De ce roşu, galben şi albastru? O scurtă istorie a tricolorului (partea I)

Roşu, galben şi albastru flutură în orice zi pe cer, însă parcă pe 1 Decembrie aceste culori sunt şi la mai mare cinste pentru români. Totuşi, de ce tocmai roşu, galben şi albastru? O întrebare la care încearcă să răspundă mai jos colegul George Basarabă. Apropo de credibilitatea ipotezelor privind un stindard tricolor la daci, cât şi despre conexiunile maghiarilor cu tricolorul interbelic puteţi citi mai jos, în prima parte a articolului.

1. Legenda celor trei culori

Mulţi se întreabă, poate, de ce roşu, galben şi albastru? E o întrebare bună, mai ales că la şcoală nu te învaţă nimeni originea culorilor, ci doar semnificaţia lor. Şi pe internet am văzut tot felul de teorii, printre care şi cea cu dacii. Da, aparent există oameni care-s convinşi că dacii îşi colorau draco-ul în roşu, galben şi albastru.

Mai erau unii care ziceau că nuanţele astea le foloseau şi cnezii Cândea (mai târziu maghiarizaţi sub numele Kendeffy) pe simbolurile lor. Adevărul e că am văzut personal două biserici ctitorite de ei şi am văzut şi simbolurile în cauză. Alea nu-s altceva decât cruci de consacrare. Asta nu înseamnă că au vreo legătură că ceea ce mai târziu va deveni tricolorul românesc. Până la urmă şi steagul Budapestei are aceleaşi culori!

Cruce de consacrare din biserica reformat-calvină, Sântămărie-Orlea

Drapelul Budapestei

O altă legendă, apărută cel mai probabil după 1860, povesteşte despre contopirea steagului Principatului Moldovei (roşu-albastru) cu cel al Principatului Valahiei (albastru-galben), contopire din care se naşte dragul nostru tricolor. Aceasta rămâne o legendă (deşi cu baze cvasi-reale) chiar dacă a prins la publicul vremii. Chiar şi unii mari intelectuali s-au lăsat vrăjiţi de frumuseţea poveştii, exemplu fiind pictorul Constantin Lecca. Pictura de mai jos este un anacronism, deoarece în centrul picturii apar două figuri medievale: Bogdan cel Orb al Moldovei şi Radu cel Mare al Valahiei, voievozi din secolul XV. Ori steagurile mai sus menţionate apar mult mai târziu, către secolul XIX.

„Înfrăţirea moldovenilor şi muntenilor” – Constantin Lecca

Totuşi, culorile roşu, galben şi albastru au fost folosite în vechime de români ca simbol al lor, dar şi de străini pentru a-i desemna pe români. Aceleaşi culori apar şi pe diplomele emise de Mihai Viteazul sau pe lambrechinii diferitelor blazoane medievale din cele trei principate române. Aceleaşi culori le regăsim şi pe stemele celor trei principate: Transilvania, Moldova şi Valahia.

Stema Principatului Transilvaniei (stânga) şi Stema Principatului Moldovei

Stema Principatului Valahiei

2. Semnificaţia celor trei culori

Bun, frumoase culori... dar ce semnifică? Trebuie să înseamne ceva, doar nu-s alese doar aşa, că arată bine... Păi, dacă vom consulta heraldica, observăm că fiecare culoare înseamnă ceva. Spre exemplu:

• Albastrul – dreptate, loialitate, înţelepciune, încredere, inteligenţă, credinţă, adevăr. La Răscoala lui Tudor Vladimirescu, în 1821, albastrul ne va duce cu gândul la Libertate („albastrul cerului”).
• Galbenul – bucurie, energie, speranţă. În 1821, galbenul este un simbol al Dreptăţii („galbenul ogoarelor”).
• Roşul – energie, război, pericol, putere, determinare, pasiune, dorinţă, iubire. Răscoala din 1821 atribuie culorii semnificaţia Frăţiei („roşul sângelui”).

Aici trebuie să fac o mică paranteză. Ţineţi minte ce simbolizează culorile în Răscoala lui Tudor Vladimirescu din 1821: „Libertate, Dreptate, Frăţie”. De asemenea, amintiţi-vă deviza Revoluţiei Franceze din 1789: „Liberté, Égalité, Fraternité”. O să aibă sens imediat.

Răscoala Valahă din 1821 - Drapel militar al lui Tudor Vladimirescu

3. Naşterea tricolorului românesc

Ca drapel oficial, tricolorul apare întâia oară în Principatul Valahiei, în anul 1834, în timpul domniei lui Alexandru Ghica: „Steag cu faţa roşie, albastră şi galbenă, având şi acesta stele şi pasăre cu cap în mijloc”.

Drapel militar al Principatului Valahiei din timpul domniei Principelui Alexandru Ghica (1834)

Interesantă în evoluţia drapelului naţional de astăzi este Revoluţia din 1848 care cuprinde toată Europa. În toate cele trei principate românii folosesc drapele revoluţionare tricolore, inspirate fără doar şi poate de ideea Răscoalei lui Tudor Vladimirescu, care a fost la rându-i inspirată de Revoluţia Franceză. Astfel, observăm aceeaşi deviză: „Libertate, Dreptate, Frăţie” şi aceeaşi inspiraţie franceză atât în 1821 cât şi în 1848.
Voi posta, fără să vă plictisesc, steagurile folosite în Revoluţia Paşoptistă din ţările române:

• În Moldova: Revolutia din 1848 ]n Moldova - Drapel cu deviza Dreptate Frăţie (reproducere)
• În Valahia: Drapel cu deviza „FRĂŢIE DREPTATE/ JUDEŢUL OLTU/ ORAŞUL SLATINA”
• În Transilvania: Drapelul cu deviza „15 MAIU 1848” (stânga)şi drapelul cu deviza „AVRAM IANCU” (dreapta) Stindard de luptă al trupelor conduse de Avram Iancu Stindard de luptă al trupelor conduse de Avram Iancu Stindard de luptă al trupelor conduse de Avram Iancu

3. Tricolorul în Principatele Române

Acum că ştim cum s-au născut culorile naţionale, hai să vedem evoluţia lor în timp. Începem, desigur, cu Mica Unire de la 1859 când Principatul Moldovei şi cel al Valahiei au ales acelaşi om ca şef al statului: Alexandru I Cuza.

Voi începe prin enumerarea steagurilor vremii, apoi ale stemelor, în ordine cronologică; fiecare poză va avea o scurtă descriere:

Pavilionul Principelui (1859-1866):

Stindardul Principelui Alexandru I Cuza/ Stindardul Principelui Alexandru I Cuza (reproducere).

Simbolurile celor două ţări apar pe stindard: acvila şi bourul – un simbol al unităţii.

Drapel militar din timpul domniei Principelui Alexandru I (1862):

Drapel din timpul domniei Principelui Carol I (1866):

Drapelul ăsta e doar o trecere scurtă de la ultima stemă din timpul Dinastiei Cuza la prima stemă din timpul Dinastiei de HoHohenzollern (aşa cum veţi vedea şi mai jos), scutul fiind identic, cu mica schimbare: blazonul familiei de Hohenzollern în locul celui al familiei Cuza.

Drapele identice (poate chiar unele dintre cele de mai sus) au fost folosite în Războiul de Independenţă din 1877-1878:

Drapel din timpul domniei Principelui Carol I (1872-1881)

Drapel din timpul domniei Principelui Carol I (1872-1881)

Observăm că în timpul dinastiei Cuza drapelul Principatelor Române avea trei fascii orizontale: roşu-galben-albastru, de sus în jos. Odată cu schimbarea dinastiei şi venirea unui membru al familiei de Hohenzollern pe tronul ţării, steagul devine cel cunoscut astăzi: 3 culori, dispuse vertical, de la lance – albastru, galben, roşu.

Stemele ţării s-au schimbat şi ele destul de des în perioada 1859-1881 (mai des sub Cuza):

Stema Principatelor Române sub Cuza, aşa cum se află în Mănăstirea Cozia:

Stema asta e mai mult o lucrare de artă, ea nerespectând cutumele heraldicii. Observăm că stema propriu-zisă, în mijloc, aduce mai mult a pictură. Frumos realizată cu bourul Moldovei şi acvila Valahiei, nimic de zis, dar nu e o lucrare heraldică în adevăratul sens al cuvântului. Leii sunt un simbol antic al Daciei, aşa cum apar pe stema atribuită de medievali regatului antic din jurul Carpaţilor.
 

• Stema Principatelor Române sub Cuza între 1859-1860 Stema este compusă prin unirea simbolurilor celor două principate (asta se va repeta în timpul dinastiei Cuza la toate stemele): bourul moldovenesc şi acvila valahă. Scutul este susţinut de o femeie dacă şi un leu, ambii simboluri ale Daciei antice. Cealaltă jumătate a mitului etnogenezic o reprezintă stindardele legiunilor romane. Motto-ul: „HONOR ET PATRIA”.  
• Stema Principatelor Române sub Cuza între 1860-1862 Singura schimbare majoră este apariţia delfinilor ca susţinători. Delfinii apar din mai târziu pe stema Dobrogei.  
• Stema Principatelor Române sub Cuza între 1862-1863

În 1862 avem parte de o stemă mai simplă, scutul rotund fiind împărţit de acvila Principatului Valahiei şi bourul Principatului Moldovei. Monograma Principelui Alexandru I este şi ea prezentă. A se observa fundalurile celor două câmpuri şi legătura cu pictura lui Constantin Lecca.

• Stema Principatelor Române sub Cuza între 1863-1866

În 1863 avem parte de versiunea finală a stemei Principatelor Române (în timpul Dinastiei Cuza). Scutul, împărţit în patru câmpuri alternează între stema Moldovei şi cea a Valahiei, peste ele, în mijloc, aflându-se scutul familiei Cuza ca simbol al unităţii celor două ţări. Delfini apar din nou ca susţinători, la fel ca şi stindardele legionare romane. Motto-ul se schimbă în „TOŢI ÎN UNU”, iar ordinul este Ordinul „Steaua României”.

Stema Principatelor Române sub Hohenzollern, aşa cum se află în Mănăstirea Rila:

Stema mică a Principatelor Române sub dinastia Hohenzollern. Multe nu se schimbă faţă de stema valabilă în timpul lui Cuza, doar culorile (care amintesc din nou de steagurile din pictura lui Lecca) şi scutul din mijloc, care acum e al familiei de Hohenzollern.
 

Stema Principatelor Române sub Hohenzollern între 1866-1872:

Scutul celor două steme de mai sus are aceeaşi explicaţie, cu menţiunea că susţinătorii sunt, din nou, un leu şi o femeie dacă, iar motto-ul: „NIHIL SINE DEO”, inspirat din motto-ul Casei de Hohenzollern-Sigmaringen.

Stema Principatelor Române sub Hohenzollern între 1872-1881:

Odată cu anul 1872, România primeşte în sfârşit o lucrare heraldică deosebită, unde toate regiunile istorice ce formau ţara sunt reprezentate: sus, în dreapta, bourul Moldovei, iar în stânga acvila Valahiei. În câmpurile de jos, de la dreapta la stânga: delfinii Dobrogei şi leul Olteniei. Scutul familiei de Hohenzollern este plasat peste cele patru câmpuri, în mijloc. Motto-ul va rămâne: „NIHIL SINE DEO”, ca şi Ordinul „Steaua României”.

Şi cu asta se termină epoca princiară a României. La finele Războiului de Independenţă din 1877-1878 România devine regat, iar Carol I este încoronat Rege al României.

O menţiune importantă în ceea ce priveşte stemele Principatelor Române este că au fost pictate de un etnic maghiar: Szathmáry Pap Károly. La fel se va întâmpla şi în cazul stemei din 1921, când, pe baza unor idei de-ale heraldistului basarabean Paul Gore, Köpeczi Sebastyén József pictează stema României Mari.

4. Tricolorul în Regatul României

Drapel militar din timpul domniei Regelui Carol I (1881-1914):

Drapel militar din timpul domniei Regelui Ferdinand I (1914-1921)

Drapel militar din timpul domniei Regelui Ferdinand I (1921-1927)


 

Unul dintre steagurile de mai sus e mai special. Da, cel care are doar stema medie şi lauri în jurul ei. Eh, eu bănuiesc că e o variantă tânără a drapelului de război a Regatului României Mari, având în vedere că se aseamănă ca formă cu cel de dinainte de Marea Unire.

Drapel militar din timpul domniei Regelui Mihai I (1927-1930)

Cifra Regelui Mihai I de pe steagul ăsta e cea simplificată. Dacă vă uitaţi atent pe exemplele din timpul celei de-a doua domii (de mai jos) o să vedeţi varianta completă.

Drapel militar din timpul domniei Regelui Carol al II-lea (1930-1940)



Drapel militar din timpul domniei Regelui Mihai I (1940-1947)


Şi aici avem un drapel mai special - şi-anume cel căruia-i lipsesc laurii din jurul cifrului regal.

Pavilionul Regelui




Pavilionul Reginei

Pavilionul Reginei Mamă



Pavilionul Principelui de Coroană

Pavilionul Principilor



În cadrul vexilologiei Regatului României am inclus şi steagurile ce-au fluturat la Marea Adunare de la Alba-Iulia de 1 Decembrie 1918. 97 de ani au trecut astăzi de atunci.

Steag din Darniţa cu deviza „TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE”




Steag din Băiţa




Steag din Lupşa



În ceea ce priveşte stemele, acestea nu se schimbă decât o singură dată, după Marea Unire:

Stema Regatului României (1881-1921)



Stema Regatului României propusă în 1897



Stema Regatului României, aşa cum se află ea în Biblioteca din Iaşi



Stema Regatului României (1921-1947)

Aşa se încheie epoca monarhistă a României. Partea a doua va cuprinde epoca republicană, din 1947 şi până în prezent.

În final vă las cu trei tablouri minunate ce-o înfăţişează pe România alături de tricolor:

România rupându-şi catusele pe Câmpia Libertăţii – Rosenthal (dreapta)

România modernă – Gheorghe Tattarescu (stânga)

România revoluţionară – C. D. Rosetti

PS Fotografiile de mai sus au fost salvate cu luni de zile în urmă, pentru studiu personal. Dacă cineva care deţine copyrightul vreunei poze este deranjat de utilizarea ei, este rugat să îl contacteze pe autor într-un mesaj privat.