Cum descrie o asistentă din România lupta medicilor cu ciuma care a lovit Madagascarul, ţara unde Radu Mazăre cere azil politic

Cum descrie o asistentă din România lupta medicilor cu ciuma care a lovit Madagascarul, ţara unde Radu Mazăre cere azil politic

Ioana Saitis Foto: misiunemadagascar.ro

O asistentă română a lucrat în acest an în Madagascar, ţara care a fost lovită de o epidemie de ciumă fără precedent. Fostul primar al oraşului Constanţa, Radu Mazăre, a anunţat astăzi că cere azil politic în ţara africană.

Ştiri pe aceeaşi temă

Madagascar, ţara unde Radu Mazăre a cerut azil politic, a fost lovită anul acesta de o epidemie de ciumă cu 2.348 de cazuri şi 202 decese, în perioada 1 august - 22 noiembrie, potrivit datelor prezentate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Dintre acestea, 1.791 de cazuri au fost de ciumă pneumonică, 341 de ciumă bubonică şi 215 cazuri de tip nespecificat. De asemenea, 81 de lucrători din domeniul sănătăţii au suferit de boli compatibile cu ciumă, fără a se înregistra vreun deces printre aceştia, arată Hotnews.

Ciuma reapare aproape în fiecare an în Madagascar, de obicei din septembrie până în aprilie, însă în acest an epidemia a început în luna august şi s-a răspândit în zone urbane mari, spre deosebire de epidemiile anterioare, potrivit OMS.

(Foto: Evoluţia bolnavilor de ciumă, sau a celor suspecţi ca suferind de această boală, în perioada 1 august-22 noimebrie 2017, potrivit OMS)

Bacteria ciumei, care se dezvoltă la şobolani, este purtată de purici. La om, forma pneumonică a bolii - transmisibilă prin tuse - poate fi fatală în doar 24 - 72 de ore. Spre deosebire de aceasta, forma bubonică este mai puţin periculoasă.

Aici „lucrurile se întâmplă” 

Asistenta stagiară Ioana Saitiş a povestit într-un interviu, intitulat "Bucuria de a sluji oamenilor şi copiilor din Madagscar," preluat de site-ul misiunemadagascar.ro, ce măsuri au luat autorităţile malgaşe în cazul epidemiei de ciumă:

"Am primit zilele acestea un mesaj de la o prietenă din Europa. Era ceva de genul:

  • „Hei, chiar se întâmplă la voi lucrurile despre care scriu ziarele pe aici, prin Europa? Este adevărat că aveţi epidemie de ciumă bubonică şi că aceasta s-ar împrăştia în ţările din jurul vostru (Etiopia, Kenia, Tanzania, Mozambic, Africa de Sud şi alte ţări apropiate) ? Este aşa de urâtă această boală ? Te omoară în câteva ore după ce ai contactat-o ?”

 

Am fost surprinsă de acest mesaj ajuns cu aşa mare întârziere în Occident. Aici „lucrurile se întâmplă” de la final de august, iar din septembrie au luat amploare naţională. La noi în oraş au fost déjà oameni care au murit din pricina ciumei, iar în urma lor s-au făcut adevarate investigaţii, ca să se ajungă pe urma celorlalte potenţiale victime.

La nivel naţional este stare de urgenţă. Au fost 3 săptămâni în care şcolile au fost închise, ca să se facă deratizare. Iar acum se intră în toate instituţiile din oraşele ţării cu „autorizaţie”. Autorizaţie ? Da. La intrarea în bancă, de exemplu, stă cu gardian cu un termometru special în mână (cu infraroşu). Dacă ai temperatura peste 38 Celsius, nu ai voie să intri. La şcoli, situaţia stă la fel. Copiii care merg la cursuri, stau la cozi de 20-30 de minute, iar părinţii lor, alături de ei. De ce ? Din aceeaşi cauză. Li se ia temperatura, pentru că aceasta este una dintre principalele manifestări ale unui început de ciumă bubonică. O iei ? Ai 12 ore la dispoziţie să ajungi într-un spital şi să fii pus sub tratament special, altfel nu mai ajungi ziua de mâine. Ei, bine cam asta este viaţa noastră aici în Madagascar: între zâmbet şi suspin".

...

"Să vă povestesc câteva fragmente doar din această săptămână. Christoph avea o lună. A fost adus la noi cu hemoragie digestivă. Trebuia să îl ţinem intubat tot timpul, cu sonde cu oxigen şi cu branule în mâinile, picioarele şi capul lui, din cauza hemoragiei. Ne-am fi bucurat să fie salvat. Dar trupuşorul lui mic nu a rezistat hemoragiei şi a murit.

Jean Remy şi sora lui, Rova, gemeni, născuţi acum 5 luni, au fost aduşi în stare gravă de malnutriţie la spital. Mama lor a murit la o lună după naştere, iar bunica, bătrânica, i-a îngrijit cum a putut. Acum 4 zile, când i-a adus, erau ca două franzele, slabi şi deshidrataţi. A supravieţuit până acum doar Rova. Jean Remy s-a dus, a murit.

Lalatina are 13 ani şi este suspectă de meningită şi tuberculoză. De 3 zile este inconştientă, şi delirează. Urlă de durere, iar în perioadele când este conştientă, îşi rupe hainele de pe ea, ţipând că o doare capul.

Părinţii nu au bani să cumpere medicamente pentru aceşti copii, în general, iar spitalul nu oferă nimic gratuit, pentru că aşa sunt lucrurile în Madagascar. Totul se plăteşte: alcoolul sanitar, bandajele, seringile, medicamentele, mănuşile cu care îl îngrijeşti.

În fiecare zi duc medicamente, pansamente, mănuşi şi alte lucruri de acasă, din farmacia Betezda, ca să îi îngrijim pe unii dintre cei mai săraci dintre bolnavi. Am dus deja o plasă mare de medicamente de când sunt în stagiu medical pe Pediatrie.

Personalul medical face în fiecare dimineaţă colectă, din milă faţă de pacienţi, ca să poate cumpăra medicamente pentru unii din copiii care sunt în stare gravă. De multe ori, părinţii îşi aduc copiii în spital, stau lângă ei permanent, dar şi unii şi alţii rabdă foame.

Astăzi au venit nişte tinere din Norvegia pentru schimb de experienţă. Eu le-am tradus directoarei secţiei de Pediatriei. „Dacă aveţi medicamente, ustensile medicale, materiale de uz medical, aparatură medicală de mici dimensiuni, vă rog din inimă, donaţi-le secţiei ! Avem atâta nevoie de aceste lucruri, că nu vă daţi seama !”

Când vezi atâtea lucruri şi atâta lipsă de speranţă, îţi vine să pleci. Îţi vine să renunţi. Îţi vine să priveşti spre Cer şi să strigi : De ce?", scrie Ioana Şaitiş pe site-ul misiunemadagascar.ro

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările