GALERIE FOTO Valea Sadului şi lacul Negovanu, drumeţie în peisaj de poveste

GALERIE FOTO Valea Sadului şi lacul Negovanu, drumeţie în peisaj de poveste

La aproximativ 30 de kilometri de Sibiu, deşi mai puţin promovată, se află o zonă de vis dar şi cea mai veche centrală aflată în operare din România.

 
Odată ajuns în comuna Sadu, nu trebuie decât să mergi pe drumul principal, care urmează albia râului Sadu, printr-o zonă de o frumuseţe rară. Vara, pe malul râului, abia ai loc de corturi şi grătare puse până aproape de buza apei. 
 
Drumul continuă prin Râu Sadului, localitate renumită pentru turismul rural practicat aici. Casele tradiţionale, colibele şi stânile răspândite pe culmile montane, livezile ce înconjoară cătunele, tradiţiile bine conservate, ospitalitatea localnicilor, legendele locului şi frumuseţea peisajului sunt elemente perfecte pentru amatorii unei vacanţe la ţară.
 
Lacul Negovanu – timpul încremeneşte într-un decor de poveste
 
La ieşire din sat, firul apei curge lin, iar dintre raze de soare pierdute printre copaci răsar, răsfirate pe dealuri, case vechi cu bunici de poveste în porţi. Drumul curge spre inima muntelui, printr-un peisaj de vis, culoare şi poveste, fluturi şi linişte şi, din când în când, câte un glas de copil fericit, venit cu părinţii în drumeţie. 
 
Ajungeţi la hidrocentrala Sadu II, construită în 1907, şi apoi la Sadu V, ridicată în 1955. De acolo, după alţi aproape 10 kilometri, vă opriţi şi opriţi timpul în loc odată ajunşi la baraj şi la lacul Negovanu. 
 
Vezi lacul de sus, dintre brazi, cu raze de soare împrăştiate până spre margini, acolo unde pădurea pare că se uneşte cu apa.Un peisaj de o frumuseţe copleşitoare, în faţa căruia rămâi fără cuvinte. Odată ajuns aproape de mal, ai senzaţia că timpul, zâmbetul şi povestea s-au oprit pentru câteva clipe în mănunchiul de raze aruncat peste ape. La întoarcere, sub raze de apus, îţi spun parcă drum bun bivoli leneşi, tolăniţi în apă. 
 
Ce trebuie neapărat să vizitaţi în zonă
 
Biserica din piatră "Adormirea Maicii Domnului" datând din secolul al XVI-lea
 
Este aşezată în partea de sus a comunei, fiind monument istoric. Data exactă a construcţiei, nu poate fi precizată cu exactitate, însă piatra de mormânt aflată lângă zidul de miazăzi, de formă dreptunghiulară, păstrează inscripţia scrisă cu caractere chirilice: "Sub această piatră zac oasele robului lui Dumnezeu jupân Ilie Cujmăreţ din Kiprovat", mort în leatul lui Hristos 1719".
 
Posibil ca Ilie Cujmăreţ să fie unul din negustorii bulgari care pentru a-şi vinde articolele de argintărie băteau toate satele la începutul sec. al XVIII-lea. Faptul că inscripţia este extinsă pe marginea pietrei de jur împrejur poate duce la concluzia că iniţial piatra a fost acoperiş al unui mormânt din interiorul bisericii, iar cu ocazia lucrărilor de lărgire a bisericii a fost scoasă şi înfiptă în afara bisericii.
 
S-a constatat că în interiorul bisericii actuale se găsesc resturi din fundaţiile de altare ale celor două biserici mai vechi din comună, atestate documentar în 1358. De asemenea s-au găsit oseminte şi monezi de argint datând din sec. XVI. 
 
Pe o cărămidă din partea interioară dinspre nord a zidului de la turnul bisericii se află încrustată inscripţia: "Zidari Oprea de Făgăraş 1757", iar pe acoperişul turnului este săpat în zid anul 1795. 
 
Uzina Electrică Sadu I (1896) şi cu muzeul Sadu I - Sigmund Dachler (1996)
 
Centrala hidroelectrică de mică putere Sadu I, situată pe valea râului Sadu, este cea mai veche centrală aflată în operare în România. A fost construită pe baza documentaţiilor întocmite de proiectantul Oskar von Miller iar punerea în funcţiune a avut loc în 16 decembrie 1896. 
 
Energia electrică produsă a asigurat electrificarea primei localităţi rurale din ţară - comuna Sadu, ulterior fiind alimentate din centrală şi localităţile Cisnădie şi Sibiu.
 
Muzeul energetic Sadu I - Sigmond Dachler, primul muzeu de acest profil din ţară, a fost inaugurat în anul 1996 cu prilejul aniversării a 100 de ani de la punerea în funcţiune a centralei. Numele muzeului vine de la inginerul Sigmund Dachler, cel care a coordonat buna funcţionare a centralei vreme de câteva decenii. Cu toate echipamentele în stare de funcţionare, centrala însăşi reprezintă exponatul cel mai de preţ al acestui muzeu.
 
La etajul superior, deasupra sălii maşinilor, în fostele camere destinate personalului de exploatare, au fost amenajate 3 săli în care sunt expuse echipamente, scule, materiale şi documente care ilustrează etape din dezvoltarea energeticii sibiene. (sursa – www.sadu-sibiu.ro)
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Imagini din aceeasi galerie
Distribuie imaginea
citeste totul despre: