Nici nu are sens să cunoşti detaliile unei situaţii, oricare ar fi ele, aşa ceva nu e posibil şi faptul că asta e ce pare să se fi întâmplat la Bucureşti, că din CSAT se dau guvernului indicaţii ce legi sau ordonanţe sună prost. Mai ales că e un guvern bunicel, tocmai au făcut transparente execuţiile bugetare (aici) pentru prima dată în istorie, chiar dacă încă în formă incompletă. Dacă, după ce Curtea Constituţională, organul suprem al statului de drept civil, dă o recomandare fermă, se adună nişte oameni din zona militară şi golesc de substanţă acea recomandare, atunci democraţia românească are o problemă. O problemă mai mare decât corupţia.

Mai departe însă, în detalii. Că detaliile contează.

Ameninţarea teroristă e reală, cineva trebuie să asculte telefoane, cartelele pre-pay se folosesc frecvent de grupuri infracţionale şi nu e nici o nenorocire dacă îţi dai buletinul când cumperi una şi aşa mai departe. De asemenea, cineva trebuie să se uite de unde vin banii, că şi mafia italiană şi Putin îşi pot cumpăra moderator TV sau organe întregi de presă la noi, pe alese. Şi e adevărat că SRI chiar a făcut o treabă bună în anticorupţie, cu agenţi acoperiţi, nu doar cu interceptări, pentru că justiţia era coruptă, să nu ne amăgim, asta a fost anticorupţia lui Băsescu, sprijinită pe SRI, că altceva nu avea.

Dar s-a ajuns la prea mult SRI, un exces de servicii secrete în general care se bagă peste guvernul civil sub pretextul ameninţărilor, deşi oricum i-a umplut de oameni puşi de ei, şi peste justiţie. Or, gata, trebuie să înceapă şi normalitatea de undeva, Curtea Constituţională nu a făcut decât să ne aducă la normal şi pe fond decizia ei trebuie respectată, chestiile tehnice trebuiau demult reglate şi ar fi fost dacă unii nu voiau să eternizeze provizoratul că îi făcea pe ei mari. Lucian Davidescu are dreptate, aici, că nu se poate, oricare ar fi ameninţarea, să avem mai mulţi oameni care lucrează la SRI şi să le dăm mai multe fonduri decât oricare din aliaţii noştri, că sumele vehiculate (neglijent, după părerea mea) despre costul echipamentelor de ascultare sunt mai mari decât salariile tăiate de Băsescu. Noi nu trebuie să organizăm ascultările în alt fel decât în ţările democratice, adică fără servicii când nu sunt de siguranţă naţională, iar în acţiunea penală serviciile nu au ce căuta deloc. Nu cred că mă bănuie nimeni că vreau să scape Truică sau Udrea, că ani de zile numai eu am scris despre ei, dar să separăm SRI de viaţa noastră publică mai repede şi mai clar, să fie un serviciu mai mic şi mai focusat, să nu mai filmeze societatea civilă pe la demonstraţii şi să umfle unguri, ci să se ţină de terorişti şi traficanţi. Avem poliţie şi jandarmerie pentru restul. Iar chestiile tehnice trebuiau rezolvate în comisii tehnice, nu la televizor.

Serviciile multe şi mari combinate cu societate civilă mică, din care jumătate e un fel de cor pentru SRI nu pot fi reţeta democraţiei româneşti. De acord, cei fugăriţi de DNA au şi ei corul lor anti-SRI, vezi cuplul Udrea-Cristoiu. Dar îi ia cineva în serios? În vreme ce o mobilizare de oameni aşa zişi civili care ţipă la Curtea Constituţională că e periculoasă. Curtea Constituţională a făcut ce trebuie – altfel nimeni nu schimba vreodată ceea ce pe fond era imoral, cum am mai spus, adică să asculte SRI zece ani pe un consultant politic israelian sub pretext de siguranţă naţională şi când nu mai are clienţi prezidenţiabili interesanţi să îl dea pe mâna DNA pentru corupţie. Nu e normal ca SRI să ştie totul despre principalii candidaţi prezidenţiali, chit că nu erau favoriţii mei candidaţii aceia. Serviciile nu trebuie să controleze politica. Parlamentul e prea slab să înceapă un control al SRI sau o reformă a CSAT, şi a început Curtea Constituţională? Foarte bine. Şi la Chişinău tot CC – a lor- văd că salvează situaţia, şi foarte bine face, de asta în istoria democraţiilor primele două instituţii care au reuşit să să constrângă majorităţile politice sau liderii care o iau razna au fost CC şi băncile centrale. Chiar cu trasul-împinsul din 2012 după suspendarea lui Băsescu, CC rămâne vectorul principal de normalitate şi stablitate. Nu spun să nu discutăm deciziile lor, că discuţia e sănătoasă, dar revin la mai vechea mea cerere de a trata politic corect justiţia, nu e admisibil corupţii să cumpere spaţiu la TV de unde să-i înjure pe judecători şi la fel de inadecvat este dacă nu ne place o decizie CCR să tratăm pe judecătorii ei de inepţi, inconştienţi, agenţi KGB şi alte asemenea. Oricine o face.

Finalmente, cum eu am prins ziua când a fost exclus din PNŢ-cd creatorul CNSAS şi al legii deconspirării Securităţii, Ticu Dumitrescu, de un birou politic în care o majoritate fuseseră informatori ai Securităţii, ştiu dintr-o tristă şi veche experienţă că organizaţiile, partide sau societate civilă au fost sistematic distruse prin infiltrare de servicii, mai ales SRI. Pretenţia ca tot felul de proiecte infiltrate, când nu create de-a dreptul de oficine de informaţii, ca evantaiul de partide creat la precedentele alegeri ca să camufleze PDL în ARD să fie recuperate acuma în vreun nou partid al societăţii civile e ridicolă. Nu mă ocup de construit partide, ci doar de cenzura lor, dar ce vreau să văd în alternative la clasa politică nu sunt traseiştii sau profesioniştii cafenelelor politice, care vor funcţii sau locuri pe liste de la oricine le dă, ci oameni autonomi, cu un profil de activişti comunitari clari, precum cei din categoria „Implicare civică” de la premiile România Curate . Când mă apucă deprimarea, îmi reamintesc că numărul lor a crescut de la un singur grup, cei care au luat partea lui Arafat în 2012, la atâtea grupuri că i-am pus pe toţi în categoria ”Colectiv” deşi erau din toată ţara şi fără nicio legătură între ei.

Serviciile secrete sunt indispensable într-o democraţie, de acord. Dar ele trebuiesc ţinute sub control de o societate civilă şi una politică neşantajabilă, veritabil autonomă. De asta fiţi atenţi la strigătele de unitate anti PSD din unele părţi ale presei electronice, prin coincidenţă aceleaşi care iau partea SRI necondiţionat. Ce simplă ar fi lumea dacă tot ei ne-ar conduce şi ONG-urile, şi partidele, şi tot. Lasă că ne descurcăm noi cu alegerile, cum ne-am descurcat şi în 2004, şi în 2014. Amestecul lor prescient, şi atunci, şi acum, e exact ce a minat victoriile noastre. Nu ştiu cum e cu interceptările, dar alegerile trebuie să fie fără SRI, au deja destui oameni la mâna lor la vârful politicii. Organizaţi-vă departe de servicii, mişcări noi, ca aici, sau oricare alte spaţii de încredere. După alegerile locale se va vedea ce grupuri comunitare au reuşit să cucerească locuri în Consilii şi atunci puteţi purcede la viitoare construcţii, mai mari. Cele două procese, controlul civil al serviciilor secrete şi construcţia civilă a unei alternative autonome faţă de servicii şi invulnerabilă faţă de DNA, trebuie să progreseze simultan. Fără panică. Nu alegerile câştigate ne-au lipsit nouă, ci substanţa din spatele lor.

Puteţi comenta acest text pe România Curată