Afacerea de familie cu goji, clădită cu sfaturi de pe site-uri în limba chineză. „Stăteam 6 ore pe noapte, multe luni de zile, să învăţăm tăieri, tratamente...“
0
A început să cultive goji dintr-o necesitate, iar astăzi, din afacerea care s-a extins între timp, trăieşte toată familia. Copiii, deşi mici ca vârstă, câştigă deja banii lor.
Marin Constantin (38 ani), din Crevedia, judeţul Dâmboviţa, este exemplul clar că poţi porni la drum dacă eşti determinat să reuşeşti şi dacă nu ştii foarte multe despre domeniul vizat. Este astăzi unul dintre cei mai cunoscuţi cultivatori de goji din România. Cultivă în prezent multe alte plante şi arbuşti exotici - standul său de la Expo-Flora, expoziţia cu vânzare de flori şi plante ornamentale organizată în acest week-end la Slatina, fiind cel mai parfumat (a adus la Slatina foarte multe plante aromatice)- însă a început afacerea dintr-o necesitate.
Acum aproape nouă ani lucra în construcţii, iar soţia urma să nască primul copil.„ De vină, între ghilimele, e copilul. Soţia era gravidă şi i s-au recomandat anumite suplimente. N-am găsit. Am încercat să punem la noi în curte goji şi nu avea nimeni arbuşti, găsisem pe undeva prin Oradea, aveau de doi ani, dar peste o săptămână ar fi fost disponibili. Atunci ne-am dat seama că nu producem în România şi că ar fi ceva de încercat. Făceam construcţii la acel moment. Am lucrat şi în afară, dar tot în agricultură, la câmp, însă n-aveam legătură cu plantele astea, pentru că lucram la seminţe mari“, a povestit întreprinzătorul care de la pasiunea pentru această cultură, între timp totul devenind pasiune, şi-a atras supranumele „Goji“. „Aşa mi se spune la facultate, aşa îmi salvează clienţii numele în telefon, e o marcă“, spune Marin Constantin.
Afacerea a început să crească treptat. Întreprinzătorul studia împreună cu soţia site-uri chinezeşti, traducând cu Google Translate textele, pentru că nu găsea nimic despre această cultură, în limba română, care să-l ajute.
„Stăteam 6 ore pe noapte, multe luni de zile, să învăţăm tăieri, tratamente, după care, când intrau oamenii în curte, mi se adresau cu „domnu’ inginer“. La un moment dat, mi-era şi ruşine, aşa că am discutat în familie şi am luat decizia să mă înscriu la facultate. Am terminat anul trecut Horticultura şi acum sunt la un master pe ecologie, pentru că vrem să învăţăm copiii că planeta asta nu e doar pentru noi. Noi, când vorbim cu ei, le arătăm filmuleţe, îi ducem, le explicăm şi la şcoală şi chiar este o chestie în care ar trebui să se implice mai multă lume. Noi avem acum undeva la 3 metri cubi de plastice pe care nu ştim unde să le ducem, în condiţii în care se iau fonduri foarte mari pentru treaba asta“, a detaliat întreprinzătorul, care la 2-3 ani de la înfiinţarea plantaţiei a renunţat la serviciu şi s-a dedicat cu totul noului business.
Cum au ajuns să facă şi o fabrică de dulceţuri
A fost destul de greu, a povestit, să-i convingă pe clienţi să cumpere goji, aşa că le dădea celor care îi călcau curtea să guste din produsele realizate pentru familie. „Am luat-o aşa, uşor, cu goji, de la goji, venind clienţi la noi în curte, ne certau că mai vor şi aia, vor şi aşa, şi vrem noi să spunem că datorită criticilor lor am început să ne educăm şi de la o singură plantă, goji, cu care, spre bucuria noastră, ne asociem, am ajuns la multe alte plante. Avem arbuşti de aronia, banana nordului, schizandra, curmal chinezesc, avem păr asiatic, kiwi, multe alte plante. Totul e pe 4.500 m.p., facem cantitate, tocmai de asta ne-am hotărât să facem plante mai rare, care să aducă profit, pentru că, dacă ne chinuim să avem peri, meri, ce are toată lumea, trebuie să avem şi noi hectare. Eu zic că e loc pentru toată lumea în orice domeniu“, spune bărbatul.
Familia cultivă acum pe 450 m.p. şi trandafiri pentru dulceaţă, iar fructele de aronia le ia de la prieteni pe care i-a ajutat să înfiinţeze culturi cu materialul săditor produs de ei, „pentru că ştim că nu le tratează chimic“.
„I-am făcut să cumpere tot educându-ne clienţii“
Şi mai greu a fost să-i convingă, însă, pe români că diversele plante, ornamentale sau nu, dar şi arbuştii, se pot planta şi vara. „Când am lăsat totul şi am ales să fac doar asta mi-am dat seama că vara nu prea avem vânzări, pentru că din păcate în România nu suntem educaţi să înţelegem că orice plantă se plantează în orice anotimp dacă este la ghiveci. Un exemplu foarte bun, pe care am să-l dau până obosesc, este acesta: firmele care fac amenajări lucrează şi vara, e vorba de plante containerizate, care sunt la ghiveci. (...) Am început să facem dulceţuri, siropuri, în primă fază din goji, că le aveam în curte şi toată lumea zicea - nu ne daţi şi nouă dulceaţă? Era foarte greu să-i convingem să cumpere goji la început, şi atunci le dădeam din produsele pe care le produceam pentru noi – o dulceaţă, un sirop, şi au vrut să cumpere tot educându-ne clienţii. Am făcut plantaţii de aronia la prieteni foarte apropiaţi, care ştim că nu tratează chimic. Şi am zis că luăm o parte din producţia de acolo şi facem şi din alea, dar tot din ce a plecat de la noi. Am început să producem şi dulceaţă şi sirop de aronia, prima dată cu zahăr, apoi şi fără, dulceaţă de trandafiri – cu zahăr, celelalte sunt cu stevie şi sevă de mesteacăn adaos, care este foarte bună mai ales pentru diabetici“, a detaliat Marin Constantin. Astăzi produc o gamă largă de produse, au fost nevoiţi să-şi construiască un laborator pe 70 m.p., însă cel mai greu este cu forţa de muncă, pe care în timpul recoltării o găsesc foarte greu.
Copiii se ocupă, la rândul lor, de plante şi au banii lor
Cei doi băieţi, deşi nu au decât 6, respectiv 8 ani, deja îşi câştigă banii de buzunar şi chiar mai mult. Cel mare a început pe când avea 4 ani şi îşi dorea foarte mult să cumpere un joc de pe tabletă. Tatăl său i-a spus că trebuie să muncească pentru acei bani, iar cel mic a întrebat ce poate face. „Dacă munceşti, câştigi, i-am spus, şi a rămas discuţia acolo. Am plecat să fac butaşi şi după un timp a venit să mă ajute, îmi dădeau butaşi dintr-o parte în alta, la 4 ani ce altceva putea să facă?! Seara a venit cu tableta şi mi-a spus că vrea jocul şi i-am spus din nou că acel joc costă. Iar el mi-a replicat: „Dar nu te-am ajutat?“. De atunci am înţeles că dacă e muncă cinstită, trebuie plătită.(...) Anul trecut, cred, au început cu câteva plante care se înmulţesc foarte uşor. Nu tot timpul şi-au dorit să lucreze, dar dacă n-au vrut săptămâna asta, săptămâna viitoare au vrut. Până au început să-şi pună plăntuţele lor. Au bănuţi în portofel, câteodată ne împrumutăm la ei.
Puştii îşi vând la târguri plantele îngrijite chiar de ei şi economisesc banii
Cel mare şi-a plătit o tabără din bănuţii lui, i-am plătit noi la început, după care, când venea de la târg, îi ducea doamnei învăţătoare, foarte mândru că sunt câştigaţi de el. Acum, vrea să mai cumpere câte ceva, să strângă pentru tabără, lucruri normale pentru copii“, a mai spus întreprinzătorul, care cel mai mult apreciază că a reuşit să clădească o afacere profitabilă într-un domeniu foarte plăcut şi, în acelaşi timp, să aibă familia aproape.
Bărbatul a venit la târgul de la Slatina singur, cei mici neputând absenta de la şcoală FOTO: Alina Mitran
Aşteptările noastre sunt să fim noi sănătoşi, fericiţi şi liniştiţi că suntem unii lângă alţii, şi pe parcurs, dacă vom avea şi mai mult decât avem acum e foarte bine, dacă nu, e bine şi aşa. Mergem o dată pe an la mare, ne facem timp, mergem în vacanţe, ne ajută mama destul de mult, vine de la 300 de kilometri, din Târgu-Jiu, şi cât stă ea acolo suntem liniştiţi, ne mai ajută şi iarna...“, a mai spus întreprinzătorul.
Se încarcă comentariile...
