Am avut un proces cu fostul jurnalist Bogdan Chirieac. De fapt încă am, pentru că abia s-a pronunţat sentinţa pe fond. Am câştigat pe toată linia, căci instanţa i-a respins lui Chirieac pretenţiile ca să-i plătesc atât daune morale de 640.000 de dolari, cât şi daune materiale de 150.000 de euro.

După verdict, Chirieac a intoxicat site-uri şi televiziuni prietene cu insinuarea că deşi eram în mod evident vinovat, instanţa mi-ar fi făcut un hatâr când m-a exonerat de orice răspundere. Aceasta este pur şi simplu o minciună, pe care simt nevoia să o sancţionez tocmai pentru că tot printr-o minciună a încercat Bogdan Chirieac să dovedească, în faţa instanţei, prejudiciul pe care i l-aş fi creat. Unele obiceiuri nu mor niciodată, nu?

Cum a început totul: la începutul lunii octombrie 2012, brokerul Cristian Sima a fugit din ţară după ce a jucat riscant pe bursă şi a pierdut banii unor clienţi de-ai săi. Din Islanda, el a dat câteva interviuri şi a trimis câteva scrisori deschise, în care, printre altele, îi aducea acuzaţii şi lui Bogdan Chirieac. Afirma că, la începutul anilor 2000, când erau amândoi asociaţi într-un offshore, prin subcontul lui Chirieac deschis la acea firmă s-au rulat 1,5 milioane de dolari. Banii, spunea Sima, erau plătiţi de companii străine, care erau apoi transferaţi în România, scoşi cash de la bancă şi distribuiţi drept mită unor oficiali români, în schimbul unor contracte cu statul. Exemplul dat de Sima era firma suedeză Ericsson, care pe această filieră ar fi primit contractul de implementare a sistemului 112. El a adăugat că din sumele rulate, Chirieac ar fi transmis şi în contul soţiei sale vreo 40.000 de dolari.

La două săptămâni de la izbucnirea scandalului, am obţinut documente care confirmau parţial spusele lui Sima. Erau extrase de pe contul lui Chirieac care confirmau transferuri de 640.000 de dolari, printre care şi banii trimişi în contul nevestei. I-am transmis documentele lui Chirieac, i-am cerut punctul de vedere şi am publicat articolul. La câteva zile, ne-a dat în judecată pe mine şi pe Sima. Ne cerea amândurora, în solidar, 150.000 de euro daune materiale, iar drept daune morale, mie îmi cerea 640.000 de dolari, iar lui Sima 1,5 milioane de dolari. Avocatul său – un alt monument de cinste şi competenţă, Tudor Chiuariu, fost ministru al Justiţiei.

După câteva luni, Chirieac depune la instanţă ceea ce el pretindea că e dovada prejudiciului material suferit. Era o declaraţie pe proprie răspundere a unui bancher elveţian, Urs Meisterhans, autentificată notarial, prin care acesta afirma că în septembrie 2012, deci înainte de izbucnirea scandalului Sima, i-ar fi oferit lui Bogdan Chirieac un contract de consultanţă politică de 200.000 de euro anual, dar la care a renunţat după ce numele lui Chirieac a fost asociat, de către mine şi de către Sima, unor practici corupte. Prudent, notarul, elveţian şi el, a precizat la finalul autentificării că nu atestă decât identitatea semnatarului, dar nu şi conţinutul documentului.

Uimit de dimensiunea sumei, am săpat puţin prin preajma bancherului, ca să văd cine e generosul care l-ar fi putut scuti pe Chirieac de efortul de a-şi câştiga pâinea gâfâind seară de seară între televiziuni de ştiri. Şi am aflat următoarele:

  1. Urs Meisterhans este bancherul care, la începutul anilor 2000, opera conturile internaţionale ale firmei Ericsson România, din dispoziţia unui anume Antoniu Petrescu, vicepreşedintele Ericsson România.
  2. Urs Meisterhans a cumpărat în 2009 o firmă din România de la Antoniu Petrescu şi deţine chiar şi o reşedinţă în Bucureşti.
  3. Bogdan Chirieac este, la rândul său, vechi prieten cu acelaşi Antoniu Petrescu, după cum el însuşi a recunoscut în toiul scandalului de după plecarea lui Sima. Chirieac şi Petrescu sunt chiar vecini, şi-au luat amândoi câte apartament dintr-un bloc aflat lângă Arcul de Triumf.
  4. În fine, în faţa instanţei, l-am adus pe Bogdan Chirieac în situaţia de a admite că şi el se cunoaşte, de 12 ani, cu însuşi bancherul elveţian Urs Meisterhans.

Cum relaţia îndelungată a tripletei Meisterhans-Chirieac-Petrescu a fost astfel dovedită, instanţa a acceptat argumentaţia că scrisoarea bancherului este un fals evident, că nu a existat de fapt nicio ofertă de 200.000 de dolari, deci Chirieac nu a suferit prejudiciul pe care l-a pretins. Înscenarea asta cu bancherul elveţian l-a costat pe Bogdan Chirieac fix 10.800 de lei, taxa de timbru, care nu se returnează dacă reclamantului i se respinge prejudiciul material.

În concluzie, judecătoarea a respins daunele materiale pe care Chirieac le pretindea de la mine şi de la Cristian Sima, în ceea ce mă priveşte a respins şi daunele morale, considerând că am acţionat în interes public şi cu bună-credinţă, iar lui Sima i-a impus doar daune morale, în sumă de 30.000 de dolari. Procesul continuă.