Miza oligarhului cel bun şi a acoliţilor săi din PDM nu sunt decât banii europeni, iar în lipsa acestora conservarea puterii printr-o serie de măsuri populiste, fără acoperire în realitatea cotidiană a moldoveanului de rând.

În logica acestor acţiuni s-ar putea putea înscrie şi decizia de schimbare a datei alegerilor parlamentare din toamnă în iarna anului viitor (februarie 2019) din necesitatea PDM-ului de câştiga timp în pregătirea unei strategii electorale care să acopere erodarea guvernării asigurate de Cabinetul Filip.

De asemenea, Plahotniuc este conştient că guvernarea Filip nu ii poate aduce puncte electorale consistente fiindcă este slabă, iar parteneriatul mascat cu socialiştii lui Dodon este demult o realitate politică. În acest context, drumul european „este mort“ pentru R.Moldova, iar reformele convenite prin parafarea Acordului de Asociere cu UE (2014) au rămas mai mult pe hârtie, din cauza condiţionării acestora de finanţarea Bruxelles-ului.

În campania pre-electorală, PDM nu mai poate ieşi cu marota „integrării în spaţiul comunitar“, pentru  că moldoveanul de rând ştie că Plahotniuc a distrus toate cabinetele defunctei Alianţe pentru Integrare Europeană (AIE), culminând cu furtul miliardului de lei de la Banca de Economii a Moldovei (BEM).

Cum Vlad Filat (fostul premier şi lider al PDM) este în puşcărie, iar formaţiunile de centru dreapta pro-unioniste sunt încă fragmentate, Plahotniuc a gândit o nouă strategie politico-electorală sub deviza „Pro-Moldova“, uzitată des şi de confraţii socialişti ai amicului său, Igor Dodon.

Şi pentru a fi credibili cu sintagma „pro-moldovenismului“ său de cumetrie, Plahotniuc l-a scos la rampă, pe Dumitru Diacov, omul său de taină din PDM, care spus sec că noua orientare politică a guvernării înseamnă de fapt continuarea cursului european.

Care drum european? Mai există cumva acesta? Cred că răspunsul la aceste întrebări de bun simţ le-ar putea oferi numai aleşii PDM, care asigură guvernarea de la Chişinău. Drumul european s-a stins treptat, încă din 2015, când miza oamenilor săi s-a centrat numai pe inducerea în eroare a partenerilor europeni, pentru a obţine finanţările promise.

Dar politicienii lui Plahotniuc nu au înţeles că occidentalii nu sunt chiar atât de uşor de păcălit, după ce se confruntaseră cu exemplele României şi Bulgariei, repetente în implementarea de proiecte comunitare. Nici la Kremlin circul făcut de Igor Dodon, dirijat din umbră „de oligarhul cel bun“ nu l-a impresionat pe Vladimir Putin care controlează din umbră jocurile politice de la Chişinău.

 „Pro-Moldova înseamnă continuarea cursului European şi realizarea angajamentelor noastre din cadrul Parteneriatului Estic şi a Acordului de Asociere cu UE. Dar asta înseamnă şi consolidarea tuturor cetăţenilor în jurul acestei idei. Şi nu în ultimul rând, pro-Moldova înseamnă revenirea la dezideratul anunţat la crearea actualului PD, cine mai ţine minte? - Pentru o Moldova democratică şi prosperă!“, scria Dumitru Diacov, în pagina sa de Facebook.

Cum ar putea R.Moldova să mai fie credibilă la Bruxelles în contextul în care nişte alegeri democratice câştigate de Andrei Năstase au fost anulate peste noapte de către o justiţie aservită intereselor lui Plahotniuc? Oare oligarhul şi oamenii săi îi cred încă pe toţi cetăţenii R.Moldova nişte „naivi“ când realitatea cotidiană ne arată un stat moldovean tot mai slab?

În ultimii trei ani, economia moldavă s-a bazat numai pe tranşele de bani de la FMI şi pe exporturile de produse viticole şi fructe către piaţa comunitară. Chiar dacă în cifre investiţiile UE şi ale României  le-au depăşit pe cele ale Federaţiei Ruse, binomul Dodon-Plahotniuc priveşte cu jind către Rusia lui Putin, pentru că nu vor să îşi piardă puterea dobândită în statul moldovean.

Citeşte analiza completă pe Jurnalistii.ro.