Grupul de rezistenţă anticomunistă condus de Filimon Bodiu (III)

Grupul de rezistenţă anticomunistă condus de Filimon Bodiu (III)

Casa lui Profir Suruceanu din satul Mândreşti (vedere laterală) unde a fost depistat Filimon Bodiu şi familia lui, la 16 noiembrie 1950, şi a avut loc ciocnirea armată cu securiştii. FOTO Dosar SIS

Luptătorul antisovietic şi fiul său a murit în timpul unei încăierări armate cu securiştii, iar soţia şi alţi membri ai grupului au fost arestaţi şi condamnaţi la împuşcare sau la ani grei de gulag.

Ştiri pe aceeaşi temă

Citiţi Prima parte a materialului aici şi Partea a doua aici

Filimon Bodiu nu a admis să cadă vreodată în mâinile securităţii. Asta i-a îndemnat şi pe fiul şi soţia sa. Fiind trădaţi însă, Filimon Bodiu şi fiul său Ion au fost împuşcaţi mortal în timpul unei ciocniri armate, la 16 noiembrie 1950, iar soţia sa Olimpiada a fost grav rănită. Lichidarea grupului condus de Filimon Bodiu a început mai devreme. Primele arestări au avut loc în 1948, iar pentru judecarea tuturor camarazilor au fost organizate cinci procese: câte unul în 1948 şi 1950, două în 1951 şi ultimul în 1954. În total, au fost judecate 32 de persoane: una a fost condamnată la împuşcare, iar altele 31 au fost trimise în gulag, pe termene de până la 25 de ani. Soarta lor ulterioară nu a fost elucidată încă. Am reuşit totuşi să identificăm mormântul Olimpiadei Bodiu.

Faima lui Filimon Bodiu ajunsese departe de raza în care a acţionat, fiind un pericol pentru noua orânduire. Ca să-l prindă pe patriotul din Mândreşti, securitatea a instituit în fiecare sat aşa-numitele detaşamente de ajutorare a miliţiei. Membrii acestor unităţi paramilitare l-au urmărit tot timpul pe Bodiu, au informat organele securităţii despre locul aflării lui, au încercat să-l reţină. Pus în situaţia de a supravieţui, Filimon Bodiu, în anumite cazuri, nu a avut de ales şi a recurs la violenţă.

Autorităţile sovietice i-au imputat lui Filimon Bodiu asasinări, jefuirea magazinelor şi a persoanelor, intimidarea şi snopirea în bătăi a mai multor activişti. Îl considerau „terorist“, iar grupul care l-a susţinut era calificat drept „grup banditesc-terorist“. 
 
I-a „judecat“ pe activişti cum i-a dictat conştiinţa
 
La o analiză atentă a faptelor lui Filimon Bodiu se observă că acesta „a judecat“, de fapt, a pedepsit, doar activiştii comunişti: preşedinţi şi secretari de soviet sătesc, preşedinţi de colhoz şi activişti ai satului, fără a atinge ţăranii simpli, oamenii de rând, ceea ce denotă că acţiunile lui au reprezentat cu adevărat un act de rezistenţă antisovietică. Totodată, Bodiu se conduce de un principiu: „Eu nu omor oameni, doar vreau să le dau lecţii“. Astfel, de mai multe ori, după ce le dădea „lecţii“ activiştilor, Bodiu propunea să fie cruţaţi/eliberaţi, însă au intervenit camarazii lui, iuţi la mânie, care au optat pentru o măsură mai dură. Şi Bodiu a cedat. În fine, multe dintre faptele puse pe seama lui Bodiu sunt bazate pe declaraţiile celor judecaţi, unele dintre care au fost smulse prin violenţă în procesul de anchetare.
 
Aşadar, „pedeapsa“ aplicată demnitarilor comunişti de Filimon Bodiu rămâne o „judecată“ pe propria răspundere, o „judecată“ pe care el a considerat că o merită activiştii pentru fărădelegile comise: deznaţionalizare, foamete organizată, deportări etc. Vom vorbi despre câteva din „judecăţile“ lui Bodiu sau atribuite lui.
 
Primul demnitar care a fost „judecat“ de Filimon Bodiu a fost Luca Barbaroş, şeful detaşamentului de ajutorare a miliţiei din satul Beşeni, raionul Chişcăreni, şi activist al satului. La 10 decembrie 1947, Filimon Bodiu l-a întâlnit pe acesta acasă la Gheorghe Carauş, în satul Ciulucani, şi i-a zis: „Tu eşti cel care ai vrut să mă prinzi. Nu ai reuşit. În schimb, te-am prins eu“, l-a legat şi l-a adus în casa lui Iacob Ursu, unde era aşteptat de Ion Draguş şi Constantin Lungu (ultimul fusese persecutat de Barbaroş pentru neachitarea impozitului agricol la stat). Luca Barbaroş a fost închis în beci, apoi scos şi dus. Mai târziu a fost găsit îngropat la circa 500 de metri de sat.
 
Din cele declarate de Olimpiada Bodiu la interogatoriul din 17 aprilie 1951, reiese că pe 15 decembrie 1947 Filimon Bodiu şi Vasile Gavriliţă l-au împuşcat pe Nicolae Răileanu, locuitor al satului Tuzara, raionul Călăraşi, care a încercat să-i reţină. Documentele din dosar nu arată clar cine e asasinul. Doi martori oculari ai incidentului i-au recunoscut pe ambii.
 
Ion Bogonos era unul dintre membrii activi ai detaşamentului de ajutorare a miliţiei din Mândreşti, raionul Chişcăreni. În vara anului 1948 Filimon Bodiu şi camaradul său Alexandru Apparatu l-au prins pe un câmp. Bogonos a fost găsit mort într-o fântână.
 
Sara Burd era secretara sovietului sătesc din Hogineşti, raionul Bravicea. În noaptea de 7 spre 8 iunie 1948, un necunoscut a tras în ea două focuri şi a dispărut. Mama victimei a declarat că nu a recunoscut ucigaşul. Întrebat de securist dacă a auzit de Bodiu, ea a spus că a auzit de la fiică, dar nu l-a recunoscut în fotografie. Crima a fost pusă pe seama lui Filimon Bodiu.
 
 
În seara zilei de 27 spre 28 octombrie 1949, Vasile Gheorghiţă, un colaborator activ al detaşamentului de ajutorare a miliţiei din Mândreşti, a fost găsit spânzurat de un nuc nu departe de satul Ciulucani.
 
Leonte Casian din satul Zgârdeşti, raionul Chişcăreni, ţinea evidenţa zilelor lucrate de ţărani în colhozul „Cotovschi“ din localitate. Vestea despre zelul cu care îşi făcea meseria a ajuns la urechile lui Bodiu. Acesta, împreună cu Onisim Roşca i-a făcut o vizită lui Casian în noaptea de 20 noiembrie 1949. După „discuţia“ avută, Bodiu i-a propus lui Roşca să-l lase în pace. A doua zi Casian a fost găsit mort în casă.
 
La 2 mai 1950, Dumitru Cosovan, preşedintele colhozului „Partizanul Roşu“ din satul Marineşti, raionul Sângerei, a venit la Constantin Isofie să verifice starea cailor colhozului pe care acesta îi avea în gestiune. Bodiu, care se afla acolo, l-a întrebat pe stăpân cum se comportă preşedintele cu colhoznicii. I s-a răspuns că foarte rău. Atunci Bodiu l-a forţat cu arma pe Cosovan să urce în podul casei, unde l-a ţinut până noaptea. Împreună cu Timofei Praşco l-au urcat în căruţă şi au ieşit din sat. Cosovan a fost găsit mort.
Foto
Ciocnirea armată şi împuşcarea lui Filimon Bodiu
 
La 20 august 1950, Efim Buruiană, preşedintele sovietului sătesc din satul Hirişeni, raionul Chişcăreni, a avut o mică petrecere cu vin în casa Anei Apostol. Nicolae Bucilă, un amic de-al lui Bodiu, a intrat în casă şi l-a scos cu forţa. Împreună cu Bodiu l-au escortat spre ieşirea din sat. A doua zi Efim Buruiană a fost găsit mort aruncat într-o fântână.
 
Alexandru Apparatu, un camarad de-al lui Bodiu, a fost găsit mort în 1949. Omorul a fost pus pe seama lui Bodiu, fără să existe dovezi.
 
Înarmaţi şi îmbrăcaţi simplu
 
Familia lui Bodiu era înarmată tot timpul. Profir şi Alexandra Suruceanu au povestit că Filimon, de obicei, purta o mitralieră, Ion - o puşcă cu ţeavă scurtă, soţia Olimpiada - un automat nemţesc, iar fiica Iulia - un pistol. Uneori Iulia purta o geantă de piele. În ea, aşa cum s-a constatat, se aflau gloanţe. Filimon avea un rând de haine pe care le-a purtat până la moarte, iar Iulia era îmbrăcată într-un pulover de lână de culoare neagră şi fustă.
 
„Nu vă predaţi“, a ordonat Bodiu
 
Toamna anului 1950 a fost una ploioasă. Filimon Bodiu s-a lăsat înduplecat să părăsească ascunzătoarea şi să se mute în sat cu toată familia. A ales casa unui apropiat, cea a lui Profir Suruceanu, care l-a adăpostit de frig şi ploi şi în alte rânduri. Era în noaptea de marţi, 14 noiembrie. Pentru hrană a adus un purcel de 80 de kilograme, înjunghiat, pe care l-au gătit împreună cu stăpânul casei. În seara de 15 noiembrie, Profir Suruceanu a fost invitat la o nuntă în sat. S-a aflat acolo până a doua zi după-amiază.
 
Joi, 16 noiembrie 1950, fiul Ion era de pază la fereastră. Nu a observat când pe la amiază o maşină s-a apropiat de casa lui Suruceanu. Din ea au coborât două persoane şi s-au îndreptat spre casă. „Ieşiţi toţi şi predaţi-vă, eu sunt comisarul MBG, a poruncit o voce.“ Surprins de această situaţie, Filimon Bodiu i-a tras o palmă peste ceafă lui Ion că nu a fost vigilent. „Scoală-te“, i-a poruncit soţiei, care dormea. „Ne-au înconjurat şi împuşcă. Nu vă predaţi“, a ordonat el şi a aruncat trei grenade în curte în direcţii diferite, după care a tras câteva rafale din mitralieră prin uşa întredeschisă. „Fugi!“, i-a poruncit Iuliei.
 
Vocea celui care i-a ordonat să se predea a fost auzită din apropiere, tare, aşa încât Filimon Bodiu a crezut că securiştii s-ar afla chiar în faţa prispei, iar grenadele trebuia să-i anihileze sau, cel puţin, să-i dezorienteze. După explozia grenadelor, Filimon a ieşit pe prispă şi a tras câteva rafale din mitralieră. La braţ mai avea o carabină de sorginte rusească. Intenţiona să fugă în dreapta casei, spre cel mai apropiat gard. L-a urmat Ion şi soţia lui. Fiul împuşca dintr-un automat nemţesc, iar Olimpiada avea în mână un revolver. 
 
Primul, la câţiva metri de prispă, a fost împuşcat mortal Filimon Bodiu. Olimpiada Bodiu nu a reuşit să tragă, a înaintat doar trei metri. A fost grav rănită la cap, la umăr şi în piept, s-a prăbuşit la pământ. Ion a tras mai multe rafale, a reuşit să sară gardul din faţa casei şi să se îndepărteze la circa o sută de metri de casă, dar a fost împuşcat mortal. În casa lui Suruceanu rămăseseră doi copii ai stăpânului. Iulia a dispărut.
 
Invitaţi special, trei locuitori ai satului au confirmat identitatea lui Filimon, cea a Olimpiadei şi a lui Ion Bodiu şi toţi au fost transportaţi la Teleneşti. În aceeaşi zi, la ora 20.30, Filimon Bodiu a fost îngropat de securişti, la aşa-numitul „cimitir pustiu“ din Teleneşti. Despre locul înmormântării lui Ion nu se aminteşte. Olimpiada Bodiu a fost dusă la izolatorul raional al NKGB pentru tratare, apoi la Chişinău.
„Judecata“ lui Filimon Bodiu nu-i viza pe ţărani, pe oamenii simpli, ci doar pe activiştii comunişti. 
 
Autorităţile sovietice îl considerau terorist pe Filimon Bodiu, în timp ce el susţinea că nu-i omoră pe activişti, ci le „dă lecţii“.
 
Mihai Taşcă, istoric
Condamnaţi la moarte sau judecaţi la 25 de ani de gulag
 

Primul proces împotriva câtorva membri din grupul lui Filimon Bodiu a avut loc la 6 mai 1948. Pentru că au participat la „lecţia“ dată lui Luca Barbaroş, toţi trei - Constantin Lungu, Ion Draguş şi Iacob Ursu - au fost condamnaţi la 25 de ani de gulag, cu confiscarea averii şi decăderea ulterioară din drepturile politice pe un termen de cinci ani. 

Un alt proces a avut loc la 22-23 mai 1950, când Ion şi Vasile Macari, Melania Eşanu, Alexandru Bivol, Mihail Gheorghiţă şi Dumitru Popa au fost condamnaţi la câte zece ani de gulag, pentru că nu a denunţat lichidarea lui Vasile Gheorghiţă.
 
Peste un an, la 17 mai 1951, Ion Burlacu, Timofei Praşco, soţii Constantin şi Nadejda Isofie şi Teodor Chifa, pentru că n-au denunţat asasinarea lui Dumitru Cosovan, au fost condamnaţi la câte 25 de ani de gulag, cu confiscarea averii şi decăderea ulterioară din drepturile politice pe un termen de cinci ani, iar Teodor Chifa - la zece ani de gulag.
 
 
Cel de-al patrulea proces de judecată a durat şase zile - de la 4 la 8 iunie 1951. Tribunalul militar al trupelor NKGB din RSS Moldovenească, pentru complicitate şi participare nemijlocită în grupul de rezistenţă condus de Filimon Bodiu, i-a condamnat pe Olimpiada Bodiu, Ecaterina Vidraşcu, Afanasie Ioniţă, Grigore Roşca, soţii Ştefan şi Teodora Chirică, Gheorghe Popa, Ion Cucoş, Andrei Popa, Ion Bunduchi, Profir şi soţia acestuia Alexandra Suruceanu, Andrei Suruceanu, Vasile Apparatu, Ştefan Volontir şi Grigore Munteanu la 25 de ani de munci corecţionale, cu decăderea ulterioară din drepturile politice pentru un termen de cinci ani şi confiscarea averii. Minorul Gheorghe Suruceanu a fost condamnat la şapte ani de gulag. 
 
Ultimul din grupul lui Bodiu a fost capturat Onisim Roşca. La 27 mai 1954, Tribunalul militar l-a condamnat la pedeapsa capitală - împuşcare.
 
Reabilitaţi de judecătorul Nicolae Timofti
 
În procesul de reabilitare a persoanelor judecate pe criterii politice, iniţiat după moartea lui Stalin, Comisia de pe lângă Prezidiul Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti, la începutul anului 1954, la recomandarea Ministerului Securităţii, a conchis că nu sunt motive pentru clasarea dosarului celor 17, însă a recomandat să fie micşorat pentru toţi termenul de pedeapsă până la zece ani. Olimpiadei Bodiu i s-au redus zece ani de gulag. La o nouă reexaminare, care a avut loc în primăvara aceluiaşi an, s-a dispus să fie eliberaţi toţi de pedeapsă.
 
În anul 1965, Olimpiada Bodiu a revenit la baştină, dar nu în satul natal, unde nici casă nu avea (a fost distrusă de securişti în anul 1949). S-a stabilit cu traiul în satul Câşla, raionul Teleneşti, la sora ei Olga lui Grigore Moisei. A decedat în anul 1971, fiind înmormântată la cimitirul din Câşla de către Minodora lui Grigore (Grişa) Spânu. Fiica lui Filimon Bodiu, Iulia, a fost ascunsă un timp de mama lui Gheorghe Popa, Maria Popa-Profir. Alte detalii despre Iulia nu se cunosc.
 
La 20 februarie 1996, Plenul Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova i-a reabilitat pe Gheorghe Popa, Ştefan Volontir, Grigore Munteanu şi Gheorghe Suruceanu. Hotărârea de reabilitare a fost semnată de preşedintele interimar de atunci al Judecătoriei Supreme, Nicolae Timofti. Dosarul nu conţine date despre reabilitarea celorlalţi 15 membri ai grupului.
 
În 1995, Plenul Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova l-a reabilitat pe Iacob Ursu, clasând dosarele în privinţa lui Constantin Lungu şi Ion Draguş.
 
În 2005, Procuratura Generală a refuzat să-l reabiliteze pe Timofei Praşco, iar în 2008 - pe Ion Burlacu, pe soţii Constantin şi Nadejda Isofie şi pe Teodor Chifa.
 
O ultimă scenă din acest spectacol al justiţiei noastre s-a jucat la 16 decembrie 2002, când Procuratura Generală a refuzat reabilitarea Olimpiadei Bodiu.
 
P.S. Aducem mulţumiri lui Igor Ciobanu, Ion şi Daniela Borş, originari şi locuitori din Câşla, raionul Teleneşti, pentru că ne-au oferit informaţii şi poze.
 
citeste totul despre: