Crucea de Piatră, cartierul sexului din Bucureştiul de altădată. Povestea prostituatelor de mahala care se culcau cu zeci de bărbaţi în fiecare zi

Se spune că prostituţia este cea mai veche meserie din lume, iar în Bucureştiul de altădată existau o mulţime de femei care îşi vindea zi de zi trupurile. „Adevărul“ vă spune povestea celebrului cartier Casa de Piatră şi a prostituatelor care organizau în fiecare noapte maratonuri sexuale.

În vechiul Bucureşti, prostituţia era întâlnită la tot pasul. O mulţime de femei erau dispuse să întreţină relaţii sexuale contra cost, iar tarifele pe care le cereau erau diferite, în funcţie de categoria socială din care făceau parte. În timp ce unele erau poreclite „podărese“ – pentru că stăteau pe podurile Bucureştiul să-şi agaţe clienţii – altele erau prostituate de lux, iar bărbaţii care treceau prin patul lor erau cei mai înstăriţi domni ai vremii. 

Felinarul roşu la poartă

În Bucureştiul de altădată erau cunoscute zonele frecventate de prostituate. Crucea de Piatră era un cartier vestit printre amatorii de plăceri interzise. Aici, zi de zi o mulţime de tineri şi de bărbaţi trecuţi de prima tinereţe aşteptau ca o femeie să le alunge singurătatea pentru o sumă modestă de bani. 

Bordelurile puteau fi recunoscute cu uşurinţă, pentru că la poarta fiecăruia atârna un felinar roşu, care odată cu lăsarea serii se aprindea. 

Femeile îşi vindeau trupul destul de ieftin. Cele mai multe eran neşcolite şi prostituţia pe care o practicau erau de mahala, ieftină şi destul de periculoasă. „Prostituatele de la Crucea de Piatră erau accesibile şi nu aveau tarife uriaşe, făceau un fel de prostituţie de cartier“, povestea istoricul Dan Falcan.

Casa de toleranţă de la Crucea de Piatră

Soldaţii care ajungeau în Bucureşti erau cei mai vânaţi clienţi pentru că erau foarte mulţi şi erau dispuşi să plătească pentru a întreţine relaţii sexuale cu fetele din bordeluri. Zilele de sâmbătă şi duminică erau pline pentru fetele din bordeluri. Un şir imprerionant de bărbaţi aşteptau cu răbdare să le vină rândul, intrând în camerele prostituatelor imediat după ce acestea terminau „programul“ anterior. Domnii care erau clienţi fideli ai bordelurile de la Crucea de Piatră le cunoşteau pe fetele care practicau prostituţia şi în funcţie de reputaţia pe care o aveau erau mai căutate sau mai puţin solicitate.

În timpul unei zile, acestea ajungeau să întreţină relaţii sexuale cu zeci de clienţi, de obicei acest lucru întâmplându-se în zilele de sâmbătă şi duminică. „Fetele de acolo ajungeau să aibă şi 30, 40 de clienţi pe zi“ , adaugă Falcan. Damele de companie îşi căutau clienţii în apropierea şcolilor şi liceelor pentru că acolo erau tineri destul de uşor de convins să plătească pentru câteva ore de sex. 

Prostituatele de lux, şcolite la pension

Pe lângă cele care aveau zeci de clienţi pe zi şi care practicau protituţia în bordelurile din Bucureşti, existau şi protituatele de lux care erau permanent în căutarea bărbaţilor care făceau parte dintr-o anumită clasă socială şi care cunoscuţi ca fiind printre cei mai înstăriţi bărbaţi ai vremii. 

Acestea erau şcolite la pension şi practicau cea mai veche meserie din lume chiar în casele în care stăteau. Miţa Biciclista era una dintre ele, iar parteneri sexuali pe care îi avea erau, de obicei, căsătoriţi. Aceştia îi făceau cadouri scumpe, iar Miţa Biciclista – la fel ca celelalte prostituate de lux – îşi însoţea partenerii în timpul călătoriilor. Nu întreţinea relaţii sexuale cu mulţi bărbaţi, fiind de ajuns pentru ea doar câţiva clienţi fideli cu portofelul gros.