Mă încearcă revolta când prelaţi influenţi mediatic ne somează sa rămânem sănătoşi (vezi îndemnurile celui ce se vrea ”vocea Ardealului” şi care ”porunceşte” poporului), când propria instituţie punea în pericol până mai ieri mase întregi de oameni nerespectând regulile de sănătate publică şi prevederile Codului Penal. Autorităţile care au obligaţia de a ne proteja de asemenea situaţii şi de iresponsabilii ce pot pune viaţa în pericol nu s-au sinchisit din cale afară, cu minime excepţii. Am asistat însă la încercări de a plasa exclusiv subiectul pericolului mortal al virusului asupra diasporei, romilor, celor care trăiesc în stradă, celor trecuţi de 65 de ani  pentru a masca ceea ce ştiam cu toţii: sistemul medical e profund bolnav, prost finanţat şi manageriat, urmând a intra în resuscitare artificială.

Pricep că vremurile de molimă reclamă intervenţii excepţionale, dar mă îngrijorează că restrângerea accesului la informaţie publică şi cultura dialogului cu cei care ne guvernează prin ordine militare date de civili a devenit normă ”liberală”. S-a văzut aseară că Primul Ministru nu avea habar de punerea în paranteze a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului prin activarea articolului 15: ”Permiteţi-mi sa mă documentez”, ”poate am semnat”. E un semn de onestitate a domnului Orban că a decis să se documenteze, desigur, nu ne putem lipsi însă de plasa de siguranţă a Convenţiei doar prin ”garanţiile” oferite de cariera profesională a domniei sale. Nu poţi cere încrederea şi cooperarea propriilor cetăţeni cu asemenea promisiuni goale, mai ales când devine obvios că nu se ştia şi nu a fost comunicată şi explicată decizia de renunţa la o Convenţie europeană care ne protejează pe fiecare dintre noi prin impunerea de limite, responsabilitate, standarde şi transparenţă agenţilor statului. Mă întreb, deloc retoric: Preşedintele ştia? Parlamentul avea habar? Măsurile de urgenţă puteau fi adoptate şi fără o asemenea derogare fără precedent.

Care sunt drepturile suspendate prin derogarea de la Convenţie? Cum s-a luat decizia derogării şi cât este ea proporţională în raport cu gravitatea situaţiei sanitare, au fost consultate instituţiile strategice precum Curtea Constituţională, Avocatul Poporului, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării? Rezolvăm problema testării şi a asistenţei medicale deja deficitare scoţând armata în stradă?  Nu e normal să jucăm totul mizând exclusiv pe cartea securităţii sanitare. Drepturile garantate prin Convenţie ne ajută tocmai în asemenea vremuri dificile sa trăim mai bine unii cu alţii. A le desconsidera tocmai acum, ştiind bine care ne este capacitatea de a investiga şi pedepsi abuzurile şi erorile politicienilor şi pontifilor sistemului medical ce se cred inamovibili, ne va costa pe durată lungă. Politicieni din toate partidele studiază cu entuziasm şi niscaiva invidie profesională măsurile pe care şi le doreşte celălalt Orban, din învecinata Ungarie. Sau poate vrem să ne unim în cuget şi simţiri iliberale cu Moldova preşedintelui Dodon? Nu de predici prezidenţiale ori guvernamentale ducem lipsă la acest moment, ci de garanţii că nu pavăm drumul cu bune intenţii pentru instalarea progresivă a unui regim autoritarist în România.