Una dintre cele mai bine păstrate reşedinţe antebelice este monumentul istoric de clasă B situat pe Bulevardul Dacia nr. 60, în imediata apropriere a Parcelării de vile Ioanid. Proprietatea a aparţinut familiei fostului primar al Sectorului IV Verde, Aurel Mincu şi casa cu garaj a fost autorizată în 1916 după proiectul arhitecţilor Eracl(i)e Lăzărescu şi Arghir Culina.

Istoria terenului

În iulie 1914 magistratul Constantin T. Tatovici din str. Polonă nr. 22 cumpără de la familia Eugenia şi Mihail Gunesch o porţiune de teren de 665, 9 m.p., urmând să îl vândă în anul următor Didinei Vasilichia A. Mincu cu 80400 lei. Terenul viran se afla pe Bulevardul Nou, cunoscut nouă astăzi sub numele de Bulevardul Dacia.

În iunie 1915 soţul Didinei, avocatul Aurel Mincu, anunţă autorităţile că a devenit proprietarul terenului judecătorului C.T. Tatovici, proprietate aflată între cea a ministrului Victor Antonescu (actual nr. 58, casa C.Câmpineanu) şi a colonelului Lupescu (actual nr. 62, fosta casă a grădinarului M. Gunesch din 1899). Neavând cum să respecte retragerea de 4 m. din boulevard, Mincu se arăta interesat de cumpărarea de la primărie a unei fâşii de teren (89,45 m.p.) pentru a mări suprafaţa proiectatei sale construcţii. Era obligat să respecte regulamentul Parcelării Ioanid din imediata vecinătate, potrivit căruia vilele erau izolate, la 2,5 m. de vecinii din lateral şi se rezerva şi o grădină de faţadă. Vecinii din spatele proprietăţii sale erau ing.Romaşcu şi Dănescu. (Pentru mai multe informaţii, a se vedea ArhiTur nr.VIII, Parcelări publice şi private I, Editura Istoria Artei, 2019)

În ianuarie 1916 avocatul se prezintă la primărie la Serviciul planului, scandalizat de preţul de 120-150 lei/m.p. care i se ceruse pentru terenul dorit, afirmând că a aflat că în urmă cu 2 ani vecinilor săi li se ceruse doar 50-60 lei/m.p. În martie vor cădea de acord asupra preţului de 80 lei/m.p. iar în august 1915 va prezenta primul plan de situaţie semnat de arhitectul Eracl(i)e Lăzărescu (1868-1937).

Autorizaţia de construcţie

În 28 aprilie 1916 Didina A. Mincu, domiciliată încă în str. Bozianu nr. 3, înregistra la Primărie cererea în vederea obţinerii autorizaţiei de construcţie în Bulevardul Dacia nr. 12 (nr. actual 60): casă spre stradă (subsol 293 m.p., parter 272 m.p., etaj 249 m.p., pod 177 m.p.) şi garaj în curte, după proiectul arhitecţilor Eracl(i)e Lăzărescu şi Arghir Culină (1883-1972). Costurile construcţiilor erau estimate la 150000 lei, plătindu-se taxe pentru suprafeţe 104-117 m.p. pe nivel. Funcţionarii primăriei notau în 1925 că s-au pierdut planurile şi alte documente în timpul mutării arhivei de la primăria de sector la cea generală şi în contextul Primului Război Mondial.

Cu siguranţă au apărut modificări pe parcursul lucrărilor, suprafaţa terenului fiind astăzi de 845 m.p. iar cea contruită de 927 m.p. cu o amprentă la sol de 250 m.p. Vila somptuoasă are 24 de camere şi 6 băi, după cum putem afla de la Regatta Imobiliare.

Amintiri despre proprietar

Puţini mai ştiu cine au fost proprietarii iniţiali ai acestei bijuterii, aşa că apelăm la amintiri de epocă pentru a afla mai multe informaţii. Alexandru Braikoff, coleg de liceu cu Petre Mincu, cel mai mic copil al familiei, povesteşte în jurnalul său: ”…Aurel Mincu, fost director la Banca Generală sau a Moldovei după Primul Război Mondial iar în timpul cât urmam ultimele clase de liceu era primar al sectorului Verde. Era fruntaş al Partidului Liberal în capitală. Unchiul Jan spunea că în calitate de director al Băncii Generale sau a Moldovei ar fi ştiut să speculeze retragerea banilor emişi sub ocupaţia germană din 1916 – 1918 şi astfel şi-a creat formidabila avere.” (Sursa: jurnalele de familie, deţinute de Cristina Braikoff Zaman)

şi

”Locuiau într-o mare casă boierească pe Bd. Dacia; băiatul spunea că are 32 de încăperi, poate exagera dar chiar şi aşa era una din clădirile mari ale acestui bulevard select. În oraş, poseda o grămadă de case de raport care îi aduceau venituri mari din chirii, în judeţul Buzau avea o vie de 400 de pogoane şi mai ştiu eu câte şi mai câte … Piciul avea şi automobilul lui particular, un Hupmobil de mare putere. Într-o zi m-a luat de pe stradă în automobil şi m-a dus până în faţa casei sale (cu această ocazie am văzut unde era exact poziţionată şi câte camere avea). Pe drum avea o viteză formidabilă şi unde erau gropi în mijlocul drumului, el sărea pe trotuar mergând cu toată viteza, în zig zag fără nicio frică.” (Sursa: jurnalele de familie, deţinute de Cristina Braikoff Zaman)

Fotografii puse la dispoziţie de Eduard Mircea Uzunov (Regatta Imobiliare) căruia îi adresez mulţumirile mele

Mai multe fotografii pot fi vizualizate online şi aici

Parcelarea Mincu

Cercetarea arhivelor în vederea organizării de tururi ghidate ne-a permis să descoperim şi alte proprietăţi ale familiei Mincu din Bucureşti.

În 1920 av. Aurel D. Mincu, împreună cu soţia sa, Didina Vasilichia, cumpără de la Vasile I. Protopopescu o proprietate în Calea Dorobanţilor nr. 49-53. Aici vor deschide o parcelare în perioada 1930-1932, probabil cu intenţia de a constitui proprietăţi pentru înzestrarea copiilor şi pentru obţinerea de venituri din vânzarea caselor sau apartamentelor. Astfel familia păstrează nr. 2 şi nr.6-8 (imobil proiectat în 1932 de arh. Alexandru Zamfiropol şi Al. Hempel). Parcelatorii şi-ar fi dorit ca aleea centrală, numită Mincu, să rămână privată, dar autorităţile au insistat să fie cedată folosinţei publice, apărând actuala stradă N. Beldiceanu.

În 1937 Didina Mincu constituie dotă pentru fiica ei, Liliana, la căsătoria acesteia cu funcţionarul Panait Radu Gheorghiu; mai rămâne o parte din proprietate celeilalte fiice, Florica Eugenia Voinescu. (Sursa: inventarele fondului Creditului Funciar Urban)

În 1943 încetează din viaţă Aurel Mincu: potrivit succesiunii averii sale, copiii Eugenia Florica "Gica" Arapu, Liliana "Lia" Gheorghiu, Şerban Mincu, Sorin Mincu şi Petre Mincu moştenesc imobilele din str. N. Beldiceanu nr. 2 şi 8.

Familia deţinea la Bellu (fig. 33 loc 5) un cavou Art Deco cu reliefuri semnate de sculptorul Alexandru Severin (1881-1956).