Trăim şi murim într-o Românie, în secolul XXI, nu doar grav afectată de pandemia coronavirusului care ne-a lovit de doi ani încoace, de alte boli necruţătoare, ci şi într-o ţară bolnavă la cap, de zeci de ani. Afecţiunea care pare incurabilă din moment ce de zeci de ani nu s-a găsit niciun tratament să o poată ţine sub control.

Că tot s-a sărbătorit recent Ziua internaţională a sănătăţii mintale, mesajul acesta este unul de o importanţă maximă în contextul actual din ţara noastră:

„Nu există sănătate fără sănătate mintală. Feriţi-vă de persoane care vă transmit lucruri negative şi, mai ales, odihniţi-vă!” – Prof.univ. dr. Al. Vlad Ciurea

Este evident, numai cine nu vrea să vadă nu vede că România noastră de azi nu este normală la cap.

Iar dragii noştri conducători, politicieni aleşi sau numiţi în cele mai importante funcţii ale statului, fac totul pentru a demonstra străvechea zicală românească Peştele de la cap se împute!”. Şi infecţia aceasta incurabilă se întinde necontenit, este de neoprit, cuprinzând tot mai mulţi români până la cei din coada peştelui, adică până la cei mai simpli poporeni ai frumoasei noastre ţărişoare.

Într-o ţară normală la cap, care ar avea nişte conducători politici şi spirituali cu mintea acasă şi cu interese faţă de oamenii şi oiţele pe care le păstoresc, nu s-ar întâmpla lucrurile care se întâmplă azi în România.

Într-o ţară normală la cap, preşedintele nu doar ar constata şi şi-ar exprima îngrijorările, ci ar acţiona. Ar acţiona nu punând foc pe gazul unei crize politice cu efecte mortale asupra oamenilor afectaţi de pandemie, ci  prin decizii şi intervenţii ferme, inteligente, menite să aducă echilibru şi să faciliteze o guvernare bună pentru ţară. Nu prin aruncarea paltonului şi plecatul în vacanţă, la schi, că tot se apropie sezonul zăpezilor.

Într-o ţară sănătoasă la cap, nu sunt aduşi să guverneze politicieni incompetenţi, personaje de carton, cu bube în cap, mucavale, indivizi care ajung să creadă că statul sunt ei şi legile sunt făcute doar ca ei din înaltele funcţii vremelnice, să le încalce primii.

Într-o ţară sănătoasă la cap, nu sunt aleşi în forul suprem, Parlamentul, indivizi corupţi, membri ai unor diverse grupări mafiote, împinşi de grupuri politico- criminale să le joace interesele în detrimentul intereselor naţionale şi ale cetăţenilor.

Într-o ţară normală la cap, nu se joacă precum la barbut ciolanul puterii politice în timp ce oamenii mor pe capete, în vreme ce sănătatea şi educaţia naţionale mor pe zi ce trece din cauza conducătorilor săi.

Într-o ţară sănătoasă la cap, reprezentanţii partidelor alese în Legislativ nu-i îndeamnă public pe români la nerespectarea şi încălcarea legilor, ci sunt ei înşişi traşi la răspundere în faţa legilor ţării pentru faptele lor.

Într-o Românie creştin-ortodoxă majoritar, normală la cap, liderii bisericii nu sunt acaparaţi de ochiul dracului şi de alte ispitiri ale diavolului, nu-şi îndeamnă oiţele spre pierzanie, ci spre calea salvării sufletelor şi trupurilor.

Într-o ţară sănătoasă la cap, justiţia nu se face prin injustiţie, nu prin adevărul care umblă cu capul spart şi oameni care mor cu dreptatea în mâini, ci prin consolidarea statului de drept.

Într-o ţară normală la cap, minciuna nu este niciodată prioritară, promovată public, continuu, mai mult decât adevărul.

Într-o ţară normală la cap, presa cu adevărat liberă şi independentă nu este pusă la zid să fie împuşcată, ci ajutată şi promovată.

Într-o ţară sănătoasă la cap, cetăţenii nu-şi aleg cei mai proşti, slabi şi corupţi conducători şi nu mor ca proştii pe străzi, acasă şi în spitale.

Într-o ţară nenormală la cap, tot mai mulţi români din toate categoriile socio-profesionale, din toate clasele, de toate vârstele, au tendinţa să se comporte anormal. Urmând exemplele conducătorilor bolnavi, fără să mai gândească dacă este bine sau rău, dacă îşi pierd vieţile sau doar se îmbolnăvesc grav!

Iar această boală incurabilă se manifestă tot mai radical, tot mai mult la nivel de atitudine şi mentalitate, creând prăpastii de netrecut în relaţiile cu ceilalţi români, tot mai puţini, care îşi doresc o normalitatea firească, o Românie sănătoasă mintal, trupeşte şi spiritual în care să trăiască împreună în pace.

Oare vom reuşi vreodată să facem paşii spre normalitatea atât de necesară însănătoşirii mentale, spirituale, trupeşti a acestei ţări? Când şi în ce fel am putea face primii paşi fără de întoarcere la România anormală de astăzi?

Poate! Dar fără tăierea putreziciunii, capului peştelui, nu cred că se va putea trata vreodată o astfel de boală incurabilă până acum.