Mărturii de la inundaţiile care au lovit Delta în 1970: „În curte am întins vintire şi prindeam peşti“ VIDEO

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Inundaţii Delta 1970 FOTO Viaţa în satul Mila 23
Inundaţii Delta 1970 FOTO Viaţa în satul Mila 23

Oamenii Deltei au ştiu să supravieţuiască şi iernilor grele, când Dunărea îngheţa şi rămâneau captivi în satul lor, şi verilor toride şi inundaţiilor de primăvară, când apa le lua totul.

De departe, cele mai grave inundaţii au avut loc în anii ’70, când Dunărea le-a ajuns în curţi, grădini şi în case, în biserică şi în cimitir. Dar viaţa îşi urma cursul firesc şi o luau de la capăt oricât de greu le era.

Elena Ivanov, de 75 de ani, din Crişan, era tânără mămică atunci când şi-a pierdut casa, pe care o cumpărase cu 13.000 lei (o sumă importantă la cea vreme) şi o renovase în urmă cu doi ani. Aici visa să îşi crească copiii şi să îmbătrânească, numai că inundaţiile i-au schimbat planurile. 

În anul 1970, chiar în joia Paştelui, s-a trezit dimineaţa cu apa în casă. Primul său gând au fost cozonacii, care erau lăsaţi pe o masă, să se răcească. 

„Când ne-am trezit dimineaţa, apa bătea în prispa casei. În bucătărie, fiind puţin mai jos, apa ne ajungea până la genunchi. Şi eu am bătut atunci din palme şi am zis: «Aoleu, cozonacul meu»“. 

Şi-a luat cizmele în picioare şi a plecat să salveze deliciul care nu trebuia să lipsească de pe masa oricărui creştin în zi de sărbătoare. Masa de lemn plutea în bucătărie, însă cozonacii erau neatinşi. „Şi mi-am făcut cruce şi i-am mulţumit la Dumnezeu şi am băgat cozonacii în casă“. 

Apoi, şi-a dus copiii îşi i-a dus în casa părinţilor săi, situată într-o zonă mai ferită. Apoi, a cărat mobila şi animalele. O cloşcă, îşi aminteşte femeia, a rămas în gospodărie, pentru că nu a vrut s-o deranjeze, însă se ducea de mai multe ori pe zi la ea să vadă dacă nu au ieşit puişorii şi aceştia să cadă în apă şi să moară.

Inundatii Delta 1970 FOTO Viaţa în satul Mila 23

Apa a secat greu din curte, astfel că soţul său, pescar de meserie, s-a gândit să profite de acest lucru şi a întins plase de pescuit în care prindeau peşte. În grădină, îşi aminteşte femeia, ajunseseră aduse de apă bărci pescăreşti vechi şi scule de la Secţia piscicolă din apropiere.

Ea şi soţul ei au rămas în casă, refuzând s-o părăsească, gândindu-se că o vor salva. Dar casa se prăbuşea văzând cu ochii. Fiind construită fără temelie de beton, apa săpa în chirpici, şi într-o dimineaţă femeia povesteşte că atunci când s-a dat jos din pat picioarele i-au intrat în glod. „Mama ne tot chema să venim să dormim la ei, temându-se că se va prăbuşi. Şi vă spun că în noaptea în care am dormit la părinţii mei, casa s-a dărâmat“. În 1972, şi-au construit o casă, pe acelaşi loc. Acolo şi-a crescut copii şi tot acolo îşi trăieşte bătrâneţea.

„Când eram copil, se mai întâmpla să mă trezesc dimineaţa cu podeaua acoperită de apă şi peşti“

Afectată a fost şi Mila 23. Totul era sub apă: locuinţe, grădini, cimitir. „Când eram copil, se mai întâmpla să mă trezesc dimineaţa în patul plutind prin casă şi cu podeaua acoperită de apă şi peşti“, îşi aminteşte Ivan Patzaichin, copilul teribil al deltei, născut şi crescut la Mila 23.

„Nici nu ştiu dacă m-am născut pe apă sau pe uscat“, începe povestea lui. „La vremea aceea, satul se inunda foarte des. La vecinii de peste drum ajungeam cu barca. Tot cu barca mergeam uneori şi la şcoală. Toată lumea din sat avea lotci, cred că în perioada copilăriei mele doar unul-doi oameni aveau bărci cu motoare de 2-8 cai putere“, îşi aminteşte marele campion.

În copilăria lui, satul avea aproximativ 160 de gospodării. Fiecare familie avea o lotcă sau două: una era pentru pescuit şi una pentru deplasare. În amintirile sale din lumea bălţii este prezentă o figură luminoasă, aceea a bunicului său, Perfil, care îl lua pe micul Ivan la pescuit: „Era mare povestitor. Avea multe cărţi din care îmi citea“. De multe ori adormea la bătrân, legănat de lotcă sau visând la lumea minunată a poveştilor.

Inundatii Delta 1970 FOTO Viaţa în satul Mila 23

Inundaţiile din 1970 sunt, fără îndoială, cele mai grave care au lovit ţara noastră. Ele au fost cauzate de suprapunerea în timp şi spaţiu fenomenelor meteorologice şi climatologice care au determinat valori hidrologice excepţionale, spune Lucica Gherman, bibliotecara localităţii Crişan.

Astfel, apele provenite din ploile căzute după jumătatea lunii aprilie au găsit terenul îmbibat cu apa provenită din topirea zăpezilor. „Precipitaţiile abundente căzute în bazinele superioare afluenţilor Dunării au depăşit cantitatea maximă înregistrată în ultimii 60 de ani, fenomen care a determinat scurgerea rocilor argiloase de pe versanţi, astfel că 85-90 % s-au scurs pe râuri. Astfel, în jurul datei de 24 aprilie s-a produs o undă de viitură, albia Dunării fiind insuficient de largă pentru a primi creşterea debitului cursului, producând o inundaţie mult mai mare în comparaţie cu precedentele, producând pagube materiale considerabile“, spune Lucica Gherman.

Presa de la acea vreme a relatat, prin reportaje zilnice, lupta oamenilor cu furia apelor. În 23 mai, ziarul "România liberă" scria că în judeţul Tulcea, de-a lungul braţului Măcin, „apele învolburate ale Dunării s-au întins în lunci din care nu se mai văd decât coroanele arborilor“.

Vă recomandăm să mai citiţi:

Poveştile Sulinei, Turnul Babel din Deltă. Locul unde au iubit şi au murit prinţese şi pescari, piraţi şi amirali

Don Giovanni, piratul de la Sulina. Cum a reuşit fostul marinar să înşele autorităţile şi să rămână cu marfa ilegală şi cu despăgubirea

Jurnal de vacanţă. Gura Portiţei, paradisul dintre mare şi Deltă. Plaja de pe care poţi aduna scoici cu lopata

Jurnal de Vacanţă. Plaja Vadu, ultimul refugiu. Colţul de Rai interzis cândva turiştilor vă aşteaptă cu hectare întregi de plajă virgină

Tulcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite