Mihai Coţovanu, pictorul care transformă clădirile coşcovite ale Slatinei în opere de artă: „E greu să explic ce am descoperit aici!“
0
Mihai Coţovanu a făcut o adevărată pasiune pentru clădirile vechi din centrul oraşului Slatina, pe care le pictează şi le consideră „Barbizonul românesc“.
Pe strada Lipscani din Slatina, chiar în faţa clădirii care găzduieşte Ansamblul Profesionist „Doina Oltului“, una dintre cele peste 100 de clădiri de patrimoniu din centrul vechi al oraşului, un pictor şi-a instalat şevaletul, şi-a întins culorile şi pictează asiduu. În jurul lui nu se aud târgoveţii, aşa cum se întâmpla la începutul secolului trecut, ci mai mult larma celor pe care viaţa i-a pus în conflict cu semenii. Viaţa în „oraşul de jos“ sau „centrul vechi“ se reduce în zilele de astăzi, la Slatina, la doar câteva ore în care oamenii aleargă să-şi rezolve problemele juridice. Clădirile de patrimoniu încă neabandonate găzduiesc avocaţi, executori judecătoreşti şi notari, care-şi încheie activitatea în jurul prânzului.
Lumina de dimineaţă încă îi oferă pictorului perspectiva la care spune că visa încă de anul trecut. „Am avut o expoziţie personală anul trecut la Muzeul Judeţean din Slatina. Atunci am văzut centrul vechi. Mi-a atras atenţia şi m-a urmărit imaginea zidurilor coşcovite şi amprenta timpului. Mi-am dorit să revin, doar că nu găseam răgazul. Am venit acum şi rămân o săptămână“, ne dezvăluie artistul, pe care l-am prins la Slatina în primele zile ale toamnei.
Lucrează 12 ore zilnic
Mihai Coţovanu (49 de ani) este un artist din Iaşi, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, cu zeci de expoziţii personale şi de grup la activ şi cu lucrări în alte zeci de colecţii din ţară şi din străinătate. A venit în Oltenia însoţit de fiică şi soţie. Pictează şi fiica, în vârstă de 10 ani, mai ia şi pauze, se mai şi joacă, mai cercetează cu mama împrejurimile.
La lucru pe străzile „oraşului vechi“ din Slatina, alături de fiica sa FOTO: arhiva personală Mihai Cotovanu
„Lucrez de la 7.00 dimineaţa până la 7.00 seara. Nu pot mai mult de 12 ore, pentru că obosesc. Cea mai bună lumină e la răsărit şi la apus“, explică pictorul, pe care majoritatea trecătorilor de nevoie prin zonă îl privesc în grabă, fără să-şi pună întrebări. Totuşi, imaginea pictorului cu şevaletul în plină stradă, concentrat să surprindă totul, nu e tocmai obişnuită în târgul animat odinioară.
„Mă mai privesc şi atent, mă mai şi întreabă ce fac, de unde sunt, îmi mai fac şi fotografii. Mi s-a întâmplat şi la Barbizon (n.r. – localitate din Franţa, unde s-au pus bazele unei celebre şcoli de pictură). Acolo chiar s-a distribuit pe Facebook informaţia că la orele serii pictorii pot fi întâlniţi la lucru, informaţie care să-i ajute pe turişti. Nu doar că nu mă deranjează, dar chiar mă încântă să stau de vorbă cu oamenii“, mărturiseşte artistul.
Pe urmele marilor pictori, pentru inspiraţie FOTO: arhiva personală Mihai Coţovanu
Despre Barbizon, considerată în lumea pictorilor poate cea mai importantă şcoală de pictură din Europa, Mihai Coţovanu spune că este într-adevăr inspirantă, însă crede că Slatina oferă mai mult. „Când am plecat din Bucureşti, am spus că merg la «Barbizonul românesc», dar n-am vrut să dezvălui unde. Anul trecut am fost şi am pictat la Barbizon. Motivul de inspiraţie este însă sub ceea ce oferă oraşul vechi din Slatina. Faptul că aici, în Slatina, este pavat pe jos ca odinioară, că nu vezi cablurile de telefonie pe stâlpi, că există aceste lampadare care le copiază pe cele vechi, că nu trec maşini şi nu e plin de terase, că poţi să te aşezi oriunde şi să pictezi este extraordinar pentru mine. Vă mărturisesc sincer, pentru mine, Slatina este un veritabil El Dorado“, spune pictorul.
„Ajungi să trăieşti empatic peisajul“
Mihai Coţovanu a mai pictat şi la Braşov, Galaţi, Sibiu şi Boholţ, plus alte locuri speciale din România. Spune că o provocare pentru el este Sighişoara, cetatea locuită, în care n-a ajuns. „Chiar vreau să văd cum este, prin comparaţie. Vreau să văd dacă îmi provoacă aceeaşi emoţie, pentru că e vorba şi de energia locului. La Barbizon am avut o stare deosebită, iar la Săcărâmb (n.r. – judeţul Hunedoara), un loc foarte puternic încărcat energetic, am fost atât de pătruns încât ascultam liniştea. Ajungi să trăieşti empatic peisajul. Când am venit de la Bucureşti şi ne-am instalat aici, soţia chiar mi-a spus că se simte foarte liniştită“, adaugă artistul.
Clădirile din centrul vechi al Slatinei, valorizate doar de artişti FOTO: Alina Mitran
Pictorul ieşean dezvăluie şi în ce constă, în detaliu, demersul lui artistic. „Caut urmele trecutului, pentru că, dacă n-avem rădăcini, n-avem coroană. Peisajul, timpul care a trecut, oamenii care s-au dus, dar şi-au pus amprenta asupra locului, toate sunt importante şi trebuie să le transmitem mai departe“, argumentează pictorul care şi-a instalat rulota chiar în oraşul vechi.
Aseamănă Slatina cu Viena
Primul tablou semnat de oaspetele Slatinei de altădată se numeşte „Oraşul pustiu“. „După-amiaza, într-adevăr, oraşul pare pustiu. Chiar aşa am şi notat pe spatele primului tablou semnat“, ne lămureşte artistul, înşirând pânzele deja realizate. Altele vor rămâne doar schiţe şi vor fi definitivate, poate, după fotografiile pe care artistul le face.
Caut urmele trecutului, pentru că, dacă n-avem rădăcini, n-avem coroană. Peisajul, timpul care a trecut, oamenii care s-au dus, dar şi-au pus amprenta asupra locului, toate sunt importante şi trebuie să le transmitem mai departe.
Mihai Coţovanu
pictor
„Sofia, fetiţa mea, a spus că se simte ca-n Viena“, mai spune pictorul Mihai Coţovanu. Amărăciunea pentru localnici este însă mare. În jur o clădire restaurată de curând de municipalitate, fostul Club al Ofiţerilor de pe strada Lipscani, alte două-trei renovate fie doar la parter, fie doar la etaj, şi zeci de monumente abandonate împrejur. Gândul că zona mustea de viaţă, de emoţie, de educaţie, de cultură nu mai animă pe nimeni.
„Oraşul vechi“, văzut de Mihai Coţovanu
Lustragiii nu mai ies în faţa prăvăliilor să-şi aştepte clienţii, comercianţii nu mai deşteaptă atenţia gospodinelor, berării nu se mai găsesc astăzi nici pe timp de vară, tinichigeriile sau moştenitoarele lor
s-au îngrămădit în jos, spre piaţă. Aşezămintele pentru orfani şi văduve nu mai sunt întreţinute astăzi, cizmăriile şi atelierele care livrau produse de colecţie au dispărut. Nici măcar cofetăriile comuniste n-au rezistat, iar sălile de spectacol s-au dărâmat la propriu.
„Oraşul vechi“, văzut de Mihai Coţovanu
La Slatina va reveni, a declarat artistul, pentru a finaliza munca începută, sursa de inspiraţie dovedindu-se inepuizabilă. „Am finalizat două pânze şi alte trei sunt aproape gata. Din păcate, anumite probleme de sănătate m-au făcut să renunţ temporar, efortul pe care l-am făcut mai mult de 12 ore în fiecare zi şi-a spus cuvântul. Vreau să revin însă în această toamnă, pentru că e extraordinar ce-am reuşit. Am pus tablourile lângă cele realizate la Barbizon şi nu se compară. M-am vrăjit eu singur, e greu să explic ce am descoperit la Slatina!“, a mai spus artistul.
Peste 45 de expoziţii personale
Mihai Coţovanu s-a născut la 21 iulie 1967. Este absolvent al Academiei de Arte „George Enescu“, Facultatea de Arte Plastice şi Design Iaşi, specializarea Pedagogia Artei. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din 2007. A obţinut primul premiu I în 1988, la Salonul de Toamnă, iar de atunci a acumulat multe distincţii. Are la activ 35 de expoziţii-concurs şi de grup şi aproape 50 de expoziţii personale. Lucrările sale se află în colecţii din România, Franţa, Israel, Japonia, SUA, Canada, Germania, Italia, Grecia, Austria, Elveţia şi Belgia.
Se încarcă comentariile...
