Povestea berii Gambrinus şi a Fabricii Griviţa. Pactul berarului Gambrinus cu diavolul

Povestea berii Gambrinus şi a Fabricii Griviţa. Pactul berarului Gambrinus cu diavolul

Povestea berii Gambrinus a început în anul 1869, iar berea a fost de-a lungul timpului una dintre cele mai căutate băuturi autohtone. Legenda spune că aceasta a luat fiinţă dintr-un pact pe care un sticlar pe nume Gambrinus l-a făcut cu diavolul, urmând ca renumele berii să treacă peste mări şi ţări, ajungând şi în România.

Ştiri pe aceeaşi temă

Berea a fost de-a lungul timpului una dintre cele mai căutate băuturi româneşti, iar Fabrica Griviţa s-a numărat printre primele de acest gen din ţară. Zeci de ani, berea Gambrinus a fost produsă în fabrica bucureşteană, iar românii s-au îndrăgostit iremediabil de gustul acesteia.

Fabrica Griviţa şi berea Gambrinus, o parte din istoria Capitalei

Fabrica de bere Luther, aşa cum se numea iniţial fabrica Griviţa, a fost ridicată în anul 1869 de neamţul Erhard Luther, cel care a venit în Bucureşti cu reţete nemţeşti de bere. La câţiva ani de la inaugurare, fabrica de la marginea Capitalei a câştigat titlul de furnizor al Curţii Regale.

Berea Gambrinus a fost făcută în fabrica Griviţa timp de aproximativ 50 de ani şi a fost una dintre cele mai băute beri, dar şi una dintre cele mai longevive mărci, potrivit capital.ro. În anii '90, berea Gambrinus era renumită pentru faptul că se putea găsi în sticlă de 1 litru, producătorii intuind atunci cererea pentru ambalaje care să ofere o cantitate cât mai mare de bere.

În anul 1905, fabrica a fost vândută unor nemţi care au continuat tradiţia berii, după cum povesteşte istoricul Constantin Stolnici: „Au cumpărat-o fraţii Czell, care aveau fabrica de bere de la Dârste, din Braşov. Şi au menţinut-o sub numele de fabrica Luther, intrând în concurenţă cu o fabrică mult mai puternică, cea a lui Dumitru Bragadiru din Calea Rahovei“ , povesteşte istoricul.

După cel de-al Doilea Război Mondial, fabrica a fost naţionalizată, iar băutura produsă acolo era una dintre cele mai căutate din ţară.

Constantin Bălăceanu Stolnici povesteşte că ulterior fabrica de bere Griviţa şi-a schimbat numele, transformându-se în fabrica Gambrinus. „Mai târziu, pe la 1970-1975, i-au zis fabrica Gambrinus şi aşa a rămas până în 1990“ , după cum precizează istoricul. Astăzi, din fabrica de altădată au mai rămas doar gemurile sparte şi bucăţi din zid.

Legenda berii Gambrinus

Potrivit unei legende celebre, povestea beri s-ar fi născut în Flandra, atunci când Gambrinus, un mecanic dintr-un atelier de sticlă, s-ar fi îndrăgostit de Flandrine, fata patronului său. Gambrinus i-a mărturisit fetei ce simte pentru ea, dar aceasta l-a refuzat pentru că nu avea bani, motiv care l-a făcut pe sticlar să se gândească să se sinucidă.

Atunci, diavolul, care îl urmărea de mult timp, i-a propus să facă un pact: sufletul său în schimbul celor mai mari averi, timp de 30 de ani. Gambrinus a acceptat pactul şi a început să joace la jocurile de noroc în fiecare zi. S-a îmbogăţit rapid şi s-a reîntors la Flandrine pentru a-i cere mână, dar fata l-a refuzat din nou pentru că, spunea ea, nu este de viţă nobilă. Dezamăgit, sticlarul l-a chemat pe diavol şi au făcut un nou pact, iar în urma acestuia Gambrinus a primit un câmp întreg pe care creştea malţul şi în apropierea căruia se găsea o braserie.

„Te voi învăţa să fabrici vinul de Flandra, care se va numi bere şi mulţumită lui o vei uita pe Flandrina“ , ar fi fost cuvintele diavolului, care i-ar fi dăruit şi un carillon, un instrument de cântat căruia sa nu-i reziste nimeni.

După ce a făcut prima bere, Gambrinus a dus-o în sat, dar localnicii nu au fost încântaţi la început pentru că o considerau amară.  A fost suficient un singur cântec pentru a-i ademeni pe oameni cu aroma noii băuturi şi pentru a-i face să ceară din ce în ce mai multă băutură. Succesul berii a depăşit rapid graniţa satului, iar inventatorul „minunăţiei“ a ajuns imediat celebru.

Auzind de succesul dobândit Gambrinus, Flandrine l-a căutat în speranţa că sentimentele lui au rămas neschimbate, dar lucrurile nu au fost în favoarea tinerei. Puţin ameţit, Gambrinus nici nu o recunoscu pe fată şi aceasta îşi dădu seama că nu mai există nicio şansă să fie cu el.

După cei 30 de ani de contract, diavolul veni să-i ia sufletul berarului, dar acesta începu să cânte la carillon, obosindu-şi de moarte „partenerul de contract“. În cele din urmă, Diavolul hotărî că e mai bine să-l cruţe pe Gmabinus, care a mai trăit încă o sută de ani printre sătenii lui. Legenda spune că după ce a murit, bărbatul a fost înmormântat într-un butoi cu bere şi acesta a fost motivul pentru care nu s-a găsit niciodată mormântul lui.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: