Evoluţia lui e simptomatică pentru societatea românească actuală, cu o scară a valorilor prăbuşită. Un analfabet în sensul strict al cuvântului, care a făcut avere în mod ilegal, a reprezentat România în Parlamentul European, a devenit deputat cu un procent aiuritor, fiind, în momentul arestării, membru în comisia juridică a Camerei Deputaţilor!

În tot acest timp a vorbit cu uşurinţa unui copil de grădiniţă, jignind în dreapta şi în stânga, cu presa aşteptând ahtiată un cuvânt din partea lui. Banii sunt valoarea supremă în societatea românească, iată filosofia simplă cu care masele au fost cucerite. Nimic altceva decât banii, obţinuţi prin orice mijloace, de cele mai multe ori dubioase. Munca cinstită, o expresie cu care stârneşti hohote de râs.

Aşa-zisa filantropie şi religiozitate a personajului a fost mană cerească pentru pescuitorii în ape tulburi. Faptul că mima credinţa, ca orice analfabet, era privit drept dovada bigotismului iraţional care domină în întreaga ţară. Cei care îl aclamau nu se gândeau o secundă că furtul din patrimoniul statului înseamnă furt din buzunarele fiecăruia dintre noi.

Dar principala vinovată de popularitatea acestui maimuţoi a fost presa. Jurnaliştii s-au lăsat insultaţi, scuipaţi, loviţi, cu o seninătate demnă de o cauză mai bună. Alţii s-au lăsat cumpăraţi. Si-au pierdut nu doar propria conştiinţă, au mânjit nu doar propria profesie, dar au revărsat lăturile într-o societate deja plină de murdării. Iar urmările se văd.

Poate de acum, când personajul e acolo unde ar trebui să fie, într-o societate cât de cât normală şi într-un stat de drept, presa o să revină spre valorile ei fireşti. Poate îşi va canaliza atenţia spre oameni care pot influenţa pozitiv societatea. Poate ştirile din sport vor fi într-adevăr din sport. Poate vor înţelege şi jurnaliştii care sunt valorile pe care se construieşte cu adevărat o viaţă. Poate...