Sfârşitul Epocii Vadim. Istoria unei vieţi dedicate insultei şi scandalului: „Ţara nu mai poate fi condusă decât cu mitraliera“

Sfârşitul Epocii Vadim. Istoria unei vieţi dedicate insultei şi scandalului: „Ţara nu mai poate fi condusă decât cu mitraliera“

Corneliu Vadim Tudor a murit

Corneliu Vadim Tudor, liderul Partidului România Mare, a murit luni la vârsta de 65 de ani. Politicianul s-a stins din viaţă la Centrul de Boli Cardiovasculare al Armatei, din cauza unor afecţiuni cardiace. El a mai fost internat şi în 2013 din cauza unor complicaţii la inimă. Corneliu Vadim Tudor era căsătorit şi avea două fete. Sicriul cu trupul neînsufleţit a fost depus marţi la Biserica „Sfântul Gheorghe Nou“ din Bucureşti.

Ştiri pe aceeaşi temă

Corneliu Vadim Tudor s-a născut la 28 noiembrie 1949, la Bucureşti. În anii ‘70-‘80, a fost ziarist la „România liberă“ şi la „Agerpres“. A intrat în cercul oamenilor de cultură prin intermediul scriitorului Eugen Barbu, cel care i-a devenit mentor. A fost acuzat de plagiat şi a scris nenumărate ode Ceauşeştilor, rămânând până la moarte un aprig apărător al memoriei fostului dictator.

La Revoluţie a stat ascuns în casă câteva zile, fiind perceput ca un nomenclaturist. După ce furia revoluţionară s-a evaporat, Vadim a înfiinţat, cu acceptul fostului prim-ministru Petre Roman, revista „România Mare“. Dintr-o publicaţie care se voia a fi culturală, „România Mare“ a devenit un furtun de abjecţie, cu care Vadim a stropit fără ezitare în toată clasa politică românească. În paginile publicaţiei, Vadim a practicat un limbaj violent, antisemit şi rasist, fiind de multe ori adus în faţa justiţiei pentru calomnie şi discriminare.

Bătăi în Parlament şi cuvinte grele

La 20 iunie 1991, „România mare“ s-a transformat în partid politic. PRM a înregimentat divizii întregi de foşti securişti, căzuţi în dizgraţie după schimbările de la Revoluţie. Formaţiunea politică s-a plasat în extrema dreaptă a eşichierului politic, fiind anti-europeană şi anti-americană. C.V. Tudor a fost un înfocat susţinător al mareşalului Ion Antonescu şi a propus ca intrarea Regelui Mihai în ţară să fie interzisă prin lege. La începutul carierei sale politice, Corneliu Vadim Tudor s-a făcut remarcat prin duritatea declaraţiilor la adresa maghiarilor: „Vom pune cu toţii mâna pe arme, dacă ungurii se răzvrătesc“, spunea Vadim la mijlocul anilor ‘90.

În 1993, Corneliu Vadim Tudor, pe atunci senator PRM, şi Aristide Dragomir, fost deputat FSN, se umpleau de sânge pe holurile Parlamentului României. Totul a pornit după ce Traian Băsescu l-a acuzat pe „Tribun“ de „laşitate tipic bolşevică“. A fost cea mai crâncenă bătaie care a avut loc în Parlamentul României de la Revoluţie şi până acum. Au fost implicaţi bodyguarzii PRM-istului şi alţi parlamentari.

Voia să conducă ţara cu mitraliera

Corneliu Vadim Tudor a continuat să condimenteze viaţa politică românească. Şi-a pus toată presa în cap după ce i-a acuzat pe ziariştii acreditaţi la Senat că „beau alcool, fac dragoste în sala Omnia, în timpul şedinţelor şi fură sulurile cu hârtie igienică din wc-uri“.

În 1994, Vadim a pus ţara pe jar susţinând că are informaţii conform cărora preşedinele Ion Iliescu urmează să fie asasinat pentru a fi readus în ţară Regele Mihai. El a avansat şi o dată a asasinatului: 17 iunie 1994. În 1999, Vadim a regizat un scandal sexual în care preşedintele de la acea vreme, Emil Constantinescu, era acuzat că a avut o legătură extraconjugală cu actriţa Rona Hartner. În urmă cu câţiva ani, actriţa a recunoscut că totul a fost o înscenare a lui Vadim, care îi propusese să o facă mare vedetă în România.

Tot în 1999, Vadim se plasa de partea minerilor lui Miron Cozma, care ameninţau că vin spre Bucureşti să dea jos Guvernul şi Preşedintele. Prin luările sale de poziţie, Vadim a incitat la escaladarea violenţei în cea de-a cincea mineriadă din România. Concret, liderul PRM a făcut apel ca regimul Constantinescu să fie înlăturat prin forţă şi înlocuit cu un consiliu militar. Vadim le-a cerut jandamilor şi militarilor să nesocotească ordinele superiorilor lor. Lansat pe pista măsurilor extreme, Vadim avea să propună, tot în acea perioadă, reintroducerea pedepsei cu moartea în legislaţia românească.

Cariera politică a lui Corneliu Vadim Tudor şi-a atins apogeul la alegerile prezidenţiale din anul 2000. Speculând disperarea electoratului şi mizând pe un discurs agresiv în care anunţa lichidarea celor care au furat România, Vadim a reuşit să producă o mare surpriză şi să se califice în al doilea tur de scrutin, alături de Ion Iliescu. În timpul campaniei electorale, „Tribunul“ anunţase că va conduce ţara cu mitraliera, dar asta nu l-a împiedicat să obţină 28,3% din voturi. A fost ales în principal de către tineri. „Pentru prima dată în viaţa mea de gazetar mi s-a blocat mintea. Nu înţelegeam. Ulterior mi-am dat seama ce i-a făcut pe tineri să-l voteze pe acest individ. A fost un vot de dispreţ la adresa propriilor părinţi pentru felul în care arăta România la zece ani după Revoluţie“, declara Cristian Tudor Popescu într-un interviu pentru „Adevărul“.

Prezenţa lui Vadim Tudor în finala prezidenţială din 2000 a produs un şoc în Occident. Ziarele din Vest au scris articole ample în care îşi manifestau îngrijorarea în faţa posibilităţii ca România să fie condusă de un preşedinte cu o retorică extremistă, xenofobă şi antisemită, iar de la Bruxelles se transmitea un mesaj clar: „În cazul în care Vadim Tudor va ieşi preşedinte, se ia în calcul suspendarea oricăror negocieri cu România“. Opinia publică din România s-a coalizat şi ea împotriva lui Vadim în intervalul dintre cele două tururi de scrutin şi Ion Iliescu a reuşit să câştige cursa prezidenţială. În stilu-i caracteristic, Vadim a spus că a fost furat ca-n codru: „Eu am fost adevăratul câştigător al acelor alegeri, însă americanii au dat un semnal şi cifrele au fost întoarse în favoarea lui Ion Iliescu“.

 

3.324.247 de români şi-au dorit să fie conduşi de Corneliu Vadim Tudor. Atâtea voturi a adunat "Tribunul" în turul doi al alegerilor prezidenţiale din anul 2000

 

„Ruşine, porcilor!“

După acest episod, popularitatea lui Vadim a intrat pe un trend descendent. La alegerile prezidenţiale din 2004 se clasa totuşi pe locul al treilea (12,5 % din voturi), după Adrian Năstase şi Traian Băsescu, şi îşi continua sarabanda de invective prin intermediul săptămânalului „România Mare“. În campania electorală, Vadim publica un text în care îl ataca în mod grosolan pe candidatul PSD: „Adrian Năstase - un bolnav periculos, protagonist al mai multor casete video, în care apare participant activ (de fapt, pasiv) la orgii homosexuale. Una e filmată la un club de pederaşti din Anglia, unde Bombonel se hârjoneşte cu mai mulţi hăndrălăi, toţi în pielea goală, dar el consumă şi cocaină.(…) Aceste informaţii sunt strict autentice şi, indiferent cât va fura regimul Iliescu-Năstase la 28 noiembrie 2004, ele vor duce fie la alegeri anticipate, fie la o mare revoltă populară, până la Paşte. Vorba muncitorilor la mitingurile de protest: «S-a umplut paharul - Jos cu poponarul!». Ruşine, porcilor!“.

Doi ani mai târziu, în 2006, Corneliu Vadim Tudor ieşea din nou la rampă, încercând să împiedice condamnarea comunismului în Parlament. În timpul discursului ţinut de Traian Băsescu în faţa camerelor reunite, Vadim a fluierat şi a dat cu „huo“ alături de alţi membri ai PRM, după care i-a ameninţat pe susţinătorii preşedintelui că îi aruncă de la balcon. „Băsescu confundă Parlamentul cu cârciuma Golden Blitz. Va pleca de aici în şuturi“, urla „Tribunul“ în faţa presei. Adrian Păunescu şi Corneliu Vadim Tudor au fost incluşi în raportul „Comisiei Tismăneanu", ca reprezentanţi ai protocronismului, cântăreţi în struna dictaturii ceauşiste. 

Declinul

La alegerile parlamentare din 2008, PRM-ul lui Vadim Tudor n-a mai reuşit să intre în Parlament şi se părea că traseul său politic se apropie de final. Un an mai târziu, PRM a reînviat însă la europarlamentare, a obţinut 8,65 % din voturi şi Corneliu Vadim Tudor a ajuns să decidă destinele Europei braţ la braţ cu Gigi Becali. N-a avut nicio activitate notabilă ca europarlamentar. A vorbit de trei ori în plenul Parlamentului European, dar n-a pus nicio întrebare, n-a făcut nicio propunere de rezoluţie, n-a dat nicio declaraţie scrisă, n-a propus niciun amendament şi n-a întocmit niciun raport.

În 2011, Vadim Tudor era eroul unui nou scandal, după ce un executor judecătoresc a venit să-l evacueze din sediul Partidului România Mare. Alături de câţiva colegi de partid, „Tribunul“ s-a îmbrâncit cu poliţiştii şi a aruncat un pahar cu apă pe executorul judecătoresc, o femeie, pe care a făcut-o „căţea turbată“.

Doi ani mai târziu, Vadim trecea şi printr-o răzmeriţă îndreptată de membrii propriului partid împotriva sa. A fost exclus din PRM şi apoi repus în funcţie printr-o decizie a Tribunalului Bucureşti. Partidul România Mare nu mai era însă decât o fantasmă prin care Vadim îşi întreţinea iluzia că mai contează ca om politic.

Cu o carieră compromisă de scandaluri şi calomnii, Corneliu Vadim Tudor şi-a trăit ultimii ani din viaţă în mocirla emisiunilor de scandal şi divertisment ieftin. A fost una dintre cele mai avizate voci în scandalul „Mărioara Zăvoranu vs. Oana Zăvoranu“. Şi-a pus la încercare memoria şi cultura generală la „Te pui cu blondele“ şi şi-a scos maşina la vânzare, în direct, la o emisiune de la Kanal D. În urmă cu câteva zile, a scris în „România Mare“ că „aşa-zisul prinţ Nicolae a fost dat afară din aşa-zisa casă regală pe motiv de... curlangeală!“. Cu acest ultim cuvânt iese Vadim din publicistica românească.

Pe aceeaşi temă:

 
 
 
 
 
 

 

Perioada comunismului. FOTO Arhiva

Imagini din aceeasi galerie
  • Perioada comunismului. FOTO Arhiva
  • Corneliu Vadim Tudor alaturi de Valentin Ceausescu in 1989. FOTO Arhiva
  • 1995. FOTO Mediafax
  • 1999. FOTO Mediafax
  • 2000. FOTO Mediafax
  • 2000. FOTO Mediafax
  • 2001. FOTO Mediafax
  • 2002. FOTO Mediafax
  • 2003. FOTO Mediafax
  • 2003. FOTO Mediafax
  • 2004. FOTO Mediafax
  • 2004. FOTO Mediafax
  • 2004. FOTO Mediafax
  • 2005. FOTO Mediafax
  • 2005. FOTO Mediafax
  • 2005. FOTO Mediafax
  • 2006. FOTO Mediafax
  • 2006. FOTO Mediafax
  • 2006. FOTO Mediafax
  • 2006. FOTO Mediafax
  • 2006. FOTO Mediafax
  • 2006. FOTO Mediafax
  • 2007. FOTO Mediafax
  • 2007. FOTO Adevarul
  • 2007. FOTO Adevarul
  • 2008. FOTO Adevarul
  • 2008. FOTO Adevarul
  • 2008. FOTO Adevarul
  • 2009. FOTO Adevarul
  • 2009. FOTO Mediafax
  • 2010. FOTO Mediafax
  • 2010. FOTO Mediafax
  • 2011. FOTO Mediafax
  • 2011. FOTO Mediafax
  • 2011. FOTO Mediafax
  • 2011. FOTO Mediafax
  • 2011. FOTO Adevarul
  • 2012. FOTO Mediafax
  • 2013. FOTO Mediafax
  • 2014. FOTO Mediafax
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările