Povestea lui Gavrilă Simion, marele om de ştiinţă care a înfiinţat primul muzeu al Deltei Dunării

Povestea lui Gavrilă Simion, marele om de ştiinţă care a înfiinţat primul muzeu al Deltei Dunării

Gavrilă Simion la Enisala în anii 70 FOTO www.cimec.ro

Gavrilă Simion a fost unul dintre marii creatori de muzee de pe tărâmul nord-dobrogean, aşa cum îl numea V.H. Baumann.

Ştiri pe aceeaşi temă

Gavrilă Simion s-a născut la 18 noiembrie 1928, la Adâncata, jud. Ialomiţa. Gimnaziul l-a urmat la Ploieşti, unde a început şi studiile liceale pe care le va termina la Cluj în 1948, după o întrerupere cauzată de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. 
 
În perioada 1949-1953 va urma cursurile Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti, unde profesori precum Ion Nestor, Emil Condurachi, Gheorghe Ştefan, Dionisie M. Pippidi sau Grigore Florescu îi vor insufla interesul către arheologie. De altfel, formarea sa universitară se va finaliza mult mai târziu, în 1982, când sub conducerea lui Emil Condurachi va susţine teza de doctorat cu titlul Civilizaţia geto-dacilor în zona Gurilor Dunării.
 

Director al Muzeului Raional Tulcea

 
Conform http://cimec.ro, epopeea dobrogeană a lui Gavrilă Simion începea în 1953, când după terminarea facultăţii a fost repartizat ca profesor la Şcoala Normală din Tulcea. Ajuns aici, acesta va fi numit în 1955 director al Muzeului Raional Tulcea (înfiinţat în 1949), care funcţiona într-o mică încăpere a uneia dintre cele mai frumoase clădiri din oraş (în prezent Muzeul Casa Avramide). Din această nouă postură, Gavrilă Simion va începe o veritabilă campanie de dezvoltare a instituţiei muzeale tulcene, care în 8 iulie 1964, o dată cu inaugurarea noii expoziţii dedicată aproape exclusiv ştiinţelor naturii va căpăta numele de Muzeul „Deltei Dunării”. 
 
Printr-o activitate asiduă a directorului, aceasta se va extinde treptat prin înfiinţarea mai multor muzee. Astfel, în 1970 îşi deschidea porţile Muzeul de Artă, în 1975 Muzeul de Istorie şi Arheologie iar în 1982 Muzeul de Artă Populară şi Etnografie. Alături de acestea mai funcţionau o bibliotecă, un laborator de restaurare-conservare, precum şi o serie de muzee locale precum Expoziţia de Artă Orientală Casa Panaghia de la Babadag, Casa Memorială Panait Cerna sau Muzeul Etnografic de la Enisala. Ulterior, vor lua fiinţă bazele arheologice de la Murighiol (Halmyris), Jurilovca (Orgame/Argamum) şi Isaccea (Noviodunum), dar şi Centrul de Cercetare Pre- şi Protoistorică de la Celic Dere sau amenjarea muzeală a bazilicii martiricale de la Niculiţel.
 
 
Gavrilă Simion în 1996 FOTO www.cimec.ro
 
Pe lângă activitatea sa muzeografică, Gavrilă Simion a fost preocupat îndeaproape de arheologie, fiind dornic de a îmbogăţi săracul patrimoniu arheologic pe care îl deţinea la începuturi. Pe tot parcursul activităţii sale a încurajat şi sprijinit cercetările arheologice întreprinse în nordul Dobrogei, mai ales de către specialiştii Institutului de Arheologie din Bucureşti, în situri precum Dinogetia, Halmyris, Argamum, cetatea medievală şi necropola daco-romană de la Enisala, necropola cetăţii Beroe sau în aşezările de la Sarinasuf şi Babadag.
Concomitent, va efectua însă şi propriile investigaţii arheologice, fiind atras mai ales de cercetarea necropolelor precum cele de la Teliţa (1957), Isaccea–Noviodunum (1958, 1979-1980, 1989-1991), Nalbant (1960-1964), Enisala–Valea Netului (1968-1976), Ciucurova (1982), Murighiol (1983-1984) sau Teliţa–Celic Dere (1985-2002). Acelaşi interes pentru arheologia funerară l-au adus în faţa cercetării unor tumuli din perioada timpurie şi mijlocie a epocii bronzului, mai ales la sud de Tulcea, pe teritoriul localităţilor Sabangia, Sarichioi şi Zebil. 
 

Primele investigaţii arheologice în Delta Dunării

 
Tot de activitatea sa arheologică se leagă şi primele investigaţii arheologice în Delta Dunării, pe grindurile Caraorman (1966) şi Letea (1970), dar şi cercetarea unor situri din epoca fierului, unele dintre ele fortificate, la: Beştepe, Beidaud (1976-1977, 1980), Revărsarea–Dealul Tichileşti (1991), Teliţa–Edirlen (1992), Niculiţel–Cornet (2000) sau Jijila (2001, 2003-2005); sau din epocă romană: Tulcea–Dealul Taberei (1965) şi Troesmis (1977). Deşi în linii mari, activitatea sa arheologică se va axa pe studiul civilizaţiei getice, putem observa implicarea activă în cercetarea şi publicarea unor obiective ce pot fi repartizate pe un interval cronologic foarte mare, de la începutul epocii bronzului până în perioada medievală.
 
Înzestrat cu o putere de convingere şi un real talent pedagogic, în calitate de director al Muzeului „Delta Dunării”, transformat în 1993 în Institutul de Cercetări Eco-Muzeale, va atrage în jurul său tineri specialişti cărora le va oferi condiţii optime de afirmare profesională. Dintre aceştia, putem enumera arheologi, astăzi bine cunoscuţi lumii ştiinţifice, precum Victor H. Baumann, Andrei Opaiţ, Florin Topoleanu, Ernest şi Irina Oberläder-Târnoveanu, Gheorghe şi Mihaela Mănucu-Adameşteanu, Vasilica Lungu, Cristian Micu şi alţii; prin intermediul cărora muzeul tulcean va întreprinde cercetări în numeroase obiective arheologice din nordul Dobrogei.
După o viaţă pe care şi-a dăruit-o cu pasiune muzeografiei şi arheologiei româneşti, Gavrilă Simion se odihneşte în cimitirul de pe colinele Mănăstirii Celic Dere. A lăsat în urmă un manuscris neterminat dedicat cercetărilor arheologice de la Celic Dere.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: