3 situaţii despre care nu se discută în urma alegerilor

În „subteranul” politicii acum se fac jocurile pentru poziţii de forţă în vederea Grand Prix-ului din 2024. Rezultatul votului înseamnă că schimbăm liniile ca la hochei, iar omul politic Nicolae Ciucă se află în faţa unui câmp de luptă care îi este, cel puţin aparent, străin.

1. „Subteranul” şi suprafaţa jocurilor de putere

Liderii politici vorbesc toţi, absolut toţi, despre interesul naţional, necesitatea de a scoate ţara din criză şi reformarea marilor sisteme. Când acest discurs este omniprezent, înseamnă că jocurile de putere din „subteran” sunt foarte intense şi că situaţia trebuie disimulată în faţa publicului larg.

Când fumul bătăliei electorale s-a risipit, a început goana după aur, de parcă am fi toţi Chaplin în The Gold Rush. Analiştii, jurnaliştii, oamenii de cultură, formatorii de opinie şi mulţi alţii au pornit să discute, cum era şi normal, despre „lebăda aurie”. 

Problema naţionalismului antioccidental este una recurentă în istoria noastră, însă ea nu trebuie negată sau marginalizată, ci detensionată prin dialog deschis şi, uneori, neplăcut, în interiorul societăţii. Ridicarea gradului de cultură civică, economică, istorică, politică sau ideologică nu se poate întâmpla dacă alegem să ne izolăm acolo unde toţi sunt de acord cu noi.

Pe de altă parte, unii politicieni au început să certe românii care nu s-au prezentat la vot, iar alţii clamau că democraţie, în adevăratul sens al cuvântului, înseamnă altceva decât ce alege poporul - acesta fiind incapabil să discearnă. Nu aşa arăţi maturitate şi responsabilitate. E ca şi cum ne-ar certa Răzvan Burleanu că nu ne uităm la meciurile naţionalei de fotbal. 

Mergând pe aceste cărări înguste, avem şanse să nu vedem imaginea de ansamblu şi jocul numerelor mari care se întâmplă zilele acestea.

Rezultatul acestor alegeri produce o reaşezare a politicii dâmboviţene care trebuie observată. În PNL sunt conflicte interne, la fel în USRPLUS. În UDMR pare că lucrurile sunt clare, la AUR e zgomot mare, în timp ce, probabil cel mai liniştit om politic al acestor momente este Marcel Ciolacu. Va fi teribil de greu să avem o majoritate parlamentară care să reziste un mandat întreg.

2. O întreagă generaţie politică a fost măturată. Cine vine în locul ei?

Copiii politici ai nouăzecilor au dispărut, aproape toţi, în ultimii ani. Aceste alegeri duc la retragerea unor nume grele, într-o ordine întâmplătoare şi incompletă: Traian Băsescu (deşi rămâne europarlamentar, îşi pierde din influenţa locală), Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ponta, Varujan Vosganian, Cristian Diaconescu, Gabriel Oprea, Şerban Nicolae, Eugen Nicolicea, Eugen Teodorovici şi mulţi alţii, ies din jocul politic central.

Vor mai reveni ei? Dar Crin Antonescu, Liviu Dragnea sau Adrian Năstase? Toţi cei enumeraţi, dacă nu greşesc, sunt mai tineri decât proaspăt-alesul Preşedinte al Statelor Unite, Joe Biden. Doar Teodor Meleşcanu ar fi puţin mai în vârstă.

Un caz aparte este cel al preşedintelui PNL, Ludovic Orban, care a fost sacrificat de parcă ar fi antrenor la o echipă de fotbal oarecare din Liga I. După 3 victorii consecutive: europarlamentare, prezidenţiale şi locale, a venit un meci mai puţin reuşit, pe fondul unui „teren impracticabil”, care a dus la înlăturarea sa de pe „banca tehnică”, în numai câteva ore.

În urma plecării de la Palatul Victoria, Ludovic Orban va pierde, mai devreme sau mai târziu, preşedinţia partidului. Cu toate astea, prin retragerea sa demnă, Orban va avea o carte politică de jucat în viitor şi va fi dat exemplu de acum înainte.   

Cine vine în locul lor? O generaţie care, până acum, nu a dat lideri, dar care va fi forţată să o facă. De calitatea lor va depinde calitatea evoluţiei României pe plan internaţional. O politică internă solidă şi coerentă duce la o politică externă de succes, alternativa o ştim prea bine.

3. Problemele omului politic Nicolae Ciucă

Generalul Ciucă este un om cu o ţinută ireproşabilă, care şi-a servit cu onoare ţara şi a cărui carieră este un exemplu pentru orice tânăr, indiferent în ce domeniu activează. Despre generalul Ciucă nu vorbesc de rău nici măcar rivalii, dar omul politic Nicolae Ciucă va avea de înfruntat o situaţie extrem de dificilă, pe un câmp de bătălie cu care nu este familiar, dacă va fi propus premier. Dacă nu, va rămâne un excelent ministru al Apărării.

De la alegerea Preşedintelui Iohannis, în 2014, între cei doi lideri a existat un parteneriat puternic. Dacă ne aducem aminte cu câtă înverşunare a încercat guvernarea PSD să îl înlăture de la conducerea Statului Major General al Armatei Române, vom observa că atacul lor avea şi o miză politică. 

Acum, omul politic Nicolae Ciucă are de rezolvat trei probleme strategice ca să poată fi un lider de succes:

Prima - să formeze o coaliţie parlamentară care să-i dea un guvern funcţional, cu care să poată încheia criză sanitară şi să susţină revenirea economică. 

A doua - să reuşească să convingă Partidul Naţional Liberal că îi poate fi lider şi să fie ales ca preşedinte la următorul congres, detensionând astfel grupurile din interiorul partidului. 

A treia - să devină prezidenţiabil sau să identifice (alături de ceilalţi lideri liberali) şi să susţină un viitor candidat, agreat de către partid. Pentru PNL este vital să dea şi următorul Preşedinte al României. 

Astăzi nu pare să existe prea mult spaţiu lateral de manevră. Dacă va deveni premier, omul politic Nicolae Ciucă va trebui „să joace” şi să fie ales preşedinte al PNL, altfel va exista o bicefalitate care va reduce capacitatea de acţiune, reacţie şi reformă a partidului. Dacă va ajunge preşedinte al partidului, va deveni, conform cutumei, candidat la prezidenţiale. De menţionat că un rol important în această înşiruire îl are, în continuare, Ludovic Orban. Prin urmare, în aceste zile se stabilesc, în mare parte, poziţiile de forţă pentru 2024 - un an foarte important din punct de vedere politic. An ce va da, inevitabil, noi lideri - care acum prind rădăcini - şi noi moduri de a face politică.

Orice alt lider va fi propus pentru funcţia de premier, va avea de rezolvat aceste trei probleme.

În concluzie, pentru firava majoritate PNL-USRPLUS-UDMR va fi dificil să reziste, în această formă, timp de 4 ani. Mai mult, marile proiecte: modificarea Constituţiei, regionalizarea, reforma electorală care să ducă la alegeri locale în două tururi, punerea în aplicare a referendumurilor din trecut (300 de parlamentari şi cel pentru Justiţie) şi transformarea României într-o putere regională, necesită un larg consens, multă abilitate şi pragmatism. Şansele ca acestea să se întâmple sub auspiciile noii legislaturi sunt reduse.

P.S. Alegerile din 2024 nu vor semăna deloc cu cele de acum.