„Cortina Gri“ de pe Prut, şahul româno-maghiar şi confruntarea simbolurilor la Chişinău

deschide.md

Este necesară o trecere în revistă a evoluţiilor relaţiilor şi realităţilor politico-diplomatice dintre Bucureşti şi Chişinău, mai ales că pandemia Covid19 a accelerat schimbarea şi remodelarea lumii globale aşa cum o ştim.

În februarie 2019, în urma alegerilor parlamentare de la Chişinău, au apărut 3 actori politici egali: PSRM, PDM şi Blocul ACUM, devenind un “şah în 3”. Încep tatonările dintre actori, pentru a construi o alianţă şi o majoritate guvernamentală, însă nu se ajunge la un compromis rezonabil, deşi orice formulă reprezintă un aranjament toxic.

În iunie 2019, intră în scenă 3 actori internaţionali: Rusia, Germania şi SUA, care determină PSRM şi Blocul Acum să facă o alianţă, inclusiv un guvern partajat, împotriva oligarhului Plahotniuc şi PDM. Motivul acestei alianţe contra naturii, a fost de fapt o negociere mai mare dintre cei 3 actori internaţionali: Germania cu Rusia voiau să delimiteze o frontieră virtuală între interesele europene/germane şi cele ruseşti din zona Parteneriatului Estic; în acelaşi timp, SUA avea nevoie de non-intervenţia pro-iraniană a Rusiei în Orientul Mijlociu. Astfel, Maia Sandu devine PM, Plahotniuc şi Shor fug în SUA şi Israel ajutaţi de “prietenii” lor din acele state.

Situaţia internă se încinge în momentul când Dodon, ajutat de Rusia, începe o “încercuire” a Maiei Sandu, punându-şi oamenii loiali în funcţii-cheie. Blocul Acum pierde alegerile locale, inclusiv Primăria Chişinău, iar Guvernul Sandu pică prin moţiune de cenzură când dorea să facă o reformă a numirii Procurorului General, “bijuteria Coroanei” din sistemul de putere de la Chişinău. Dodon îl numeşte PM pe Ion Chicu, ex-PDM transformat în “tehnocratul” roşu-socialist, şi noul Executiv este votat de PDM şi PSRM.

În acelaşi timp, pe fondul tensiunilor dintre Maia Sandu şi Igor Dodon, SUA trimite o delegaţie a Departamentului de Stat la Bucureşti şi are loc o întâlnire de lucru la MAE RO, unde se ajunge la un aranjament de coordonare diplomatică româno-americană la Chişinău. Plus, consilierul de securitate naţională al SUA, face o vizită-fulger la Chişinău, unde anunţă motivul principal al vizitei în regiune: ţinta este Minskul şi menţinerea neutralităţii Belarusului, deoarece Moscova anunţa interesul unei integrări profunde într-o uniune comună, adică un nou URSS, cu Putin la conducere, ce putea afecta echilibrul de securitate regional în zona N-E a NATO. Concomitent, Germania crede în continuare în aranjamentul cu Rusia, mai ales că Moscova şi Berlinul, în ciuda potenţialelor sancţiuni ale SUA, continuau construcţia gazoductului Nord Stream 2. La momentul când Maia Sandu este scoasă de la guvernare şi de faptul că Dodon şi-a numit un nou guvern, format din consilierii lui, Berlinul realizează că Rusia a făcut un joc de încercuire prin adormirea vigilenţei celorlalţi şi de faptul că Moscova nu acceptă compromisuri în zona ei vitală de securitate.

Instalarea Guvernului Chicu a însemnat realizarea dorinţei personale a lui Dodon de a fi liderul de facto al Republicii Moldova; astfel, sub conducerea lui, politicile Guvernului au început să se “rusifice” prin alinierea cu dorinţele Moscovei de “politică externă echilibrată” şi “Europa de la Lisabona la Vladivostok”, plus de lansarea unor şicane la adresa României. În acest sens, pe fondul schimbării guvernamentale de la Bucureşti, Ludovic Orban şi Bogdan Aurescu anunţă că sprijinul financiar pentru Chişinău va fi puternic condiţionat de reforme, fiind conjugat cu un mesaj identic al UE. Astfel, nu au existat vizite bilaterale, la nivel de prim-miniştri, iar prima vizită externă a lui Chicu a fost la Moscova, unde s-a întâlnit cu PM Medvedev pentru dezvoltarea relaţiilor, ulterior Dodon anunţând împrumutul de 500 mln $. Pe acest fond, relaţiile dintre Bucureşti şi Chişinău s-au răcit şi a apărut, de facto, o “cortină gri” pe Prut.

Între timp, PDM se scindează între Pavel Filip, Dumitru Diacov şi Eugeniu Nichiforciuc versus Andrian Candu, fapt care duce la plecarea a 7 deputaţi din PD şi vor înfiinţa un nou partid, Pro Moldova, care va începe să recruteze din rândul aleşilor locali ai PDM. Între timp, PSRM şi PDM ajung la un acord politic şi democraţii intră în Executiv, având vice-PM pentru Reintegrare, Economia, MAEIE, Apărare şi Educaţie, cu promisiunea lui Dodon, ca după alegerile prezidenţiale, PDM să primească funcţia de Speaker sau Prim-Ministru.

În Vinerea Mare, Igor Dodon anunţă că a fost semnat un acord de împrumut între Republica Moldova şi Federaţia Rusă în valoare de 200 mln €. Acordul este trimis în Parlament, trece de votul PSRM şi PDM, însă Curtea Constituţională admite sesizarea deputatului Pro Moldova, Sergiu Sîrbu, şi suspendă acordul până când va decide dacă este constituţional sau nu. Însă, până la suspendarea acordului, preşedintele CCM a fost demis, deoarece Vladimir Ţurcan a fost o “păpuşă” a lui Dodon, astfel încât noul preşedinte, Domnica Manole, a decis suspendarea acordului şi a lansat un apel public ca magistraţii CCM să nu mai fie supuşi presiunilor politice. În acelaşi timp, ambasadorul SUA declară “că orice asistenţă ar trebui să fie în concordanţă cu protejarea suveranităţii Republicii Moldova”, deoarece împrumutul era un exemplu clar de “debt trap diplomacy”/“îndatorare excesivă” prin care Rusia putea primi pe tavă ultimele active strategice: portul Giurgiuleşti şi aeroporturile Chişinău şi Mărculeşti.

Pe fondul “cortinei gri” de la Prut, plus a izolării de către UE, Chişinăul primeşte un ajutor politico-diplomatic din partea Ungariei lui Viktor Orban, “calul troian” rusesc din UE şi NATO. Motivul şi acoperirea necesară a fost faptul că politica de vecinătate şi extindere a UE este coordonată de un comisar maghiar, fost reprezentant al Budapestei la UE; astfel, Viktor Orban ajunge la Chişinău şi semnează o Declaraţie privind parteneriatul strategic dintre cele două state, fiind o mişcare de şah la adresa României. Ulterior, pe fondul pandemiei şi a relaţiilor încordate cu Bucureştiul după episodul cu ambasadorul român, ministrul de externe maghiar merge la Chişinău, sub acoperirea “diplomaţiei măştilor”, pentru a dona 100.000 măşti şi 5.000 mănuşi.

România, la începutul pandemiei şi pe fondul instituirii stării de urgenţă, a blocat exporturile de medicamente, însă a facut o excepţie pentru Republica Moldova. În acelaşi timp, a făcut lobby la Bruxelles şi a determinat Comisia Europeană să ofere Chişinăului 87 mln EUR pentru achiziţii medicale dintr-un total de 140 mln EUR, dintr-un pachet de 900 mln EUR oferit statelor din Parteneriatul Estic. Ulterior, Comisia Europeană şi Fondul Monetar International, vor acorda un credit comun, la o dobândă avantajoasă, pentru atenuarea şocului economic, în valoare de 235 mln $, fiind un credit de urgenţă pentru Chişinău.

În acelaşi timp, România anunţă că va trimite 42 medici militari voluntari, unii fiind şi-n Italia, urmând să stea 2 săptămâni în Chişinău, Bălţi şi Cahul; voluntarii au fost însoţiţi de Bogdan Aurescu, care a subliniat că Republica Moldova nu şi-a făcut temele. Ulterior, provocarea lui Usatîi cu premiile de 1000$, direct din playbookul FSB, şi declaraţiile hilare ale lui Chicu: “medicii români au venit să înveţe de la medicii noştri cum să lupte cu virusul” au creat sentimente negative, însă România şi-a menţinut promisiunea şi linia parteneriatului strategic de a-şi ajuta fraţii de peste Prut.

Guvernul de la Bucureşti, la propunerea secretarului de stat Ana Guţu/DRRM, a aprobat, pe lângă cei 42 medici, şi un ajutor medical în valoare de 3,5 mln € constând în 500.000 de măşti de protecţie, 25.000 de combinezoane, 5000 de viziere, 5000 ochelari de protecţie, 200.000 de mănuşi, 2 800 cutii de medicamente, 10 izolete cu presiune negativă pentru transportul pe targă şi 80 000 de litri de alcool sanitar. Tot echipamentul a fost încărcat în 20 camioane militare (pompierii sunt militari în termen) şi a plecat către Chişinău, însă Dodon, din dorinţa de a minimaliza şi a ascunde contribuţia României (deja subliniată într-un interviu pentru TASS), n-a întâmpinat convoiul la graniţă, ci l-a trimis pe Chicu să-l întâmpine sub podul de pe şoseaua Hânceşti, din Telecentru, urmând ca el să întâmpine un camion la Spitalul de Urgenţă.

La momentul trecerii convoiului militar peste Prut şi până la punctul de oprire “sub pod” la Telecentru în Chişinău, acesta a fost întâmpinat şi încurajat de basarabeni cu tricoloruri şi mesajul “Mulţumesc, România”. Pentru Dodon, care din dorinţa de a sublinia şi exacerba doar rolul Rusiei ca “partener strategic” (fiind de fapt ocupantul strategic în stânga Nistrului şi principalul sponsor al separatiştilor din Tiraspol), aportul României reprezintă o lovitură puternică, mai ales că Moscova i-a trimis factura de transport pentru echipamentele din China. România a vrut să sublinieze legătura puternică dintre cele două state româneşti, iar convoiul militar este un “show of force”/“spectacol de forţă”, cu nuanţe de softpower prin caracterul de ajutor medical esenţial; în acest sens, mesajul şi ajutorul României vine la 30 ani de la “Podul de Flori”, din 6 Mai 1990, şi înainte de Ziua Victoriei, sărbătorită în stil sovietic de către Dodon.