Despre calităţile Monicăi Macovei se vorbeşte intens de ani de zile. În ciuda vârstei potrivite şi a experienţei indubitabile, Monica Macovei nu e pregătită să câştige alegerile din acest an. Pe lista lipsurilor se înscriu mai multe detalii care fac diferenţa dintre ea şi cei doi favoriţi.

Monica Macovei e încă o singuratică. La nivelul mentalului colectiv e un politician extravagant care defilează într-o campanie pe care puţini o înţeleg. Susţinerea lui Adrian Papahagi, T.O. Bobe sau Andrei Gheorghe (printre mulţi alţii) nu o scoate din nişa în care e de ani de zile: favorita unui public cu înclinaţii progresiste şi veleităţi justiţiare. Descrierea e limitativă, dar exactă. E suficient să o vezi stingheră la Congresul de Unificare al PDL cu PNL ca să îţi dai seama că nu poate mobiliza activul partidelor tradiţionale. Distanţarea de politica tradiţională e un atribut bun atunci când vrei să conteşti clasa politică în totalitatea ei. Ca să câştigi alegerile în contextul actual ai nevoie tocmai de aceşti activişti.

Monica Macovei nu candidează cu un proiect în formă definitivată. Scenariul după care s-a desfăşurat depunerea candidaturii ei pare unul făcut pe genunchi, dintr-un impuls de moment. Monica Macovei ar fi trebuit să îşi anunţe candidatura cu cel puţin un an în urmă. Dacă nu mai bine! Nu are timpul necesar unei campanii serioase care să îi acopere deficitul de imagine din ochii electoratului offline. La asta se adaugă şi programul propriu-zis pe care l-a scris după ce a anunţat că vrea să candideze şi care, din acest motiv, şchioapătă în multe privinţe chiar dacă intenţiile rămân meritorii. Îi lipsesc oameni specializaţi pe domeniile vitale pentru un preşedinte şi asta se vede.

Monica Macovei încearcă să îl imite prea mult pe Traian Băsescu. A aruncat pe piaţă problema religiei în şcoli şi nu a continuat în niciun fel subiectul. Poate s-a speriat de reacţiile care erau uşor de anticipat şi, într-un astfel de caz, nu ar fi trebuit să provoace. Apropierea de Traian Băsescu i-a folosit până acum dar imitarea lui e e din ce în mai puţin recomandabilă. A venit momentul unei delimitări clare care să nu însemn neapărat o dezicere sau o critică virulentă adresata lui Traian Băsescu. Câtă vreme umbra celui care va deveni în curând ”fostul Preşedinte” încă se vede în spatele ei, nu putem vorbi despre Monica Macovei ca despre un politician pe picioarele ei.

Monica Macovei ar putea să ia în calcul experienţa punctuală a unui personaj care îi este complet dezagreabil: Crin Antonescu. Candidatura acestuia la alegerile din 2009 este singurul succes notabil şi pozitiv din cariera lui Crin Antonescu. Atât de mare era atunci nevoia de un contra-exemplu la Mircea Geoana şi Traian Băsescu, încât Crin Antonescu s-a trezit brusc şi fără nicio substanţă reală singurul depozitar al speranţei. La cinci ani distanţă, nevoia de ”altceva” s-a acutizat, aşa că Monica Macovei poate folosi exemplul lui Crin Antonescu pentru a-şi pregăti candidatura din 2019. La cum arată Victor Ponta şi Klaus Iohannis astăzi, o campanie coerentă care să dureze cinci ani, cu o mişcare socială care să o susţină şi cu degradarea politică pe care o putem anticipa în mandatul lui Ponta sau al lui Iohannis e suficient pentru ca Monica Macovei să devină prima femeie preşedinte a României.

Monica Macovei are cele mai mari şanse de a coagula nemulţumirile sociale foarte probabile într-un viitor apropiat. Pusă lângă Victor Ponta arată ca Maica Tereza. Lui Klaus Iohannis îi lipseşte cu desăvârşire dimensiunea civică şi, indiferent de rezultatul procesului cu ANI, va rămâne cu sechele.

Singura armă a Elenei Udrea în faţa Monicăi Macovei este susţinerea lui Traian Băsescu, dar acest lucru va deveni încet, încet irelevant.

Înainte de orice, Monica Macovei are nevoie de un partid. O formaţiune care să respire şi să treacă de perioada de incubaţie. Un partid care să nu împartă funcţii din primele zile de existenţă, un partid care să nu se împartă făină şi ulei, un partid care să înţeleagă diferenţa dintre utopie şi realitate, dintre extaz mesianic şi compromis politic. Campania Monicăi Macovei pentru Preşedinte ar trebui să se concentreze în mod paradoxal spre parlamentarele din 2016.

Un partid tradiţional e scump şi din acest motiv orice nouă iniţiativă se populează automat cu susţinători dubioşi, care subminează orice idee nouă şi progresistă. Dar Monica Macovei are soluţia online-ului care poate strânge mai mulţi simpatizanţi oneşti decât oricare altă formaţiune clasică. E nevoie de un moderator bun şi echilibrat care să-i atragă pe cei dispuşi să se implice şi să nu permită devierile inevitabile pe care le produce orice experienţă online.

Ce se va întâmpla dacă ajunge Victor Ponta preşedinte

Şansă mai bună pentru Monica Macovei decât cea cu Victor Ponta la Cotroceni nu există. ACL va fi praf şi pulbere, Klaus Iohannis nu va mai exista. Traian Băsescu se va împărţi între PMP şi atacurile la Justiţia PSD-istă. Baronii nu vor mai înţelege nimic şi atunci să te ţii declaraţii anti-Justiţie! Nebunie e puţin spus. Cine se aşteaptă ca Victor Ponta să aducă “liniştea” lui Ion Iliescu se păcăleşte. Imaginaţi-vă ce ar fi fost Piaţa Universităţii dacă ar fi existat Facebook şi Twitter. Victor Ponta Preşedinte este confirmarea politică supremă pentru Monica Macovei, singura cu şanse de a impune conceptul de resetare a scenei politice fără să cadă în extremisme găunoase.

Monica Macovei trebuie să construiască astăzi o soluţie politică prin care să poată aduna valurile de dezamăgiţi provocate de instalarea lui Victor Ponta la Cotroceni. Pot urla cât vor Antena 3 şi România TV, poate cumpăra PSD toate publicaţiile din România, dar niciodată nu vor putea cumpăra tot online-ul. Iar online-ul e al Monicăi Macovei. Ce îi lipseşte ei este un partid. 

Ce se va întâmpla dacă ajunge Klaus Iohannis preşedinte

Se presupune din start că, prin victoria sa, Klaus Iohannis va duce la apariţia marelui partid de dreapta. Tot ce e posibil, pentru că nimic nu uneşte mai tare ca interesele care converg. Aşa că vom avea un Mare Partid Liberal, pe val şi cu perspective, dar atât de pestriţ cum nu am mai văzut de pe vremea CDR-ului. După euforia câştigării Preşedinţiei se va trece la împărţirea simbolică a funcţiilor din Guvernul pe care se presupune că îl vor avea în 2016 şi atunci să vezi păruială serioasă. În public, pentru că dacă putem conta pe ceva când vine vorba de PNL e că nu sunt în stare să îşi spele rufele în privat. 

Pe de altă parte, Klaus Iohannis e mult mai aproape de modelul Emil Constantinescu decât de cel al lui Traian Băsescu. Oricât de serios şi consecvent ar fi, nu îl văd în stare de micro-managementul bizantin folosit de Traian Băsescu ca să ţină în frâu alianţe amorfe. Cei care îşi pun speranţe în capacitatea lui Klaus Iohannis de a schimba obiceiurile politice uită că de fapt, ca preşedinte, nu are nicio pârghie concretă să facă acest lucru, iar la primul conflict i se va aminti că ceea ce deţine nu e mai mult decât o funcţie decorativă. 

Dacă Monica Macovei va specula toate fisurile din construcţia Klaus Iohannis Preşedinte şi debandada din PSD provocată de pierderea alegerilor, va fi singura Opoziţie veritabilă. Nu Opoziţie la Stânga, nu Opoziţie la Dreapta, ci o Opoziţie la clasa politică în ansamblul ei. Şi pentru asta are nevoie de un partid.

Monica Macovei a avut deja succes. Ecourile pe care le-a provocat ar putea fi transformate într-o construcţie solidă, chiar dacă nu va fi una de mărimea partidelor actuale. Premisele de la care ar putea pleca sunt: implicarea masivă şi transpartinică a clasei politice în dosarele de corupţie, lipsa unei voci coerente şi permanente dinspre societatea civilă, dispariţia oricărei urme de credibilitate a politicienilor români, incapacitatea de reformă a clasei politice, absenţa unor proiecte majore propuse societăţii româneşti, neimplicarea substanţială a Bisericii - ca instanţă etică şi morală cu autoritate - în actul social (exceptând sărbătorile care pot fi dijmuite). La toate acestea trebuie să adaugăm că încă nu avem o mişcare de extremă, deşi există toate premisele necesare. Dacă Monica Macovei le va folosi, îşi poate coagula o mişcare socială extrasă din nemulţumirile sociale, care altfel se vor îndrepta către extremă, orice culoare va avea aceasta.

Dacă Monica Macovei va avea răbdare, înţelepciunea de a-şi alege colaboratori inteligenţi capabili să transforme o utopie într-o realitate rezonabilă, dacă nu va abandonadupă decembrie şi dacă această candidatură nu a fost un puseu de moment venit din orgoliul cuiva care a vrut să speculeze un moment prielnic, atunci vom avea prima femeie care va câştiga alegerile pentru funcţia de Preşedinte. 

P.S. Monica Macovei e singura care poate face o conferinţă din faţa DNA-ului fără să i se citească spaima în ochi.