Credință închipuită: bucureștenii s-au dat drept pelerini pentru că se plictiseau acasă

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cei peste 20.000 de mii de credincioşi prezenţi ieri, de Sf. Dumitru, la Patriarhie, s-au supus, între ei, la adevărate cazne pentru a trişa la coada de două mii de metri.

Agonie şi extaz! Prin asta au trecut evlavioşii veniţi din toată ţara pentru a săruta racla în care sunt depuse moaştele Sfântului Dumitru. Ca niciodată, anul acesta numărul de pelerini a întrecut nu doar aşteptările autorităţilor, care au suplimentat numărul jandarmilor, ci şi a „veteranilor” care bat, în fiecare an, ţara-n două, în speranţa unei minuni.

Click pe poze pentru a vedea imagini de la pelerinaj

Coada de pelerini s-a întins de la Patriarhie până aproape de Parcul Carol

„Vin de trei ani, dar în viaţa mea nu am văzut aşa ceva. Am mers trei staţii de tramvai ca să ajung la capăt”, spune, gâfâind a astm, o bătrânică, care se sprijină de umărul nostru şi se  aşezată la coadă. Ne uităm lung,  inspirăm adânc, ne înarmăm cu răbdare şi ne decidem să pornim la drum lung, adică de la capătul cozii, de pe strada Gheorghe Preoţescu, foarte aproape de Parcul Carol.

Un test de rezistenţă pe care l-au mai încercat şi alţii ca noi, însă, incredibil, unii fără niciun scop. „Sigur n-o să ajung la moaşte, dar văd cât rezist până la intersecţia cu Regina Maria. oricum n-aveam ce face acasa”, îşi justifică prezenţa una dintre femei, în timp ce-şi scoate un covrig şi începe să plescăne sub privirile încordate ale celorlalţi care răsfoiesc cărticele de rugăciuni. Un spectacol cu o mie de chipuri şi tot atâtea poveşti.

 „Am o iritaţie pe spate, nu vă mai atingeţi de mine, da?”, comentează ofuscată o altă doamnă aşezată lângă gardurile de protecţie. Nervii cedează şi urmează apostrofările. „Ho, fă, că nu intru! Nu-ţi fie frică”, se răsteşte un bărbat care nu se înghizuie să se aşeze la coadă. Jandarmii încearcă să-i disciplineze. „Dacă vă daţi creştini, purtati-vă ca atare. Nu vreau mahala”.  

„Nu ajungeţi la moaşte nici de Crăciun”

Trec zece minute şi se sparge rândul pentru a înainta. Ca la circ: cei mai solizi îi împing pe cei mai firavi, însă degeaba. Doar cei mai iuţi de picior mai au putere să zâmbească, uitându-se, făţiş, peste umăr, la codaşi.  Continuă discuţiile sterile, cu bârfe despre morţi, boli şi rude internate la Băcăceanca, întrerupte de o trecătoare foarte realistă. „Staţi degeaba, oameni buni, n-o să ajungeţi la moaşte nici de Crăciun! Voi ştiţi la ce coadă v-aţi pus?”. O credincioasă din rând, care stă în Bucureşti, speculează momentul şi ne roagă  să-i ţinem locul. „Lipsesc vreo două ore, uitaţi-vă bine la mine ca să mă recunoaşteţi când mă întorc. Vreau să-mi ţineţi şi mie rând”. Lumea sare arsă ca la o răscoală şi femeia rămâne pe loc.  Înaintăm până pe Strada 11 Iunie, iar vocea secătuită de puteri a unei bătrânele cere scăunele.

Pelerinii se relaxează cu ţigări şi cola

Lângă noi se opreşte un bărbat îmbrăcat în halat albastru, pesemne că se cunoaşte cu cineva din mulţime. „Drojdierule, tu chiar stai pe bune la coada asta?”. Se tachinează cei doi. „Săracule, eu sunt drojdier? Am 40 de ani în tăbăcărie, tu ce ai?”. Îi răspunde cel din mulţime.  „Eu am 47 de ani de dulgherie”.

Şi discuţiile fără non-sens continuă aşa până la racla cu moaşte. Ieşim din rând, însă o simplă privire spre coadă şi e de-ajuns de observant că mulţimea pioasă este atât de pestriţă încât ai impresia că e un spectacol în aer liber, la care se bea cola, se fumează, se mănâncă seminţe şi se înjură ca la uşa cortului. Totul în numele Domnului. Sus, la oseminte, de fapt, se dă circul suprem: lumea se calcă pe picioare şi bombăne printre dinţi în timp ce-şi scoate din sacoşe tot felul de angheboate pentru a le şterge de sfânta raclă.

București



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite