Povestea lui Radu de la Afumaţi, domnitorul celor 20 de războaie. A sfârşit măcelărit într-o biserică

Povestea lui Radu
de la Afumaţi, domnitorul celor 20 de războaie. A sfârşit măcelărit într-o
biserică

Radu de la Afumaţi a fost domnitorul Ţării Româneşti în patru rânduri. În timpul domniilor sale, acesta a purtat nu mai puţin de 20 de bătălii, din majoritatea ieşind învingător. Sfârşitul domnului muntean a fost unul tragic, el fiind asasinat de boieri într-o biserică din apropiere de Râmnicu Vâlcea.

Ştiri pe aceeaşi temă

Radu de la Afumaţi a urcat pe tronul Ţării Româneşti de patru ori între 1522 şi 1529. Domnitorul muntean a fost căsătorit cu fiica lui Neagoe Basarab, unul dintre cei mai importanţi voievozi pe care i-a avut de-a lungul timpului Ţara Românească. Pentru a deveni conducătorul ţării, Radu de la Afumaţi a dus mai multe bătălii cu Vladislav al III-lea, care era însă susţinut de turci.

Prima domnie a acestuia a durat din decembrie 1522 şi până în aprilie 1523, când turcii au recâştigat tronul ţării şi l-au numit voievod pe Vladislav al III-lea. La sfârşitul anului, noul domn este înlăturat de pe tron de către boierii munteni, iar Radu de la Afumaţi profită de această situaţie şi în luna ianuarie 1524, redevine domnitor al Ţării Româneşti.

Vladislav al III-lea nu a renunţat atât de uşor la conducerea ţării, astfel că primeşte sprijin din partea Craioveştilor, una dintre cele mai importante familii de boieri din Ţara Românească. În luna aprilie 1524, Radu de la Afumaţi pierde din nou tronul în favoarea lui Vladislav. Acesta din urmă, nu a uitat de trădarea boierilor, având să facă o mare greşeală, înlocuindu-l pe boierul Pârvu din funcţia de ban.

Puternica familie a Craioveştilor nu a privit cu ochi buni mutarea săvârşită de Vladislav, trecând de partea lui Radu de la Afumaţi. Având sprijinul boierilor, Radu de la Afumaţi reuşeşte în luna septembrie a anului 1524 să-l învingă pe Vladislav al III-lea la Dridu, redobândind tronul ţării. Pentru a avea parte de linişte, noul domnitor al Ţării Româneşti ia decizia de a se supune turcilor.

„Astăzi, voevodul Ţării Româneşti ce a alungat pe cel pus de sultan, a venit şi a sărutat mâna sultanului, spunând că recunoaşte ca dreaptă suveranitatea lui şi că voieşte să fie tributarul lui, pentru care lucru a fost bine primit şi s-a înapoiat cu bine”, scria istoricul Eudoxiu Hurmuzachi despre Radu de la Afumaţi.

Chiar dacă din exterior nu mai existau presiuni, Radu de la Afumaţi nu a avut parte de pace, deoarece Vladislav nu a renunţat definitiv la conducerea ţării şi reuşeşte să reocupe din nou tronul ţării în luna aprilie 1525, însă nu pentru mult timp. În luna august 1525, banul Pârvu îl ucide pe Vladislav, iar Radu de la Afumaţi redevine domnitor al Ţării Româneşti.

Această domnie este şi ultima a lui Radu de la Afumaţi. La începutul anului 1526, el se căsătoreşte cu Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab, devenind astfel rudă cu familia Craioveştilor. Căsătoria cu Ruxandra îi aduce lui Radu un alt duşman, pe Ştefăniţă, domnitorul Moldovei şi nepotul lui Ştefan cel Mare, care voia şi el să o ia de soţie pe aceeaşi Ruxandra. Astfel, între cei doi au avut trei bătălii, două câştigate de Ştefăniţa şi una de Radu de la Afumaţi.

Voievodul Ţării Româneşti ar fi putut avea o domnie lungă, dacă o parte dintre boieri nu deveneau nemulţumiţi de influenţa tot mai mare pe care o căpăta familia Craioveştilor. La începutul anului 1529, o grupare de boieri, condusă de vornicul Neagoe şi postelnicul Drăgan, a organizat un complot împotriva lui Radu de la Afumaţi. Acesta a fost nevoit să fugă, însă a fost prins de boieri, în apropiere de Râmnicu Vâlcea, asasinându-l pe domnitor în interiorul bisericii de pe dealul Cetăţuii, chiar sub ochii preotului. În aceeaşi zi fatidică de 2 ianuarie 1529, este omorât şi Vlad, fiul lui Radu de la Afumaţi.

„Radu de la Afumaţi, deşi nu se vorbeşte foarte mult despre el în cărţile de istorie, a fost unul dintre domnitorii importanţi ai Ţării Româneşti. Datorită lui ţara nu a devenit paşalâc turcesc”, a precizat istoricul sucevean Ilie Gliga.

Trupul neînsufleţit al voievodului muntean a fost îngropat la Mănăstirea Curtea de Argeş, pe placa sa de mormânt  fiind inscripţionat un mesaj cu toate cele 20 de bătălii purtate: „la Gubavi; la satul Stefeni pe Neajlov; la Clejani; la Ciocăneşti; la cetatea Bucureşti; la cetatea Târgoviştei; la râul Argesel, la satul Plata; la Alimăneşti, pe Teleorman; cel mai iute şi cel mai vârtos din toate războaiele la Grumazi, cu 7 sangeacuri; la Nicopole; la Sistov; la cetatea Poenari, cu ţăranii; la Gherghita; iar la Bucureşti; la oraş, la Slatina; la cetatea Bucureşti, cu Vladislav voievod; la satul Rucăr; la Didrih”.

Alte ştiri pe această temă:

Sfinţii Martiri Brâncoveni, ocrotitorii meleagurilor oltene. Domnitorul a fost salvat în copilărie de doica sa, care şi-a sacrificat propriul copil

Cum arătau partidele de vânătoare ale domnitorilor din Ţările Române: zeci de iepuri şi cerbi erau luaţi la ţintă

Blestemul domniilor fanariote. Lăcomia şi trădarea au făcut ca mulţi dintre domnitorii fanarioţi să sfârşească decapitaţi

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: