FOTO Povestea aeroportului pentru Timişoara. Pistă pe locul actualului Iulius Mall, aeroport la Moşniţa, aerodrom la Cioca

FOTO Povestea aeroportului pentru Timişoara. Pistă pe locul actualului Iulius Mall, aeroport la Moşniţa, aerodrom la Cioca

Aeroportul de la Moşniţa în 1942 FOTO Aeroportul Internaţional "Traian Vuia"

În 1935 se hotărăşte înfiinţarea unui aeroport provizoriu al Timişoarei, amplasat pe terenul de Instrucţie a Garnizoanei Militare, aproximativ pe actualul amplasament al Iulius Mall.

Ştiri pe aceeaşi temă

Prima bază aeriană din judeţul Timiş a fost operaţională între noiembrie 1915 şi aprilie 1917, pe păşunea comunală din  Dudeştii Noi. Era o bază aeriană militară germană, folosită pentru staţionarea, încărcarea şi repararea zeppelinelor.
 
Prin decizia Comisiei Interimare din 10 iulie 1935 şi în baza ordinului telegrafic al Ministerului de Interne nr. 12604/1935, se hotărăşte înfiinţarea unui aeroport provizoriu al Timişoarei, amplasat pe terenul de instrucţie al Garnizoanei Militare, aproximativ pe actualul amplasament al Iulius Mall.
 
La data de 17 iulie 1935 aterizează pe aeroport primul avion în cursă tehnică cu echipajul: pilot Dumesnil, mecanic Desal şi pasagerul Polihroniade Vacas. Inaugurarea oficială s-a făcut la 20 iulie 1935.
 
La înfiinţare nu dispunea de nici un fel de bază materială. A primit la început o pompă de benzină pentru alimentat avioane, 4 butoaie de zinc cu măsurătoare de benzină şi 4 stingătoare de pompieri.
 
Pentru instalarea administraţiei aeroportului s-a ridicat o clădire provizorie din scânduri şi carton gudronat, compusă din trei încăperi, repartizate astfel: un birou pentru comandant, un birou de trafic şi unul administrativ, un corp de gardă şi o sală de aşteptare.

 
Construcţia Aeroportului Cioca
 
În 27 iulie 1936, în urma unui proces verbal încheiat între autorităţi şi comandantul Aeroportului Timişoara, se hotărăşte alocarea unui fond de aproximativ 5 milioane de lei pentru construirea aeroportului definitiv. Se prevedea construirea unei aerogări, a unui hangar şi a două clădiri – posturi de transmisiuni şi telegrafie - amplasate lângă Timişoara, pe câmpia Cioca.
 
Se organizează licitaţia pentru realizarea lucrării, câştigător este  Aug. Schmiedigen pentru suma de 4.5 milioane de lei şi se încheie contractul pentru construcţie. 
 
În 23 septembrie 1936 se execută primele săpături la fundaţii. Construcţia aerogării este terminată în 1938, lipsind racordurile de la reţeaua electrică, telefon, apă, canal etc. Construcţia posturilor de radio-transmisiuni şi telegrafie este terminată, lipsind numai aparatele. Între timp, Curtea Administrativă Superioară anulează adjudecarea licitaţiei şi în consecinţă, decide suspendarea lucrărilor.
 
În perioada construcţiei Aeroportului Cioca, zborurile se desfăşoară în continuare pe amplasamentul din oraş – vechea garnizoană.

 
În anul 1941, administraţia aeroportului se mută pe terenul câmpiei Cioca, iar zborurile se desfăşoară tot aici.
 
Datorită unor greutăţi întâmpinate în finanţarea lucrărilor şi a constatărilor cu privire la solul impropriu (sol argilos care determină stagnarea apei la suprafaţă), se renunţă la proiectul amplasării aeroportului Cioca, clădirile ridicate fiind cedate Institutului Meteorologic Central. Aerodromul Cioca este utilizat astăzi de proprietarii de avione de agrement, cât şi de aviaţa utilitară. 
 
Aeroport pe izlazul comunei Moşniţa Nouă
 
În 1942, aeroportul funcţionează pe terenul de la Moşniţa Nouă, având suprafaţa de 91 hectare, teren izlaz comunal. Terenul este folosit de aeroport în baza unui proces verbal şi prin care a fost declarată zonă de interes militar. Terenul a fost amenajat şi balizat, având dimensiuni maxime pentru aterizare 1200/600 metri.
În 1944, exista o baracă de scânduri de 9x5 metri, cu trei încăperi: un birou pentru comandant, un birou destinat meteo şi un birou pentru registratură, administraţie şi arhivă.

A mai fost o magazie de scânduri acoperită cu ţiglă improvizată şi o baracă de 20x8 metri, adusă de la Deta. Nu posedă post de radio-transmisie sau telefonie. Balizajul de noapte avea 27 lămpi de petrol colorate.
 
Construcţia aerogării de la Giarmata Vii
 
Între 1952-1953 are loc construirea şi punerea în funcţiune a pistei de decolare-aterizare pentru nevoile UM de Aviaţie de lângă satul Giarmata Vii.
 
În anii 60, Timişoara devine un centru tot mai important din punct de vedere economic, astfel se ia decizia construirii unui aeroport civil de mari dimensiuni, pe actualul amplasament, între comunele Giarmata, Ghiroda şi Remetea Mare. 
 
În 28.02.1964 are loc inaugurarea aerogării pentru curse interne. Între 1964-1965 se prelungeşte pista cu 500 metri (de la 2.000 metri la 2.500 metri)
 
După 1975, transportul aerian devine o prioritate, iar pentru Timişoara, care era considerată unul dintre cele mai mari oraşe ale României devenea necesară extinderea şi modernizarea aeroportului. 

 
Deoarece aeroportul de atunci nu putea face faţă nevoilor strategice militare (amplasarea sa la graniţa de vest a ţării) dar şi a creşterii numărului de pasageri şi a traficului aerian civil (se dorea introducerea curselor internaţionale), se ia decizia modernizării şi extinderii aeroportului printr-un Decret de Stat din 1976.
 
Are loc modernizarea şi extinderea aerogării dar şi a pistei de decolare-aterizare (de la 2.500 la 3.500 metri).  
 
Din cauza lucrărilor, în perioada 1.07.1977-20.09.1979, traficul public intern de pasageri şi mărfuri pentru Timişoara a fost efectuat prin Arad, transportul pasagerilor pe relaţia Timişoara-Arad şi retur efectuându-se cu mijloace proprii ale Aeroportului Timişoara. 
 
La 20.09.1979 are loc inaugurarea pentru pasageri şi mărfuri curse interne. Zborul de omologare s-a efectuat cu aeronava AN 24 YR BMK, comandant fiind Epuraş.
 
La 1.11.1980 are loc inaugurare pentru trafic public intern şi internaţional; zborul de omologare a avut loc în 31.10.1980 cu IL-62 YR IRC, comandat fiind Gîrbovan.
 
În anii 1980, pasagerii puteau circula la Bucureşti (de şase ori pe săptămână), la Constanţa (două curse/săptămână), în perioada 1986-1989 la Frankfurt (două curse/săptămână), Chicago şi New York (câte o cursă pe săptămână, în anumite perioade).
 
 
Revoluţia din 1989
 
În decembrie 1989, aeroportul parcă se afla sub asediu. TAB-uri au fost amplasate la fiecare poartă, autobuzul care transportă din Timişoara pasageri sau angajaţi era verificat de miliţieni.
 
Aeroportul devine o zonă extrem de importantă, cu o desfăşurare impresionantă de forţe, iar în timpul zilelor Revoluţiei, pe aici trec generali, miniştri şi delegaţi trimişi special de la Bucureşti de către cuplul prezidenţial Elena şi Nicolae Ceauşescu pentru a reprima Revoluţia.  
  
În 17 decembrie 1989, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu, la orele 17.00, a fost trimis un avion special la Timişoara, cu generalii Constantin Nuţă, Ion Coman, Ştefan Guşă, Victor Stănculescu, Mihai Chiţac şi Velicu Mihalea. După aterizare, i s-a transmis generalului Coman să se deschidă foc cu gloanţe de război împotriva manifestanţilor de la Timişoara, el transmiţând mai departe acest ordin generalilor Ştefan Guşă şi Constantin Nuţă. Cu toţii au reuşit să plece la Bucureşti cu o cursă AN 24, în noaptea de 21 spre 22 decembrie.
 
În 20 decembrie 1989. Emil Bobu (secretar al CC în Partidul Comunist) şi Constantin Dăscălescu (prim-ministru) au sosit la Timişoara, trimişi de Nicolae şi Elena Ceauşescu pentru a dialoga cu Revoluţionarii. 
 
 
În 21 decembrie, la ora 4 dimineaţa, Bobu şi Dăscălescu au reuşit să evadeze din clădirea Consiliului Judeţean, asaltată de manifestanţi, şi să ajungă la Aeroport de unde au decolat în grabă spre capitală.
 
Modernizarea aeroportului internaţional
 
Revoluţia din 1989 a adus o schimbare majoră şi pentru Aeroportul Internaţional Timişoara. Liberalizarea treptată a pieţei şi începerea operării unor curse externe, spre Occident, au deschis noi oportunităţi atât pentru populaţia din zonă, cât şi pentru investitorii străini. Aeroportul devine astfel un punct forte pentru întreaga regiune de vest a României, în sensul dezvoltării economice şi sociale.
 
Între 1993-1995 au fost făcute lucrări de reparaţie capitală a pistei de decolare-aterizare, în 1998 a fost inaugurată hala de depozitare mărfuri pentru activităţi cargo şi curierat rapid, Aeroportul Timişoara devenind astfel un centru de transport mărfuri.
 
Între 2000-2001 s-au realizat lucrări de reparaţie capitală la suprafeţele de mişcare (pista de decolare şi aterizare, platforma de staţionare, căile de rulare) şi a sistemului de balizaj luminos, îmbunătăţindu-se condiţiile de siguranţă a zborului.
 
Primeşte numele lui Traian Vuia
 
În 6 februarie 2002, aeroportul şi-a regăsit identitatea spirituală în persoana pionierului aeronauticii mondiale - bănăţeanul Traian Vuia, completându-se denumirea cu numele pionierului aviaţiei.
 
 
În anul 2002 a fost modernizată aerogara pentru zboruri interne, iar în 2003, pe 19 mai, a fost inaugurată aerogara tranzit, aeroportul devenind nod aerian, legând importante oraşe din România cu oraşe din Italia şi Germania.
 
În 2004 a fost finalizată lucrarea de “Extindere şi modernizare a aerogării pentru zboruri internaţionale”.
Între 2005-2009 au fost realizate două obiective importante de investiţii privind construcţia celei de-a treia căi de rulare aeronave şi extinderea suprafeţei platformei de staţionare aeronave cu aproximativ 30%. De asemenea, este mărită capacitatea parcării auto pentru a face faţă traficului în continuă creştere. 

 
Între 2007 -2008 au fost realizate lucrări de extindere a terminalului de plecări curse interne şi internaţionale înspre platforma de aeronave, suprafeţele aerogării mărindu-se cu 30% şi crescând astfel confortul şi calitatea serviciilor oferite pasagerilor. 
 
Adusă la cerinţe europene
 
În următorii ani s-au realizat achiziţii importante de echipamente şi siteme de securitate aeroportuară pentru a fi în acord cu cerinţele europene în domeniu. Au fost executate lucrările de construcţie pentru un Terminal destinat sosirilor curselor interne, terminal pregătit să deservească pe viitor cursele pentru spaţiul non-Schengen
 
Între 2012 -2013 au fost realizate lucrările de reparaţii la pista de decolare-aterizare pentru creşterea gradului de siguranţă. Tot în această perioadă au fost realizate şi lucrări de modernizare a echipamentului de electro-alimentare a sistemului de balizaj luminos al pistei. 

 
În 2014 au fost iniţiate proiecte pentru realizarea a două obiective importante: Terminalul Intermodal de Marfă şi Terminal Intermodal de Pasageri. 
 
În 2015, la Aeroportul Internaţional Timişoara a fost pus în funcţiune un sistem performant de radionavigaţie pentru a asigura operarea aeronavelor în condiţii de vizibilitate foarte redusă, fiind singura pistă din ţară dotată la un nivel înalt pe ambele direcţii de aterizare.
 
Citiţi şi:
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: