Nu cred, de asemenea, că dl. Băsescu a procedat chiar foarte bine preferând amânarea unei respingeri imediate, necesare şi categorice a nominalizărilor în cauză. Argumente de genul că prim-ministrul ar trebui luat cu binişorul, că poate-poate i-o veni mintea la cap şi se răzgândeşte, că ar exista pericolul ca, în locul unor nominalizări proaste, acesta să avanseze altele încă şi mai proaste nu sunt deloc în conformitate cu gravitatea momentului. Şi nici în specificul rigorilor şi stilisticii funcţiei prezidenţiale, oricât de atipic ar fi exercitat preţ de zece ani această demnitate fostul comandant de navă Traian Băsescu.

Cine a petrecut şi numai câteva ore vineri şi sâmbătă în faţa micului ecran, urmărind dezbaterile pe această temă, nu a putut să nu observe cât de stigher s-au manifestat acei membri ai PSD însărcinaţi constant de partid cu misiunea de a justifica deciziile tot mai discutabile ale premierului. Nu doar doamna Ecaterina Andronescu a părut jenată de ipostaza de om trimis să explice inexplicabilul, vorbelor preferându-le tăcerile şi jocul cu pixul cu care se prefăcea că ar lua notiţe necesare pregătirii contra-atacurilor la adresa adversarilor politici.

Până şi personaje caracterizate îndeobşte prin prezenţe colorate, prin verbiaj necontrolat, prin apetit pentru scandal şi necondiţionat slobode la gură, asemenea lui Mădălin Voicu sau Codrin Ştefănescu, s-au comportat ceva mai timid şi mai puţin vocal decât în alte ocazii. Asta în vreme ce ministrul pentru românii de pretutindeni, Bogdan Stanoevici, actor de profesie, a jucat, într-un travesti prost, rolul unei preţioase ridicole rătăcite prin guvern şi printre statistici mincinoase din care, evident, nu înţelegea nimic, dar despre care, cu siguranţă, i s-a spus că ar fi “de bine”. Ironizat, persiflat, uneori chiar maimuţărit la propriu de colegii de dezbatere din platoul Antenei 3, cu toţii oamenii lui Dan Voiculescu. Felul în care s-au comportat Dana Grecu, Răzvan Zamfir şi Radu Tudor în raport cu sărmanul ministru nu semăna defel cu cel de mai zilele trecute al Oanei Stancu care s-a certat în cel mai descalificant mod cu Victor Ponta, sfidând legile, logica şi bunul simţ (de care, oricum, e defectivă) din ordinul Varanului şi întru apărarea acestuia. De data aceasta, Dana Grecu, Răzvan Zamfir şi Radu Tudor erau sincer uimiţi şi revoltaţi. Iar dacă până şi indivizi care, până mai ieri, erau programaţi să acţioneze asemenea unei gărzi pretoriene având misiunea de a-l apăra pe bani buni şi în dispreţul oricărei urme de bun simţ pe Victor Ponta şi-au regăsit puţinul omenesc ce le-a mai rămas şi s-au detaşat de acesta şi de năstruşnicele, iresponsabilele lui nominalizări, trebuie că ceva nu e în regulă.

Ceva e sigur în neregulă şi nu doar în cazul Manda şi Biro fiindcă orice om cu scaun la cap nu poate să nu sesize degradarea alarmantă a calităţii actului de guvernare şi a celor chemaţi să îl pună în practică. Personaje tot mai puţin calificate, tot mai incompetente, tot mai controversate devin titularii unor portofolii importante. Fiecare schimbare în componenţa guvernului se soldează cu surpriza neplăcută a promovării unui nou ambuscat. Care prin neştiinţă şi, mai recent, prin minciună şi falsificarea grosolană a datelor, prin supuşenia cazonă, specifică unui soldat aflat în primele zile de instrucţie şi intimidat de duritatea superiorilor, expune viitorul ţării unor riscuri despre care analiştii independenţi vorbesc cu îngrijorare în creştere.

Invitat vineri seară într-un studio de televiziune, profesorul Mircea Coşea spunea că, în ultimele luni, aritmetica guvernamentală nu mai corespunde realităţii. Că pentru mulţi dintre miniştrii guvernului României unu plus unu nu mai fac doi. Se pare că, din motive electorale, spre a găsi fundamente  ploii de pomeni cu care Victor Ponta şi aghiotanţii guvernamentali lui încearcă să cumpere voturi nu numai că datele furnizate de statistică se citesc eronat, cu vădite intenţii manipulatorii, ci şi că unele informaţii au început să fie măsluite de-a dreptul, ca pe vremea guvernului lui Nicolae Văcăroiu, dacă nu cumva ca în timpurile lui Nicolae Ceauşescu. Nu doar Ioana Petrescu care, prin prestaţia ei diletantă, ar trebui să plătească daune pentru atentat la onorabilitatea Universităţii Harvard, face acest lucru, ci şi alţi demnitari. Printre aceştia numărând-se ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, care a interpretat distorsionat, în favoare proprie şi într-o dezgustătoare limbă de lemn, rezultatele de la examenele naţionale din vară şi ministrul Cercetării, Mihnea Costoiu. Cu toţii se manifestă  de parcă ar fi absolvit cursurile Universităţii “Partium”, aceea unde se zice că ar preda culturnica Biró Rozália, instituţie care în ierahizările din vremea ministeriatului lui Petru-Daniel Funariu era cotată a fi printre cele mai neperformante din România.

În mai 2012, atunci când la Palatul Victoria se instala guvernul Ponta 1, jurnalistul Cristian Tudor Popescu scria un editorial în care profeţea că acela va fi cel mai competent executiv condus de preşedintele PSD. Că orice schimbare viitoare în componenţa lui va aduce cu sine un minus de competenţă. Din păcate, profeţia binecunoscutului gazetar s-a adeverit.

Stă în puterea preşedintelui Traian Băsescu ca, refuzând miercuri numirea în posturi ce nu li se cuvin ale nepotriviţilor Claudiu Manda şi Rozalia Biro, să pună măcar un bemol corului incompetenţei ce se aude tot mai strident, mai perfid, mai ubuesc, mai primejdios dinspre Palatul Victoria.