Metodele sălbatice de tortură ale miliţienilor bucureşteni. Cine au fost cei care au păstrat liniştea şi devotamentul comuniste cu bâta

Metodele sălbatice de tortură ale miliţienilor bucureşteni. Cine au fost
 cei care au păstrat liniştea şi devotamentul comuniste cu bâta

Gheorghe Enoiu şi Nicolae Moromete, unii dintre cei mai duri torţionari FOTO fericiticeiprigoniti.net şi wikipedia.ro

Cei mai mulţi torţionari proveneau din familii nevoiaşe, erau fie ţărani săraci, fie muncitori necalifcaţi angajaţi în perioada de dinainte de comunism la treburile migăloase din afacerile interbelice. Alţii erau foşti infractori, arma perfectă a comuniştilor pentru a-i educa pe „intelectuali“. Jilava sau Văcăreşti sunt doar o parte dintre umbrele terorii în care torţionarii erau regi ai durerii bucureştene.

Institutul de Investigare a Crimelor Cumunismului şi Memoria Exilului Românesc  este una dintre cele mai cunoscute organizaţii din România care se ocupă de studierea arhivelor comuniste şi care a publicat nenumărate cărţi pe tema întregului sistem coercitiv al regimului comunist, pornind de la detenţiile politice, la taberele de muncă şi până la cele mai sadice metode de ”reeducare” comuniste.

O altă organizţie specializată pe "aparatul" torţionar comunist care a întocmit o listă cu cei mai periculoşi torţionari din România este Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, Memorial Sighet.

Lista agenţilor, ofiţerilor şi comandanţilor din penitenciarele din Bucureşti este extrem de lungă, însă vom încerca să redăm o bună parte a celor mai sonore nume.

Anghel Marin, căpitan la arestul din strada Uranus, Bucureşti

În 1960 a anchetat-o, în lotul Noica-Pillat, pe Simina Mezincescu pe care a torturat-o lovind-o cu capul de pereţi şi i-a smuls părul. De asemenea, potrivit site-ului 360romania.eu,  a anchetat-o şi pe soţia liderului naţional-ţărănist Ion Mihalache, aflată în domiciliu obligatoriu, bătând-o sălbatic cu un baston pentru că nu a vrut să semneze o declaraţie redactată de el.

Bistran Iosif, locotenent, Securitatea Bucureşti

A condus ancheta Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, arzând ca „nefolositoare pentru anchetă“ obiecte personale ale lui Eugen Lovinescu, cărţi, manuscrise, autografe, scrisori.

Locul cel mai frecvent unde erau duşi deţinuţii politici în Bucureşti este celebrul Fort 13 Jilava, temuta închisoare. Recent a fost organizată o expoziţie în cadrul închisorii, reprezentanţii Penitenciarului Jilava susţinând că intenţia este de a transforma clădirea într-un memorial.

Nicolae Moromete sau „Maromet - bestia cu chip de om”

Fost comandant al închisorii Jilava în anii 1950, este unul dintre cei mai cruzi torţionari ai regimului comunist. Deţinuţii care „i-au trecut prin mâini” îl descriau ca fiind un analfabet, rău ca un câine turbat. Născut în satul Gherăieşti, judeţul Olt, şi fost om de serviciu la Primăria Capitalei în timpul generalului V. Dombrovschi, a ajuns locotenent în luna mai a anului 1950 . Comandant al Jilavei până în anul 1952 avea ca ajutoare o mulţime de călăi cu care-i teroriza pe deţinuţi.  El era cel care împuşca pe cei condamnaţi la moarte prin „sentinţe“ sau neoficial schingiuia şi tortura până la exterminare.

Maromet era fioros ca aspect, bâlbâit şi incapabil să vorbească corect. Îi bătea personal pe deţinuţi, chiar şi când erau scoşi la plimbare. Unii susţin că avea chiar obiceiul să sară pe deţinuţi cu calul.

Mâna dreaptă a lui Maromet

Ca în orice sistem coercitiv există întotdeauna supuşii veşnic solidari şefilor. Un astfel de exemplu este mâna dreaptă a comandantului închisorii Jilava, locotenentul Ştefan. În 1950, ca locţiitor al comandantului Maromet de la închisoarea Jilava, a hrănit deţinuţii, o vară întreagă, cu iarba cosită de deasupra fortului pe care a fiert-o. Era deosebit de violent cu deţinuţii.

Gheorghe Enoiu, supranumit  „Măcelarul de la Interne”

Enoiu a fost un colonel de Securitate, fost director al Direcţiei de Anchete Penale a Ministerului Afacerilor Interne. Celebru pentru cruzimea cu care îi bătea pe cei anchetaţi, Enoiu a participat la câteva dintre cele mai cunoscute anchete printre care se numără şi liderul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu, liderii stalinişti Ana Pauker, Teohari Georgescu şi Vasile Luca.

O altă anchetă extrem de dură pe care Gheorghe Enoiu a coordonat-o a fost cea a deţinuţilor torţionari implicaţi în aşa-numitul proces de reeducare de la Piteşti. Grupul condus de fostul student legionar Eugen Ţurcanu a fost anchetat, între 1952 şi 1954, de serviciul condus de Gheorghe Enoiu. 22 de inculpaţi sunt condamnaţi la moarte după un proces ţinut cu uşile închise, iar 16 dintre ei, inclusiv Ţurcanu, au fost executaţi la închisoarea Jilava, în noaptea de 17 decembrie 1954. Dintre ceilalţi 6 condamnaţi, 4 au murit ulterior tot la închisoarea Jilava, în secţia specială de exterminare numită Casimca.

Tot Enoiu este cel care coordonat anchetele studenţilor ieşiţi în stradă în toamna anului 1956, când s-au organizat mai multe mişcări de protest prin ţară ca ecou al Revoluţiei din Ungaria. Anchetele au fost extrem de dure, aşa cum foarte bine povesteşte unul dintre cei mai cunoscuţi deţinuţi politici, scriitorul Paul Goma, student la acea vreme.

L-a bătut în cap până a înnebunit şi s-a spânzurat

Pe pagina sa de internet oficială, Paul Goma a publicat o „Listă a securiştilor, 1949-1989”. Despre Gheorghe Enoiu, scriitorul explica: „ENOIU GHEORGHE - căpitan în 1956, când se ocupa de legionari şi de studenţi. Altfel numit „Măcelarul” - erau mulţi măcelari în Securitate. M-a bătut şi pe mine (floare la ureche pe lângă ce au pătimit Petrişor, Ivasiuc, Cocioran, Costică Iliescu). El este vinovat de moartea studentului Ştefan Negrea; l-a bătut în cap, numai în cap - până a înnebunit - s-a spânzurat la Gherla”, scria Goma.

Mairoul Butyka Francisc

Şeful Direcţiei de Anchete Penale în Securitatea Statului (din 1952), şeful Direcţiei Anchete Penale al Regiunii Bucureşti (1958). S-a ocupat de lotul Pătrăşcanu şi a fost principalul anchetator al lui Vasile Luca. După arestarea Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, aceasta fiind grav bolnavă, i-a propus asistenţă medicală în schimbul scrierii unei scrisori către fiica sa, Monica Lovinescu, cu o ofertă de colaborare a acesteia cu regimul. Cum era de aşteptat, Ecaterina a refuzat, ceea a dus la moartea deţinutei.

 

Ştire în curs de actualizare.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: