Istoria unei crime sinistre din anii '80 dintr-un cartier mărginaş al Severinului

Un topor a fost arma crimei

Mehedinţiul, judeţ la graniţa de sud-vest a României, a deţinut mult timp supremaţia în anii '80, fiind numărul unu la omoruri. Un fost ofiţer de Miliţie povesteşte cazul unui bătrân care s-a predat singur după ce şi-a omorât nevasta lovind-o cu toporul în cap.

Dumitru Tudor, fostul ofiţer de poliţie judiciară, actualmente directorul unei agenţii de detectivi particulari din Drobeta Turnu Severin, îşi aminteşte cazul unui bătrân care şi-a ucis consoarta cu toporul, după care a venit singur la Miliţie.

“Eram în şedinţa de la ora opt dimineaţa, luni, întreg Biroul judiciar. Şef, domnul colonel Grecu, zis Taiu. Pe uşă, intră un om în vârstă care avea în mână un topor. Speriat, când a văzut atâţia ofiţeri aflaţi în birou, s-a uitat spre domnul colonel Grecu (Taiu) şi cu sfială în glas, a apucat să spună: <- Am omorât-o... domnule!>”, spăşit, cu o undă de regret în voce.

Toţi ofiţerii au rămas stupefiaţi, mai ales că nu se întâmplă des ca un criminal să vină la prima oră a dimineţii să se predea. Părea ciudat, însă Dumitru Tudor a primit sarcina să verifice cele declarate de nea Ion, care locuia la Schela Cladovei, un cartier mărginaş al municipiului Drobeta Turnu Severin. În biroul său, criminalul a început să povestească cum s-a petrecut nenorocirea. Agasat de soţia sa cu care trăise o viaţă, într-un moment de furie excesivă, a pus mâna pe topor şi a lovit-o cu sânge rece:

„M-am certat cu a mea, cu soţia, ieri, toată ziua. De supărare, aseară m-am pus pe băut şi azi dimineaţă când m-am sculat, s-a repezit iar cu gura pe mine. Că aşa şi pe dincolo, de-ale ei, că m-a înnebunit de cap. Am ieşit afară de nervi şi m-am dus în şopron să sparg nişte lemne. Nebuna dracului, după mine. Şi iar cu gura aia a ei mare şi spurcată, că m-a scos din minţi. I-am tras una cu toporul la scăfârlie. Ăsta, din mâna mea. Şi a crăpat nebuna. Când am văzut-o moartă, de frică, am tras-o într-un lan de porumb care este în faţa curţii noastre şi am lăsat-o acolo”.

Pe muchea toporului se vedeau urme de sânge, fire de păr şi urme de creier. Nu mai era nevoie de alte argumente. Colonelul Grecu a dispus imediat constituirea echipei operative, care s-a deplasat la faţa locului.

„Îl iau pe nea Ion, vine şi criminalistul Mişu Lăudan, ne urcăm în maşină şi fuga la Schela. Ajungem la faţa locului, la vreo zece metri, în lanul de porumb, ţaţa Leana, aşa o chema pe moartă, zăcea cu faţa în sus, cu capul zdrobit, într-o baltă de sânge. (...) Între timp a venit şi medicul legist, domnul doctor Mazilu. A examinat cadavrul, s-a lămurit repede şi a ordonat autopsierului Ionică să-l transporte la morgă pentru autopsie”, spune Dumitru Tudor.

După ce s-a terminat cercetarea la faţa locului, bătrânul şi-a făcut bagajul, a chemat nişte nepoţi, cărora le-a lăsat bani pentru înmormântare şi au plecat la miliţie. I s-a tăiat mandat de arestare preventivă şi a fost introdus în arest.

„Caz uşor mai ales că Mehedinţiul, un judeţ mic la marginea de sud vest a ţării, a deţinut mult timp supremaţia, fiind numărul unu la omoruri, desigur raportat la suta de mii de locuitori, pentru că aşa se făcea statistica. A fost judecat nea Ion, a recunoscut tot în faţa judecătorilor, le-a spus că îi pare rău că s-a întâmplat aşa, dar baba Leana a căutat-o cu lumânarea, tot zicea el. Având în vedere vârsta înaintată, faptul că a recunoscut şi regretă fapta comisă, că a venit singur la miliţie, au fost elemente care au contat în stabilirea pedepsei care nu a fost spre maxim, ci puţin mai dulce. Dar omorul, tot omor rămâne în final şi autorul lui merge să-şi ispăşească pedeapsa. S-au dat însă nişte decrete de graţiere în perioada aceea şi nea Ion a ieşit mai repede decât spera”, povesteşte fostul ofiţer judiciarist.