Cum a ajuns Silviu Brucan să dea lecţii de democraţie după ce a cerut condamnarea la moarte a lui Maniu şi Coposu. Detalii din biografia unui stalinist notoriu

Cum a ajuns Silviu Brucan să dea lecţii de democraţie după ce a cerut condamnarea la moarte a lui Maniu şi Coposu. Detalii din biografia unui stalinist notoriu

Brucan a fost secretarul general al redacţiei ziarului Scînteia

Un personaj cameleonic şi controversat, cotat cu relaţii şi influenţă atât în timpul regimului comunist, cât şi în primii ani de democraţie post-decembristă, Silviu Brucan, pe numele adevărat Saul Brukner, a rămas în memoria contemporanilor drept un promotor al democraţiei, deşi a militat pentru condamnarea la moarte a marilor oameni politici români Iuliu Maniu şi Corneliu Coposu.

Ştiri pe aceeaşi temă

Silviu Brucan a rămas în memorie ca un personaj atotştiutor, expert în democraţie şi în politică şi autor de premoniţii,  promovat, după Revoluţie, de un important post de televiziune în cadrul emisiunii săptămânale ”Profeţii despre trecut”.

Puţini ştiau, însă, la acea vreme, că în spatele imaginii de apărător şi susţinător al democraţiei se ascundea un trecut în care Silviu Brucan a fost, potrivit istoricului Marin Pop, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, unul din staliniştii notorii ai regimului comunist, pe numele lui adevărat Saul Brukner, protejat al Anei Pauker, care în 1947 cerea, în oficiosul PCR, „Scânteia”, să fie omorâţi naţional-ţărăniştii şi liberalii, într-un cuvânt elita interbelică, care luptase pentru instaurarea democraţiei în România după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918”.


De altfel, acelaşi jurnalist, ajuns secretar general al redacţiei Scînteia, mergea până acolo încât acuza cele două partide politice chiar şi de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Ideea este transmisă într-un articol apărut în acelaşi an şi citat de preotul Cristian Borz, parohul din Bădăcin şi administratorul Casei memoriale ”Iuliu Maniu”, în lucrarea ”Monografia satului Bădăcin şi a familiei Maniu”: ”Banda naţional-ţărănistă are ceea ce se numeşte antecedente. Ea nu se află la prima lovitură: e recidivistă învechită în rele... nu poate fi absolvit de crimele trecutului un partid care a continuat cu o perseverenţă drăcească să comită cele mai grave atentate împotriva poporului... a pregătit minuţios un război criminal şi a urmărit pas cu pas declanşarea şi prelun­girea lui, călcând peste sute de mii de cadavre şi privind cu nepăsare şi cinism cum se alege prăpăd dintr-o ţară şi un popor, a fi gata mereu de a vinde şi înrobi o naţie care aspiră la libertate şi a organiza apoi înfometarea ei... Osânda care se va abate asupra capilor P.N.Ţ. va fi expresia voinţei întregului popor de a lichida această piedică în calea dezvoltării, independenţei şi suveranităţii naţionale... , scria el în septembrie 1947, în plin proces intentat liderilor ţărănişti.

Potrivit lui Marin Pop, după înlăturarea de la putere a Anei Pauker (prima femeie din România şi din lume care a ajuns vicepremier), Silviu Brucan intră în graţiile lui Gheorghe Gheorghiu Dej şi ocupă funcţiile de ambasador în Statele Unite în 1955 şi la ONU între 1959 - 1962.


Relaţia cu Ceauşescu nu a fost una foarte apropiată pentru că - spune istoricul - Brucan nu îl agrea pe ”conducătorul iubit”, considerându-l incult. ”De altfel, în anii 80, cu ocazia unor vizite pe care le-a făcut în SUA, se pare că Silviu Brucan îşi făcea propagandă electorală acolo, prezentându-se ca înlocuitorul lui Ceauşescu”, spune Marin Pop.

Analistul politic de după 1989


După 1989, Silviu Brucan nu pare să se fi ruşinat cu trecutul său comunist şi a pozat într-un apărător al democraţiei şi într-un fin analist politic. Sunt voci care susţin că o bună parte din perioada de după revoluţie el ar fi fost, de fapt, conducătorul din umbră al României, liderii afişaţi ai vremii nefăcând un pas fără aprobarea acestuia. Printre cei care au dat declaraţii în acest sens se numără  Ionuţ Andrei Gherasim, fostul secretar al lui Corneliu Coposu, care a spus, recent, la Cluj, că în primele luni ale anului 1990 adevăratul conducător al României era fostul veteran bolşevic, omul Moscovei, Silviu Brucan.

Probabil din această postură, de ”păpuşar”, a şi reuşit să se impună ca o voce puternică a României postdecembriste şi ca un bun cunoscător al fenomenului politic din ţara noastră şi nu numai.

Vă mai recomandăm:

Iuliu Maniu şi procesul care i-a adus condamnarea pe viaţă. Cum a fost cerută din SUA eliberarea fostului premier

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: