EXCLUSIV Cristi Paţurcă: ultimul interviu acordat ziarului „Adevărul de Seară”

„Trubadurul mineriadelor”, solistul Cristian Paţurcă, a acordat ultimul său interviu la începutul lunii octombrie 2010, ziarului „Adevărul de Seară”. Era fericit că starea sa de sănătate părea să fie din ce în ce mai bună, iar la începutul anului acesta ar fi trebuit să fie supus unui transplant de ficat, donator fiind iubita sa. Locuia cu chirie într-un apartament din zona Moghioroş din Capitală, însă cea mai mar

Ştiri pe aceeaşi temă

Ultimii ani şi i-a petrecut în spitale, sanatorii, în sediul Asociaţiei 21 Decembrie din strada Batişte din Capitală  sau chiar pe stradă, în urmă cu doi ani rămânând fără casă. Locuia cu chirie într-un apartament din zona Moghioroş din Bucureşti. O viaţă de mizerie, ar spune românul şlefuit într-o democraţie câştigată de un buchet de „golani nebuni” în 1989. În ultimele luni ale vieţii sale, Cristi Paţurcă nu regreta nimic şi nici nu avea ceva să reproşeze cuiva. Era fericit atâta timp cât putea să-şi ţină chitara în mână şi să-i cânte „Măi, animalule!” lui Ion Iliescu, iar în vârful buzelor să-şi mai agaţe o ţigară. „Singurul lucru pe care-l regret este de ordin personal: divorţul meu”, mărturisea Paţurcă în interviul acordat cotidianului „Adevărul de Seară” în urma cu trei luni.

Citeşte şi:

EXCLUSIV Cristian Paţurcă: „Sunt primul pe lista de aşteptare”

„La plămâni sunt vindecat”

Diagnosticat cu două dintre cele mai necruţătoare boli, TBC şi ciroză, Cristi nu se lăsa bătut. Pătruns de optimism spunea că starea lui de sănătate era vizibil îmbunătăţită,  chiar dacă la mijlocul lunii septembrie a fost internat în spital, în comă. „O să păşesc şi eu pe calea pe care a fost şi colegul meu Cristi Minculescu. Am găsit o persoană compatibilă cu mine, nu este soţia, dar este prietena mea, la fel ca şi în cazul lui Cristi. Să vă spun ceva? Atât motivul cirozei mele, cât şi a lui Cristi, care se ştie, a fost alcoolul, cât şi evoluţia ulterioară a bolii noastre sunt absolut asemănătoare. La plămâni sunt vindecat. Acolo chiar a ieşit soarele pe strada mea, sunt vindecat. Sigur, mai sunt sub tratament, care va mai dura vreo două luni, tratament care durează de un an jumătate. La trei zile după comă am reuşit să ţin chitara o oră şi jumătate. A fost bine, a fost foarte bine. Am cântat cu Maria Gheorghiu”, spunea Cristi Paţurcă la începutul lunii octombrie, în biroul său de la sediul Asociaţiei 21 Decembrie, aprinzându-şi ţigară de la ţigară. Mai mult decât atât, pregătea volumul al doilea al cărţii sale „Mi-e greu titlul de erou”, volumul al doilea al CD-ului „La majorat”.

Preşedintele care i-a schimbat viaţa

În luna februarie a anului acesta, în timp ce era internat la Spitalul „Victor Babeş” din Capitală, Cristi Paţurcă a primit o vizită neaşteptată: a preşedintelui Traian Băsescu. „A venit cu două plase: una cu fructe şi una cu prăjituri, în blugi şi în tricou. A venit la spital la Cristi Paţurcă. M-a urecheat că nu i-am spus despre situaţia mea. «Ai bani în buzunar?», m-a întrebat. «Da!», şi am scos din buzunar vreo 20 de milioane, cât aveam la mine. Scoate şi el din buzunar vreo 50 de milioane şi mi le dă. În cinci zile am avut şi certificatul de revoluţionar. În spital mi l-a aduc chiar ministrul secretar de stat responsabil cu problemele revoluţionarilor”.

Titlul de erou

În decembrie 1989, la Dalles i-au şuierat gloanţele pe lângă ureche, şi-a pierdut logodnica, pe Ruxandra Marcu, şi solitul vocal al formaţiei cu care cânta, pe Mihai Gâtlan. „E o vorbă: glonţul care ţi-e ţie destinat, nu-l auzi. Ei, eu le-am auzit pe toate. Trebuie să spun, fără ruşine, că în noaptea de 20 spre 21 decembrie, Dumnezeu ştie cum am scăpat, mergând pe stradă cu prietena mea de atunci, am descoperit cu stupoare că blugii mei, pe piciorul drept, erau uzi: făcusem pe mine, evident că nu de bucurie, ci de frică. Nu mi-e ruşine să spun asta”, mărturisea Cristi Paţurcă.
După 21 de ani, i-a rămas gustul rânced al acelor zile de coşmar, dar nu şi-a pierdut speranţa. „Pe 21 decembrie, când, Ceauşescu încă era la putere, armata a început să tragă noaptea, şi aveam chiar gustul acela, un gust înfipt în cerul gurii cu miros de sânge, pipi cald şi de praf de puşcă. Mai ales de comemorările care au loc în decembrie, când se dau la televizor videoclipurile mele, chiar îmi vine în gură gustul acela. E paradoxal”. De ce-i este greu titlul de erou. Pentru că-i este tare greu, ar răspunde Paţurcă, dar cel mai tare-i apăsa nu umerii, ci sufletul. „Umerii sunt apăsaţi de boxele pe care le-am cărat în spate”.


Citeşte mâine pe bucureşti.adevarul.ro interviul integral acordat de Cristian Paţurcă la 1 octombrie 2010 ziarului "Adevărul de Seară"

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările