Cum se face coniacul de casă în satele din Sibiu şi Mureş. Secretele dezvăluite de cei mai apreciaţi „meşteri“ locali

În mai multe sate de la întretăierea judeţelor Sibiu şi Mureş, tot mai mulţi localnici văd în vinul pe care îl storc toamnă de toamnă doar o cale de a produce un coniac ”straşnic” de casă.

În comuna Vînători, spre exemplu, familia Suciu a făcut deja împărţeala cu producţia din acest an.

”Jumătate îl ţinem ca vin, iar din cealaltă jumătate facem coniac. Împărţeala e doar provizorie, pentru că prin vară-toamnă, s-ar putea să fierbem pentru a face coniac şi ce mai rămâne prin damigene”, spune Traian Suciu, bărbatul familiei. Potrivit lui, jumătate din sat îşi fierbe diferite proporţii din vin pentru a produce coniac de casă.

Secretul stă în seminţe

Secretul unui coniac bun, spun vînătorenii, stă în seminţele de struguri. ”Toamna, când storci strugurii pentru must, trebuie să pui deoparte şi seminţele de struguri. Pui deoparte cât coniac crezi că vei face”, explică Traian Suciu.

Seminţele de struguri trebuie bine uscate, cel puţin o săptămână, pentru a nu mucegăi. Din acelaşi raţionament, seminţele vor trebui ferite de umezeală şi păstrate în săculeţi de pânză. ”Vinul poate fi fiert după ce s-a limpezit. Noi, aici în sat, obţinem din vinul astfel fiert un rachiu de 52 de grade. Cam aşa ne orientăm”, descrie bărbatul care produce anual cam 50-60 de litri de coniac pe sezon, doar pentru consumul familiei.

Tăria obţinută prin fierberea vinului se pune într-un recipient în care se toarnă şi seminţele de struguri păstrate de toamna. ”Seminţele trebuie prăjite într-o tigaie până capătă o culoare maro închis, cam cum sunt boabele de cafea. La zece litri de rachiu, trebuie să pui câte patru pumni de seminţe de struguri prăjite şi două pliculeţe de vanilie. De aici, reţetele se pot diversifica: unii mai pun şi cafea, alţii boabe de nucă, dar asta doar dacă vrei să experimentezi”, adaugă Traian, convins că ”simplu e bun”.

”Sufli ca în varză”

Seminţele rămân la macerat în viitorul coniac aproximativ o săptămână. ”Dar cel mult o dată la două zile trebuie să sufli în coniac, să pritoceşti, cum mai spunem noi. Cam ca la varză. Foloseşti un tub pentru a mişca băutura şi a prinde, astfel culoare uniformă şi mai densă. Nu e bine să agiţi sticla pentru că rişti să spargi seminţele crocante şi şi se compromite limpezimea băuturii. Căci degeaba mai filtrezi după aceea”, explică Traian Suciu. Tot pentru limpezime, după o săptămână, coniacul trebuie extras cu mare grijă din recipientul în care seminţele rămân la fund.