Politica stă adesea în calea bunei administraţii în România, dar s-a atins paroxismul zilele astea, cînd nu s-a putut carantina Sibiul că autorităţile locale nu aveau access la Iohannis să îl întrebe dacă lor li se aplică legea sau nu şi evident nu ştiau răspunsul la întrebare, nici curajul să ghicească.

Iată aşa a ajuns Sibiul cu o rată de infectare şi decese la suta de mii de locuitori mult mai rea decît Teleormanul, iar votanţii din Sibiu au fost pedepsiţi că sunt cei mai prosperi din România şi votează numai PNL şi USR. Au trebuit alocate containere pentru morţii suplimentari şi clădiri la spitale, că românii, ca şi italienii, nu îşi fac vara sanie preferînd să schimbe viruşi pe litoral şi singurul fel de a face licitaţii de urgenţă la români e fără transparenţă. Rima e involuntară. De patru ani scade gradul de concurenţă al licitaţiilor, indicator sigur de corupţie, adică exact de cînd am raportat eu pentru precedenţii 4 ani că urcase un pic – cu vreun sfert. Progresul e acum istorie, şi noi suntem iarăşi la PNL=PSD, dar cu pandemie şi populism.

La această rată de infecţie evident că alegerile nu sunt doar parodia de fiecare dată, ci o parodie periculoasă. PSD se agită să le amîne, ceea ce e în interes general, nu doar în interesul PSD, pentru că să fie clar că numai amînarea alegerilor nu aduce nimic PSD. Ce trebuie ei să rezolve e problema izolării lor politice, o problemă de aliaţi noi sau de construcţie dacă din cei existenţi nimic nu merge (le trebuie un nou ALDE, dacă se poate mai de calitate decît scursurile PNL + CPT, ca data trecută). Mă rog, treaba lor, nu asta e important, important e dacă se poate face ceva să scadă rata infecţiilor şi dacă se poate face ceva să mai ai vreodată în România alegeri la care să merite să te duci – în cazul meu, pînă la ambasadă, cu riscul de a te întîlni cu viruşii acolo. În fond, am tăiat vizitele la cele două muzee la care sunt membru anual, de frica de infecţie, am dat-o afară din casă temporar pe femeia care face curăţenie, şi o plătesc de avarie, ca să nu o pierd, de frică, restaurantul grecesc şi sala de sport le tăiasem dinainte să le închidă lockdownul, de frică, şi nu am mai pus piciorul în transportul în comun de două luni, din acelaşi motive. Şi atunci de ce să îmi iau riscul să mă duc la vot? Pot trăi foarte bine doar cu lucrul acasă şi cu plimbarea la pădure, ce să caut unde mă întîlnesc cu ceilalţi? Ceilalţi sunt un risc.
Aşa, sumar, părerea mea e că nu merită mers la vot şi uite ce ar trebui făcut ca să merite:

1. Alegerile ar trebui amînate doar ca să căpătăm impresia că îi pasă cuiva de viaţa sau moartea alegătorilor şi de situaţia spitalelor.

2. Preşedintele ar trebui să spună că dacă nu există o majoritate clară va face un guvern cu reprezentare cît mai largă în jurul unor investiţii de interes naţional, nu că indiferent ce votăm el tot pe Orban îl pune. Nu am nimic personal cu Orban, dar nu îmi risc viaţa ca să pună el pe liste toţi inspectorii şcolari penelişti după ce a făcut masele de naivi să dea jos PSD sub pretextul că ar politiza educaţia. Că dacă oricine vine la guvernare politizează educaţia noi stăm acasă.

3. Partidul pe care îl voi vota să pună punctul 1 la programul pe educaţie că desfiinţăm Consiliul Rectorilor. În Peru cînd au făcut o mişcare de reformă a educaţiei pornită de la studenţi consiliul s-a desfiinţat. Acesta e semnul unei reforme de succes, este cea în care grupul de interese care se opune reformelor dispare. La noi inclusiv sub Cioloş CNR era cel care conducea ministerul educaţiei, şi dacă aşa stau lucrurile nu are rost să mai ţinem alegeri, şi oricum nu să votăm PNL care l-a pus pe liste pe Sorin Câmpeanu, fost preşedinte CNR şi ministru al Educaţiei PSD.

4. Partidul pe care îl voi vota să pună punctul 1 la sănătate cum lichidează conflictele de interese, că nu se poate de la ministru la şef de clinică că folosim taxele pe sănătate ca să facem superprofit la clinici private. În aşteptarea momentului promis deja de liberali sub Victor Costache cînd asta va deveni lege, vedeţi aici cum statul face testele şi ia sub un sfert din bani. Exclus să votez PNL sau orice coaliţie cu PNL cît acesta e programul, adică problema e soluţia.

5. Partidul pe care îl voi vota să prezinte propunerea inclusiv cu sursele bugetare cum reconstruieşte o terapie intensivă în România ca în Germania, unde 23% din cei ventilaţi mecanic mor, iar restul se vindecă, nu una cum e situaţia la clinica Nasta acum, unde mor peste 95 la sută. Dacă aşa stau lucrurile puteţi economisi ventilatoarele, pe cuvînt.

6. Partidul pe care l-aş vota ar avea poate pe viitor altă soluţie decît ca la orice criză să conducă ţara doctorul Arafat (pe care PNL umbla să-l dea afară înainte de pandemie). Arafat e cel mai bun de mult, dar trebuie să existe mai mult de un om, şi atunci să publice de pe acum cine e omul lor de criză şi ce crize a rezolvat, cu nişte linkuri ca să putem şi noi să dăm click să îl admirăm. Că dacă tot Arafat e managerul de criză indiferent pe cine votăm, eu stau acasă, că el e deja la butoane.

7. Partidul pentru care aş risca ar avea deja publicat la ora asta cum coboară achiziţiile de la rata neruşinată de preferenţialism la care au ajuns (şi care e publică – un început ar fi măcar să ne spună care e) la rata medie europeană (nu e cine ştie ce, că o tragem noi în sus, dar totuşi). Există în vreun program politic pe care sunt chemată să îl votez care e planul ca să cumpăr o mască anti-Corona care să fie bună fără suprapreţ? Un link, vă rog.

8. Partidul pentru care aş risca ar publica deja la ora asta cum protejează pe magistraţii care luptă cu corupţia, cu cazul particular al Cameliei Bogdan în frunte. Că m-am cam săturat de luptători pentru justiţie galerişti ca Tismăneanu, care sunt eroi pe Facebook şi ne lasă treaba nouă, celor care trebuie să punem mîna pe telefon să îi scoatem cumva din calea persecuţiei pe cei care fac ceva sau care ne luptăm prin toate instanţele pentru buna guvernare încă la ora asta, cînd ai zice că am cîştigat atîtea procese că ţara ar trebui să fie ca Finlanda.

9. Partidul pentru care aş risca ar pune în program că face transparent cîte din companiile de succes din piaţa românească, începînd cu mass media, sunt de fapt în zona de influenţă militară, cum fac americanii cu cele chinezeşti, din păcate nu şi cu aliaţii români. Că economia de piaţă şi mai ales presa e bine să fie din lumea civilă unde funcţionează regulile pieţei, cel puţin dacă nu eşti în China sau în Rusia. Pe aceeaşi linie, partidul pentru care aş risca să mă duc la vot ar promite măcar un audit al alocării bugetare a sevriciilor secrete din România pe ultimii zece ani.

10. În sfîrşit, partidul pentru care aş risca ar promite că respectă Constituţia şi Curtea Constituţională, ca să nu ajungem ca la Viktor Orban. Calea să reformezi Constituţia e doar cea constituţională şi definiţia statului de drept după Francis Fukuyama, pe care Zelenski tocmai a călcat-o e ca guvernul să respecte legea de dinainte să vină el la putere – asta e ce a încălcat PSD sub Dragnea, şi pe bună dreptate a fost pedepsit. Dacă e să o luăm de la capăt cu alţii, stau acasă.

Că nu merită să ne riscăm viaţa ca activitatea economică cea mai profitabilă din România să fie tot profitul din conflict de interese şi aruncatul de gunoaie peste oamenii cinstiţi, tot CNR să conducă educaţia şi Arafat crizele.

#stauacasă în decembrie dacă nu se schimbă ceva decisiv, că a vota oferta actuală e exact contrariul schimbării.

Puteţi comenta acest articol pe România Curată