Ce este Vasilca, obiceiul mai vechi decât Steaua şi Pluguşorul. Tradiţii de Anul Nou din Oltenia
0
Vasilca se mai păstrează într-o singură localitate din judeţul Olt, iar originile acestui obicei se găsesc înainte de creştinism, când locuitorii acestor meleaguri se închinau zeilor.
Vasilca face parte din seria obiceiurilor din Ţara Oltului de Jos pe cale de dispariţie. De altfel, spune etnograful Muzeului Judeţean Olt, Claudia Balaş, se mai practică în satele dintr-o singură comună a judeţului, Morunglav, pe malul râului Olteţ. Este un obicei practicat de Anul Nou, care oferă, totodată, şi o semnificaţie tăierii porcului la români.
Dar, ce este, de fapt, Vasilca, obiceiul care se aseamănă mult cu cele practicate de cetele de feciori din Transilvania, cu deosebirea că de data aceasta colindătorii nu folosesc Turca, Cerbul sau Capra, ci capul porcului sacrificat în ziua de Ignat.
„Ceremonialul acestui obicei, „Vasilca”, cuprinde mai multe secvenţe semnificative: expunerea divinităţii (capul porcului) gătită cu inele, cercei, brăţări, mărgele, flori şi uneori şi o basma, în faţa ferestrei sau în casa colindată; colinda cântată care narează viaţa Vasilcii în Raiul din pădurile de fag şi de stejar; coborârea în vale pentru a bea apă, moartea violentă şi incinerarea corpului; judecarea Vasilcii de un juriu în care apar bătrânul Crăciun şi Maica Precesta; urarea „La mulţi ani!” şi primirea darului.
Vasilca se numea de fapt Siva, dar prin contopirea cu Vasile (ziua în care are loc ceremonialul) a rezultat Vasilca. Acest zeu, Siva, al Panteonului românesc, sacrificat prin substituire la solstiţiul de iarnă, este identificat cu marele zeu indian Shiva, care în Panteonul hindus poartă grija Universului, întruchipare a eternei energii cosmice“, spune etnograful Muzeului Judeţean Olt, Claudia Balaş.
Substitutul zeului este capul porcului jertfit la Ignat, care se împodobeşte şi va servi în ritualul din noaptea de Anul Nou. În colindul cântat în Oltenia, de obicei de membrii tarafurilor de lăutari, la fereastra gazdei colindate este descrisă coborârea din munţi a bătrânului Siva, simbol al Anului Vechi, moartea lui violentă şi apoi somnul liniştit în leagănul de mătase al pruncului Siva. „Pentru români este semnificativ faptul că urme extrem de vechi ale ritualului sunt păstrate la cea mai însemnată sărbătoare tradiţională, „Anul Nou”“, mai spune etnograful.
Sorcova, Pluguşorul şi Datul de grindă, obiceiurile care au rezistat cel mai bine peste ani
Dacă Vasâlca sau Vasilca se vede astăzi rar, din fericire păstrătorii de folclor având grijă să reconstituie şi să păstreze în imagini filmate acest obicei, Sorcova şi Pluguşorul, răspândite în toată România şi practicate fără teamă şi în comunism, se întâlnesc în toate satele Olteniei, chiar dacă au suportat transformări.
În satele din nordul judeţului Olt colindă şi copiii şi adulţii, în sudul judeţului merg cu uratul mai mult copiii FOTO: Claudia Balaş
Astăzi din Pluguşor doar biciul tradiţional a supravieţuit aproape ca pe vremuri, băieţii întrecându-se încă în meşteşugul făuririi lui. Cu zeci de ani în urmă însă, în dimineaţa de Anul Nou la plug se înjugau două, trei sau patru perechi de boi, cei mai frumoşi din sat. Ceata urătorilor era compusă de regulă din 12 flăcăi, iar plugul era împodobit cu brad şi panglici de hârtie colorată. Animalele erau şi ele împodobite cu clopoţei, ciucuri din lână, etc.. „Desfăşurarea ceremonialului urării era precedată de întrebarea adresată gazdei: „Primiţi plugul?” după care se plesnea din bici şi se rostea textul: „Aho, aho, flăcăi şi fraţi/...etc.”. Textul era în mare cel publicat de Vasile Alecsandri. În continuare se vorbea despre alegerea locului de desţelenit, semănat, secerat, etc.. Concomitent se trăgea simbolic o brazdă în obor şi se aruncau boabe de grâu“, spune etnograful, menţionând că aproape de această formă se mai practică astăzi obiceiul în comuna Nicolae Titulescu şi în alte câteva sate de pe Valea Oltului, „dar fără strălucirea de altădată“.
În trecut cei mici primeau la colindat covrigi, colaci, nuci şi mere FOTO: Claudia Balaş
Sorcova a „evoluat“ şi ea de la crenguţa de măr pusă la înflorit din vreme, de obicei la Sfântul Andrei, la obiectul din hârtie colorată care se vinde astăzi în târguri şi pieţe înainte de Anul Nou. Cu ea se „sorcovesc“ părinţii, rudele aproapiate şi vecinii.
Un alt obicei care a rezistat în timp este „Datul de grindă“ al copiilor care încă nu au împlit 3 ani, şi el cu origini precreştine. „Obiceiul constă în ridicarea copilului de trei ori la grinda casei, rostindu-se urarea de a creşte sănătos şi înalt. Copilul avea pe cap o azimă rotundă pe care erau prinşi bani şi flori. Sub picioare se puneau fierul plugului şi ramuri de brad verzi. Dacă urarea rostită de a creşte mare şi imitarea înălţimii la care să ajungă este explicabilă şi înţeleasă azi, punerea azimei rotunde pe cap – amintind de semnul solar – derivă din concepţia precreştină geto-dacă potrivit căreia comunicarea cu cosmosul, cu divinităţile, nu se putea realiza oricum, ci prin intermediul unui ritual sau semn, în cazul nostru semnul solar – cercul. Obiceiul se practică şi astăzi aproape în toate satele judeţului, cu copiii până la vârsta de 3 ani.“, încheie etnograful Claudia Balaş.
Se încarcă comentariile...
