celebrul dizident să facă o cerere; Paul Goma refuză acest lucru pe motiv că nu a făcut cerere de renunţare la cetăţenie. Deci, pe principiul simetriei, statul ar trebui să-i redea cetăţenia fără ca Paul Goma să se roage de el în acest sens. Refuzul scriitorului poate fi interpretat ca un moft: „ce, domnule, îi e greu să facă o cerere, se pune pentru atâta lucru?” Lui Paul Goma îi e greu să facă acest gest, aşa cum i-a fost imposibil să suporte tăcut şi obedient regimul comunist, cum i-a fost greu atunci când a fost lăsat aproape singur în protestul său la adresa regimului comunist. E o chestiune de principiu.

            Cu toate că a spălat într-o mare măsură ruşinea intelectualităţii româneşti prin dizidenţa sa, dând acesteia posibilitatea să spună astăzi că nici la noi nu s-a tăcut vinovat în mod absolut, Paul Goma nu se bucură de mare admiraţie în România. Industria postcomunistă a noilor dizidenţi l-a eliminat. Unul dintre puţinii dizidenţi autentici, cu probe clare în acest sens, este şi acum ţinut departe de privilegiul recunoştinţei. Cu excepţia evocării momentului ’77 de la Memorialul de la Sighet, subiectul „Goma” este trecut sub o ucigătoare tăcere.

Paul Goma s-a bucurat, însă, de atenţie în Republica Moldova. Guvernul de la Chişinău i-a acordat o cetăţenie pe care nu a avut-o niciodată, cea moldovenească. Vorba aceea: la vreme de secetă e bună şi grindina. Dar, pentru că şi peste Prut sunt tot români, guvernanţii de la Chişinău nu au reuşit nici până acum să-i pună la dispoziţie o casă locuibilă. Demisolul alocat în acest sens are nevoie de reparaţii capitale. Faptul a fost semnalat încă din toamna anului trecut în Timpul.md, iar de atunci situaţia nu s-a modificat. Aşa că noul cetăţean rămâne mai departe tot în exil.

Cu toate că prin atitudinea sa Paul Goma a apărat onoarea României, România nu l-a onorat cu cetăţenia ce l-ar fi adus acasă. A încercat Republica Moldova să îl aducă acasă, dar gestul s-a oprit la jumătate. I-a oferit un acasă fără casă. Oricum, statul moldovenesc a putut mai mult decât cel român. Mi-e greu să cred că statul român postcomunist va veni cu vreun gest prin care să recunoască şi să repare greşeala statului român comunist faţă de Paul Goma. Rezistenţa scriitorului a deranjat nu doar autorităţile publice comuniste şi postcomuniste, ci şi unele autorităţi morale postcomuniste.

Ar putea societatea civilă să facă ceva pentru a-l readuce pe Paul Goma în spaţiul românesc? Ar putea societatea civilă să facă ceea ce statul postcomunist român nu vrea să facă sau să ducă la capăt ceea ce statul postcomunist moldovenesc doar a început? Ar putea. Uniunea Scriitorilor din Moldova a deschis două conturi pentru donaţii în vederea colectării banilor necesari renovării casei în care ar putea veni să locuiască Paul Goma. Acestea sunt deschise la B.C. Victoriabank S.A., Filiala nr. 3. Datele pentru depunerea de lei moldoveneşti sunt: C/F: 1012620004239; COD TVA: 0500326; Cont de decontare: 22510031898. Pentru depunerea de valută, la datele de mai sus se adaugă IBAN: MD80VI000000022510031898.

În România şi în Moldova se donează bani pentru diverse cauze. De ce nu am dona şi pentru a-l avea pe Paul Goma acasă? De ce nu am repara noi ceea ce statul nu vrea/nu poate să repare? În fond, Paul Goma a luptat pentru libertăţile societăţii civile şi nu pentru stat. Dacă statul şi-a protejat uneltele, cred că ar trebui ca societatea civilă să înveţe să şi-i protejeze pe cei care i-au apărat drepturile.