Calculele au fost răsturnate, jocurile s-au schimbat, iar pentru principalii actori politici scenariile devin din ce în ce mai complicate. Deşi este catalogat drept mare perdant al europarlamentarelor, fiind cotat cu cele mai slabe şanse de a ajunge în turul doi al prezidenţialelor,  PSD pare că a ajuns într-o poziţie mult mai avantajoasă – aceea de arbitru – ceea ce îi va permite să negocieze diverse avantaje sau chiar să impună viitorul preşedinte al României.

Scenariul 1: Klaus Iohannis vs Laura Codruţa Kovesi. Este singurul scenariu în care actualul locatar de la Cotroceni poate spera la un sprijin masiv din partea electoratului PSD pentru a se realege în funcţia de preşedinte. „Paradelile“ executate de procurorii aflaţi în subordinea lui Kovesi, condamnarea şi arestarea liderilor Năstase şi Dragnea, hărţuirea lui Ponta şi a altor lideri din eşaloanele inferioare ale partidulului reprezintă argumente suficient de puternice pentru ca electoratul PSD să se prezinte masiv la urne să o sancţioneze pe cea care dimineaţa „bea sânge de corupt în loc de cafea“. O victorie a Codruţei Kovesi în faţa lui Iohannis ar avea un singur final: cătuşe pentru liderii PSD. Iar frica de cătuşe va împinge PSD să-l sprijine pe Iohannis să mai câştige un nou mandat.

Scenariul 2: Klaus Iohannis vs Dacian Cioloş. Un scenariu pentru turul doi al prezidenţialelor care ar trebui să-i dea fiori reci lui Iohannis. Principalul atu al fostului premier: modestia. Spre deosebire de infatuatul Iohannis, mare iubitor de lux şi opulenţă, Cioloş este personajul simplu, modest şi cu bun simţ. Un tipar foarte apropiat de imaginea preşedintelui „sărac şi cinstit“ promovată de fostul preşedinte Iliescu, atât de cunoscută electoratului PSD. Cioloş nu irită şi nu generează emoţie negativă, reuşind performanţa de a se face apreciat în rândul unor categorii largi de electorat. Iar ajutorul dat în carieră de „unchiul Vulpea“ nu reprezintă altceva decât povestea clasică şi atât de des întâlnită în societatea românească: câţi dintre românii obişnuiţi nu au fost ajutaţi sau sprijiniţi la un moment dat în viaţă de ruda influentă de la oraş? Un alt atu extrem de puternic: capacitatea de negociere. Cioloş a dovedit o uimitoare capacitate de negociere reuşind să obţină avantaje extrem de mari pentru el şi partidul său în negocierile din cadrul Alianţei 2020. Iar succesul de la Bruxelles, prin care a devenit liderul grupului Renew Europe, vine să creioneze profilul unui prezidenţiabil capabil de negociere cu liderii europeni adică mult mai mult decât o banală carte despre Europa. Iohannis îşi vede eforturile de a poza în singurul politician cu profil european aruncate în aer şi şansele de mai fi din nou preşedinte dinamitate.

Scenariul 3: Klaus Iohannis vs Dan Barna. Un alt scenariu extrem de incomod pentru actualul preşedinte. Principalul atu al liderului USR: dinamismul. Prin prestaţia sa politică de până acum, Dan Barna reuşeşte să se poziţioneze drept un lider dinamic, activ în totală contradicţie cu imaginea preşedintelui pasiv şi neimplicat, mult prea comod pentru a se ocupa şi de treburile cetăţii pe care a promovat-o Iohannis încă de la începutul mandatului său. Dan Barna reuşeşte să proiecteze o imaginea extrem de asemănătoare cu cea a fostului premier Ponta, ceea ce îl face extrem de dezirabil pentru electoratul PSD. Cu atât mai mult cu cât liderul USR aduce şi plusul de responsabilitate şi seriozitate de care are nevoie un prezidenţiabil, atribute extrem de esenţiale care nu s-au lipit niciodată de Victor Ponta de la PSD. La aceste prezidenţiale Barna reprezintă schimbarea. Un duşman extrem de puternic pe care Iohannis nu l-a luat niciodată în calcul. Iar PSD-iştii ar putea să urmeze valul schimbării cu noul Ponta de la USR. 

Scenariul 4: PSD boicotează alegerile prezidenţiale. Prezenţa candidatului PSD în turul doi al alegerilor prezidenţiale a generat, începând cu anul 2004, mobilizarea electoratului la urne pentru a „scăpa“ ţara de pericol. În 2004, aroganţa lui Adrian Năstase a adus la vot 10.112.262 de alegători, în 2009 aranjamentele lui Geoană cu moguli din presă au generat o prezenţă de 10.483.815, iar în 2014 imaturitatea lui Ponta a reuşit să aducă la urne 11.719.344 votanţi. Prezenţa mare la urne a crescut astfel şi legitimitatea celui care a fost ales preşedintele României, Băsescu obţinând peste 5 milioane de voturi, în timp ce Iohannis a fost propulsat la Cotroceni cu peste 6 milioane de voturi. În 2019, însă, asistăm la o situaţie atipică. Pericolul întruchipat de „infractorul“ Dragnea a dispărut cu şase luni înaintea prezidenţialelor, iar PSD este în situaţia să arbitreze turul doi al cursei pentru Cotroceni. Lipsa candidatului PSD din turul doi va avea drept principal efect scăderea dramatică a prezenţei la urne. Nu există pericol, nu există miză. În acest context, o decizie strategică corectă ar fi boicotarea turului doi prin ţinerea electoratului PSD acasă. Va rezulta astfel un preşedinte ales cu un număr de voturi extrem de mic, ceea ce va afecta legitimitatea acestuia în fruntea statului. Fie că se va numi Iohannis, Cioloş, sau Barna, un preşedinte cu legitimitate scăzută va fi un preşedinte extrem de slab. Şi extrem de vulnerabil în contextul anului electoral 2020 în care urmează alegeri locale şi parlamentare. Ceea ce va face extrem de uşoră suspendarea şi demiterea acestuia imediat după alegerile parlamentare.

*

Iată că slăbirea PSD cu multe luni înainte de alegerile prezidenţiale se întoarce ca un bumerang împotriva strategilor de la Cotroceni. Iohannis, dacă vrea să mai spere la un nou mandat la Cotroceni, va trebui să lucreze intens în perioada următoare la revitalizarea PSD sau a lui Călin Popescu Tăriceanu, singurul personaj cu profil prezidenţiabil din actuala Coaliţie guvernamentală. Poate convoca câte referendumuri va mai dori, tensiunea din societate s-a disipat. Iar lipsa candidatului PSD din alegerile prezidenţiale va anihila orice alte tentative de a mai speria poporul cu pericole mai mult sau mai puţin închipuite. În acest context, foarte probabil, în noiembrie 2019 milioane de români îşi vor lua popcorn şi o Cola şi vor urmări de acasă o cafteală pe cinste între electoratele PNL şi USR-PLUS. O cafteală cu un singur rezultat: un preşedinte cu o legitimitate electorală extrem de scăzută.