Pentru cei care s-au trezit mai târziu pe această lume, se cuvine să amintim că, pe vremea comunismului, Justiţia nu înfăptuia Dreptatea, ci Programul Partidului Comunist Român. Chiar aşa scria în Constituţie: ”Prin activitatea de judecată, tribunalele şi judecătoriile apără orânduirea socialistă”. Preşedintele şi membrii Tribunalului Suprem, precum şi procurorul general, erau numiţi, controlaţi şi revocaţi de către Marea Adunare Naţională, formată din membrii unui singur partid: PCR.

După revoluţie, această ierarhizare explicită dintre puterea politică şi Justiţie a dispărut din Constituţie şi din legislaţie – însă a rămas adânc înfiptă în mentalităţile celor care au preluat puterea, într-o formă uşor schimbată. Dacă înainte Partidul era deasupra Legii, acum deasupra Legii a fost aşezat Votul. S-a cimentat convingerea că dacă eşti un partid mare, de mase, şi dacă strângi multe voturi, atunci automat capeţi un soi de imunitate în faţa legii.

O expresie costisitoare a acestei mentalităţi s-a petrecut în 1994 când, aflat la apogeul puterii sale, Ion Iliescu a rostit un faimos discurs la Satu Mare, în care a înfierat instanţele care începuseră să retrocedeze proprietăţile confiscate de comunişti. Imediat, Curtea Supremă s-a reunit în plen şi a dat o decizie de interpretare prin care a interzis instanţelor să mai facă asemena retrocedări. Ce a urmat se ştie: probabil că 95 la sută din valoarea sancţiunilor financiare dictate de CEDO împotriva României s-a datorat acelui discurs şi schimbării de jurisprudenţă, restul fiind cazuate de erori judiciare, de condiţiile din penitenciare sau de alte speţe.

Sindromul ”Votul bate Legea” s-a manifestat şi când pesediştii s-au strâns ciotcă la Parchetul General să-l apere pe Gabriel Bivolaru de anchetă, şi când au făcut miting la Piteşti ca să-l apere de arest pe baronul Constantin Nicolescu. Virusul s-a dovedit deosebit de molipsitor şi s-a transmis în PSD din generaţie în generaţie, până în ziua de azi.

Când Victor Ponta spune că e de neconceput într-o ţară europeană ca procurorii să schimbe Guvernul, adică să-l ancheteze pe el însuşi, nu face decât să dea glas aceleiaşi maladii şi să ruineze speranţele celor care vedeau în el liderul unui PSD modernizat. Procurorii au mai schimbat premieri în Europa şi nimeni n-a protestat că asta ar fi un atac la democraţie. Iar un pesedist efemer, Sebastian Ghiţă, a avut chiar naivitatea să creadă că partidul poate scăpa de eticheta de ”comunist” prin simpla îndepărtare mecanică din rândurile sale a lui Ion Iliescu. O prostie: virusul este cel care trebuie îndepărtat, nu Ion Iliescu.

În actualul context politico-juridic intern şi internaţional, devine evident că PSD nu poate spera la relevanţă pe termen mediu şi lung decât dacă se eliberează de virusul moştenit de la PCR. Este Liviu Dragnea, noul preşedinte interimar, liderul capabil să înceapă însănătoşirea partidului? După modul în care îşi descrie propria condamnare, înclin să cred că nu, dar nu vreau să-i fac proces de intenţie.

Proba de foc o va da în septembrie, la începutul sesiunii parlamentare, când vor fi repuse pe rol cele 22 de iniţiative pesediste de mutilare a legislaţiei penale – care fac parte tot din patologia ”Votul bate Legea”. Victor Ponta, ca lider PSD, a păstrat tăcerea asupra acestui demers, ceea ce, într-un partid atât de disciplinat, înseamnă că l-a stimulat tacit. Dar scadenţa unei atitudini tranşante avea să vină la un moment dat şi susţinerea unei asemenea porcării legislative i-ar fi afectat iremediabil profilul său de politician cu ambiţii europene. Poate a fost şi acesta unul dintre motivele pentru care Victor Ponta a ales să demisioneze de la şefia PSD.

Acum povara a trecut pe umerii lui Liviu Dragnea şi atitudinea sa faţă de acel pachet legislativ va arăta dacă, aflat la căpătâiul bolnavului numit PSD, îi va fi doctor sau cioclu.