La ora la care parlamentarii europeni îl implorau la Strasbourg pe premierul grec Alexis Tsipras să livreze un program concret de reforme fiscal-bugetare, nu doar deziderate vagi, premierul nostru interimar, Gabriel Oprea, punea şi el umărul să aşeze România pe şinele de pe care a deraiat Grecia: salariile demnitarilor se triplează. Dar Oprea nu e singur în acest efort.

Rovana Plumb, ministrul Muncii, pregăteşte o nouă lege de salarizare în sistemul bugetar, din care tot ce ştim până acum este că salariile vor creşte. Parlamentarii au dat drumul la robinetul cu pensii speciale – pentru diplomaţi, pentru aviatori, pentru funcţionarii din Parlament şi, evident, pentru ei înşişi. Un grup de deputaţi a însăilat un proiect de lege prin care ar urma să primească pensii speciale şi unii aleşii locali:  primari, viceprimari, şefi şi adjuncţi de Consilii Judeţene, atât cei aflaţi în funcţie, cât şi cei care şi-au terminat mandatele – şi cred că e vorba aici de cîteva zeci de mii de persoane. Iar premierul Ponta a anunţat deja că pregăteşte un ”pachet de măsuri sociale”, care ”nu va intra în vigoare mai devreme de anul 2016”.

Ce avem noi aici? Pentru că tot vorbim de greci, cred că ne aflăm în faţa unei veritabile Olimpiade a dezmăţului bugetar, un atac concertat şi venit din mai multe direcţii la adresa finanţelor publice.

Greşeala tactică a aparţinut premierului Ponta. Acesta a manipulat execuţia bugetară de aşa natură încât a redus drastic investiţiile publice, iar banii rămaşi i-a decretat ”excedent bugetar” şi a început să se laude cu ce va face el cu ei. A procedat ca un şacal care prinde o gazelă şi, în loc s-o ducă într-un tufiş şi să o devoreze singur, începe să se laude prin toată savana cu isprava sa. Evident, hienele n-au întârziat să apară.

Liberalii au profitat de o nesincronizare a majorităţii parlamentare şi harşt! – au smuls o bucată din gazelă: dublarea alocaţiilor pentru copii. Altă haită din Parlament a profitat de plecarea premierului din ţară şi harşt! – încă o halcă: pensiile speciale pentru tot felul de categorii. Iar generalul Oprea, în ultima zi în care putea s-o facă în calitate de premier interimar, harşt! şi el ceva: triplarea lefurilor la demnitari. ”Îmi asum atât corectitudinea, cât şi oportunitatea acestei măsuri”, a ţinut să precizeze generalul după şedinţa de Guvern, ca să se ştie.

Problema cu toţi aceşti politicieni este că nu învaţă absolut nimic din istoria recentă. În 2004, Adrian Năstase era premier, a aruncat masiv cu bani în populaţie - şi totuşi a pierdut alegerile prezidenţiale. În 2008, Călin Popescu Tăriceanu era premier, economia duduia, a irosit şi el o grămadă de bani pe pomeni electorale, şi totuşi scorul partidului său n-a sărit de 20 la sută - şi asta datorită sistemului de vot, graţie căruia liberalii au intrat în Parlament de pe locurile 2 şi 3, căci la un uninominal pur şi dur probabil că ar fi rămas pe dinafară. În 2014, Victor Ponta, ca premier, reîntregise deja pensii şi salarii şi a avut la dispoziţie doi ani să se laude cu asta - şi totuşi a pierut prezidenţialele.

Ce ne spune nouă asta? Păi ne spune că, din motive necunoscute, politicianul român a rămas încremenit într-o concepţie extrem de rudimentară asupra relaţiei sale cu electoratul, convins fiind că strategiile de tip ”bani contra voturi” funcţionează întotdeauna, automat şi obligatoriu. Or, din câte se vede, electoratul pare a avea întotdeauna criterii mult mai sofisticate pe baza cărora îşi încredinţează votul – iar banii primiţi din bunăvoinţa guvernanţilor nu e unul dintre ele.

Dezmăţul bugetar care tocmai a început va aduce aşadar beneficii îndoielnice celor care îl promovează, dar va atrage un efect garantat: subminarea brumei de echilibru fiscal obţinut, cu destule sacrificii, după criză. Şi nu e nimeni care să-i oprească: preşedintele Iohannis a apreciat că triplarea lefurilor la demnitari, inclusiv a domniei sale, e măsură înţeleaptă şi o formă de prevenire a corupţiei. Un alt fel de a face politică, nu?