Cele mai frumoase biserici fortificate din judeţul Sibiu

Cele mai frumoase biserici fortificate din judeţul Sibiu

În secolul al XII-lea au sosit în Transilvania primii colonişti saşi. Câteva decenii mai târziu, numărul coloniştilor a crescut semnificativ, celor stabiliţi în Transilvania alăturându-se colonişti veniţi din sudul Germaniei.

Ştiri pe aceeaşi temă

Punctul central al colonizării a fost zona Sibiului, nucleul mărindu-se treptat şi cuprinzând şi alte regiuni din Transilvania. Coloniştii şi-au construit sate mari cu străzi concentrate în jurul unei pieţe centrale. Viaţa spirituală a comunităţii nu era deloc neglijată, aceştia ridicând bazilici romanice asemănătoare construcţiilor ecleziastice din Saxonia, Bavaria şi Turingia. La mijlocul secolului XIII, construcţiilor ecleziatice li se adaugă elemente ale goticului timpuriu. La mijlocul secolului XIII au apărut influenţele goticului în construcţia bisericilor, iar începând cu mijlocul secolului XIV, noile biserici construite în zonele rurale erau puternic influenţate de stilurile ecleziastice urbane.
 
Vă prezentăm pe scurt o listă a celor mai frumoase biserici fortificate din judeţul Sibiu, acestea putând fi admirate şi astăzi. Multe dintre ele nu funcţionează, altele - reprezintă adevărate atracţii pentru turiştii, în unele sate fiind singurele atracţii.
 
Biserica fortificată de la Biertan
 
 
Pe o colină, în centrul Biertanului, se află una dintre cele mai impunătoare şi bine fortificate cetăţi ţărăneşti din Transilvania.
 
Biserica a fost construită la începutul secolului XVI sub forma unei biserici-hală în stil gotic târziu. Aceasta şi-a păstrat aspectul până în zilele noastre, iar elementele din interior sunt valori inestimabile a căror poveste merge cu secole în urmă. De cum intraţi în biserică privirea vă va fi luată de impozantul altar cu cele 28 de scene pictate, amvonul din secolul XVI, stranele realizate artistic în relief plat, covoarele anatoliene şi impresionanta uşă a sacristiei.
 
Dispunerea celor trei incinte ce înconjoară biserica, cele şase turnuri de apărare şi trei bastioane ne dezvăluie lucruri atât de interesante legate de viaţa zilnică a locuitorilor. Accesul în cetate se face printr-o scară acoperită ce trece pe lângă Turnul Paznicului, iar la capătul scării, în faţa bisericii se află o piatră mare pe care, demult, erau aşezaţi toţi răufăcătorii pentru ca întreaga comunitate să îi recunoască.
 
Biserica se află pe lista monumentelor protejate - UNESCO.
 
Biserica fortificată de la Valea Viilor
 
 
Pe locul actualei biserici a existat mai întâi o bazilică romanică, urme ale acesteia fiind descoperite chiar sub podeaua sacristiei. Bazilica a fost ridicată probabil în secolul XIII odată cu întemeierea localităţii.
 
Biserica de astăzi a fost contruită în secolul XIV, în stil gotic. Ulterior, pentru a face faţă invaziilor necontenite, biserica a fost înconjurată cu ziduri şi turnuri de apărare. Astăzi se mai păstrează patru turnuri şi zidurile înalte de 6-7 m, prevăzute cu metereze. În biserică există numeroase obiecte deosebit de valoroase precum stranele de la 1528, altarul din 1779, orga din 1807 şi baldachinul amvonului datat în 1746. Un alt element important al acestei biserici este hersa, aflată deasupra portalului de nord, care s-a păstrat intactă din 1525.
 
Biserica se află pe lista monumentelor protejate - UNESCO.
 
Biserica fortificată de la Bazna
 
 
Biserica a fost construită în secolul XV de către comunitatea săsească din localitate. Un secol mai târziu, aceasta a fost fortificată prin adăugarea unui zid de incintă şi a turnurilor de apărare.
 
După anul 1300, Bazna a aparţinut Scaunului Mediaş ca sat liber, documentele vremii atestând acest lucru. Biserica păstrează încă, în cor, un tabernacol, cu o reprezentare a lui Iisus, care datează din 1504. De asemenea, un element mai rar întâlnit este faptul că în turnul clopotniţă, care are rol şi de turn de poartă, se mai păstrează trei clopote din secolele XIV-XV, printre puţinele rămase din acea perioadă. Clopotele bisericilor fortificate săseşti au fost topite în timpul Primului Război Mondial, pentru fabricarea uneltelor de război. 
 
Biserica fortificată de la Cisnădie
 
 
Biserica, ce purta la începuturi hramul Sfintei Walpurga, a fost construită în secolele XII-XIII, în stil romanic. Fortificaţia care înconjoară biserica a fost ridicată între 1430-1530, aceasta fiind construită din două curtine concentrice întărite de turnuri, bastioane şi şanţuri cu apă. În partea de sud-vest a bisericii a fost înglobată, într-un turn de apărare, o capelă circulară.
 
Turnul romanic masiv, înalt de 59 de metri, are primele două etaje boltite în cruce, iar accesul între acestea se face prin scări cuprinse în grosimea zidurilor, ziduri ce măsoară la parter 3 m. Devastatorul atac turcesc din anul 1493 a mobilizat comunitatea la fortificarea temeinică a bisericii. Multe turnuri şi bastioane au fost înălţate spre a spori siguranţa oamenilor, însă trecerea timpului a distrus o mare parte dintre ele.
 
În anul 1795 biserica a fost distrusă pentru a treia oară de trăsnete astfel că, la noua restaurare, turnul a fost reconstruit în forma în care se află astăzi pe acesta fiind montat şi un paratrăznet (primul paratrăznet montat în Transilvania). 
 
Biserica fortificată de la Avrig
 
 
În secolul XIII, coloniştii saşi ajunşi în zona Avrigului au construit pe locul actualei biserici evanghelice o bazilică romanică de dimensiuni mult mai mici. Prin secolul XV, în urma întregului proces de reconstrucţie şi fortificare a bisericilor din Transilvania, biserica de la Avrig a fost şi ea întărită cu ziduri de fortificaţie şi transformată în biserică sală.
 
Datorită modificărilor aduse, biserica a păstrat diverse elemente în stiluri arhitecturale diferite: portal romanic, sculpturi gotice, elemente de interior baroc.
 
În anul 1770, baronul Samuel von Brukenthal, ce tocmai îşi construia în vecinătatea bisericii noua reşedinţă de vară, a donat acesteia un ceas ce funcţionează şi azi.
 
Biserica fortificată de la Mediaş
 
 
Biserica ce purta hramul Sf. Margareta a fost atestată pentru prima dată în anul 1414. În anul 1545 aceasta a intrat în proprietatea comunităţii evanghelice luterane din Mediaş devenind centrul comunităţii săseşti locale.
 
De-a lungul timpului biserica a fost înzestrată cu numeroase obiecte de artă laică sau religioasă. 
La sfârşitul secolului XV autorităţile au decis să înalţe turnul bisericii să îl construiacă cât mai înalt, mai înalt chiar decât cel al bisericii Sf. Ştefan din Viena. Astăzi, acesta are 8 m înălţime şi o inclinaţie de la verticală de 2.28 m.
Pe pereţii interiori se pot admira şi astăzi mai multe picturi murale executate în secolele XIV-XV.
 
Biserica fortificată de la Cisnădioara
 
 
Biserica este compusă din trei nave şi e înconjurată de un zid de incintă care se desfăşoară de-a lungul platoului dealului Mihail (de aici îi provine şi numele în germană al localităţii - Michelsberg - Dealul lui Mihai). Ceea ce diferenţiază biserica de altele de acest fel din Transilvania este că nu a suferit prea multe modificări ulterioare.
 
Aceasta a fost întărită cu trei turnuri: turnul de poartă în sud, un turn în faţa portalului de vest şi un turn la est, cu 5 m în afara zidului de incintă.
 
Înălţimea zidurilor era de 4-6 m, o particularitate fiind cele 8 deschideri în formă de uşă sub drumul de strajă. Acestea aveau uşi de stejar şi puteau fi blocate din interior; pe aici erau aruncaţi bolovanii asupra celor ce încercau să atace cetatea. O parte din aceşti bolovani se găsesc şi azi în interiorul cetăţii. Biserica adăposeşte în interior pietrele funerare ale soldaţilor decedaţi în aceste zona în timpul Primului Război Mondial.
 
Biserica fortificată de la Stejărişu
 
 
Stejărişu a fost dintotdeauna un sat mic, cu localnici mereu nevoiţi să fugă din calea inundaţiilor.
 
Prima biserică a localităţii se afla dincolo de râul Hârtibaci, către nord. În 1867 s-au scos la lumină fundamentele vechii biserici, dar pietrele ei au fost folosite pentru repararea drumului, în cele din urmă acestea dispărânt total.
 
La fortificarea ei, pe la 1500, s-a construit, la capătul vestic unul dintre acele masive turnuri de piatră, care s-au înălţat tot pe atunci şi în satele învecinate - Ruja, Iacobeni, Netuş, Movile, Noiştat.
 
În 1860, incinta interioară a fost demolată la reconstrucţia bisericii, materialul de construcţie fiind folosit la mărirea bisericii. Ca urmare, turnul nord-estic care făcea parte din incinta interioară, stă azi complet izolat, la numai un metru distanţă de biserică.

Sursa: Asociaţia Judeţeană de Turism Sibiu

citeste totul despre: