Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, slugă „nesătulă“ a Imperiului Rus

Basorelieful Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni din centrul Chişinăului. FOTO Adevărul

Istoricul Veaceslav Stăvilă analizează rolul pe care l-a jucat ierarhul român Gavriil Bănulescu-Bodoni în teritoriile ocupate de militarii ruşi, pornind de la descriirea pe care i-a făcut-o mitropolitului poetul Aleksandr Puşkin.

În ajunul vizitei Patriarhului de la Moscova, care vine să sărbătorească 200 de ani de la înfiinţarea Eparhiei de Chişinău şi Hotin, de fapt două secole de prezenţă a Bisericii Ortodoxe Ruse în Basarabia, „Adevărul“ vă povesteşte cum ruşii au intervenit brutal în treburile Bisericii Ortodoxe Române.

În următoarele zile veţi citi pe adevarul.md (sau în cele patru pagini ale ediţiei de joi, 5 septembrie) mai multe opinii ale persoanelor avizate despre soarta parohiilor şi enoriaşilor din regiunea dintre Prut şi Nistru.

Într-un prim material, academicianul Andrei Eşanu afirmă că din 1821 până în 1917 scaunul mitropolitan va fi ocupat exclusiv de ierarhi de etnie rusă, care au depus eforturi permanente pentru substituirea cărţii, învăţământului şi serviciului divin din limba română în cea rusă.

Istoricul Tudor Ciobanu spune că pofta ruşilor era mai mare. Încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, militarii Imperiului Rus l-au dat jos pe Mitropolitul Moldovei de la Iaşi şi au numit ierarhi bisericeşti în numele românilor.

Gavriil Bănulescu-Bodoni, un „nesătul cărunt“ în serviciul Imperiului Rus

Veaceslav Stăvilă, doctor în istorie

La data morţii mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, poetul rus A.S. Puşkin se afla în Chişinău şi a asistat la ceremonia funerară. Câteva zile mai târziu, la 3 aprilie 1821, poetul a descris începutul înmormântării în felul următor:

„На этих днях, среди собора, /Митрополит, седой обжора, / Перед обедом невзначай / Велел жить долго всей России …“

„În aste zile, în Soborul mare, / Mitropolitul, nesătul cărunt, / La ceas de pranz, din pură întâmplare, / Meni Rusiei să trăiască mult…“ (Traducere de T. Vasilcău)

Din această descriere desprindem două situaţii care merită să fie comentate. Calificativul „nesătul cărunt“ atribuit lui Gavriil Bănulescu-Bodoni, conform mai multor surse, era unul corect: acest bătrân de aproape 75 de ani iubea să mănânce mult şi gustos oriunde ajungea, chiar şi în zilele Postului Mare, perioada abţinerii.

Mitropolitul deţinea patru ordine imperiale

„Meni Rusiei să trăiască mult“ este o expresie care în limba rusă are sensul „a murit“ („îţi cer să trăieşti mult“ le ziceau ruşii muribunzi apropiaţilor care rămâneau în viaţă). Faptul că Gavriil Bănulescu-Bodoni, conform lui A. Puşkin, a menit întregii Rusii „să trăiască mult“ era de asemenea exact: Gavriil Bănulescu-Bodoni era un funcţionar de rang înalt al Imperiului Rus. El deţinea patru ordine imperiale şi anume:

1) Ordinul Sf. Alexandru Nevski (Святого Александра Невского)
2) Ordinul Sf. Ana – clasa I-a (Святой Анны 1-го класса)
3) Ordinul Sf. Apostol Andrei (Святого Андрея Первозванного)
4) Ordinul Sf. Kneaz Vladimir – clasa I-a (Святого Равноапостольского князя Владимира 1-й степени)

Toate aceste ordine erau atribuite, foarte rar, în principal, militarilor ruşi cu grad de general-locotenent şi mai sus. Un exemplu, pentru cunoscuta Bătălie de la Borodino din 1812, cu ordinul Sf. Alexandru Nevski au fost decoraţi doar patru generali. Aceeaşi situaţie avem şi în cazul ordinului Sf. Ana – clasa I-a, distincţie instituită încă în 1735 şi oferită, de regulă, militarilor. Pentru războiul din 1812 cu acest ordin au fost decoraţi 225 de militari: 224 erau generali-locotenenţi şi generali-maiori.

Decorat pentru realizarea intereselor ruseşti

Gavriil Bănulescu Bodoni a fost distins cu ordinul Sf. Apostol Andrei, ordinul suprem al Imperiului Rus, în anul 1812. De menţionat că această distincţie i-a fost atribuită şi lui Napoleon I Bonaparte, cu ocazia semnării păcii de la Tilzit. Este interesant că Napoleon I a primit acest ordin pentru promisiunea că nu va interveni în războiul pentru Moldova şi Muntenia dintre Turcia şi Rusia. Pe de altă parte, Gavriil Bănulescu-Bodoni a primit cea mai înaltă distincţie rusă, pentru că, în urma ucazului ţarului rus, în anii 1808-1812, a realizat interesele ruse îndeplinind funcţia de exarh al Bisericii din Moldova şi Ţara Românească.

Veaceslav Stăvilă, doctor în istorie

Istoricul Teodor Candu ne povesteşte cum era organizată Mitropolia Moldovei până la ocuparea teritoriului dintre Prut şi Nistru de către ruşi, remarcând că până la acea dată mitropoliţii moldoveni erau aleşi din rândul ierahilor locali şi nimeni nu le impunea vreo decizie, nici măcăr Patriarhul Ecumenic.

Doctorul în ştiinţe istorice Maria Danilov, de la Muzeul Naţional de Istorie din Republica Moldova, susţine că Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni a avut şi merite la dezvoltarea culturii române şi că a depus eforturi pentru ca basarabenii să nu fie fi rusificaţi.

Totodată, doctorul în Teologie Ortodoxă Romeo Cemîrtan susţine că Patriarhia românilor din Basarabia e la Bucureşti, nu la Moscova, acest lucru fiind stipulat în canoane, care condamnă extinderea şi menţinerea unei biserici naţionale asupra altei etnii.

Profesorul universitar Gheorghe Palade relatează cum a apărut Mitropolia Basarabiei şi care au fost doleanţele ierarhilor din provincia dintre Prut şi Nistru de după revoluţia rusă din februarie 1917.