Călătorie uimitoare cu Mocăniţa spre centrul României FOTO VIDEO

Călătorie uimitoare cu Mocăniţa spre centrul României FOTO VIDEO

Mocăniţa de pe Valea Hârtibaciului - Sibiu în Tunelul Dragostei Foto captură video - credit Prietenii Mocăniţei

Mocăniţa a pornit din nou în acest an, iar amatorii de aventură se pot bucura de o călătorie pe pitorescul traseu de pe Valea Hârtibaciului, ba chiar vor ajunge şi în locul cunoscut drept „centrul ţării“. În plus, zona este înţesată de biserici fortificate, ale căror legende şi istorii merită aflate.

De la începutul lunii aprilie, Mocăniţa a început să circule din nou pe Valea Hârtibaciului din Sibiu, pe traseul dintre Hosman şi Cornăţel. Anul acesta vor exista curse regulate, la fiecare sfârşit de săptămână, cu o locomotivă diesel, şi curse ocazionale, cu o locomotivă cu abur. 
 
Deocamdată, plecările au loc, de la orele 09.45 şi 16.00, din Gara Hosman, aflată la 27 de kilometri de Sibiu, după cum au anunţat reprezentanţii Asociaţiei Prietenii Mocăniţei. 
 
 
„Menţionăm că Mocăniţa va continua să circule şi după luna aprilie, dar s-ar putea să modificăm orarul de circulaţie, în funcţie de cum decurge această lună de test.“
 
Aşadar, Mocăniţa va circula în fiecare weekend, între Hosman şi Cornăţel, cu două curse dus-întors pe zi, dimineaţa şi după-amiaza, preţul unei călătorii fiind de 25 de lei pentru adulţi, respectiv 15 lei pentru copii. 

Pentru o plimbare, în limita celor 40 de locuri disponibile, nu este nevoie de rezervare, biletele fiind achiziţionate la urcarea în tren.
 
Chiar dacă traseul străbătut cuprinde doar şapte kilometri, călătoria durează mai bine de o oră şi jumătate, timp berechet pentru a admira peisajele de poveste. 
 
Weekendul acesta, 10 aprilie, Asociaţia Prietenii Mocăniţei vă lansează o invitaţie, pe pagina sa de socializare la un picnic cu privelişte: un tur de gastronomie şi meşteşug în „inima ţării”, eveniment marca My Transylvania, după cum se vede şi în propunerea de mai jos.   
 

„CENTRUL ŢĂRII“ SE AFLĂ ÎN VALEA VERDE 

Excursia cu Mocăniţa pe pitorescul traseu de pe Valea Hârtibaciului este o adevărată aventură. Zona, cunoscută drept Valea Verde, este renumită pentru colinele şi satele sale săseşti, presărate cu nenumărate fortificaţii şi biserici medievale.
 
Traseul porneşte de fapt din Făgăraş, Braşov, şi se opreşte în Sibiu, urmând cursul şerpuitor al apei de la care şi-a luat numele – râul Hârtibaciu. Trece inclusiv prin locul cunoscut drept „centrul ţării“, semnalat corespunzător de un monument şi o plăcuţă amplasate în vârful Dealului Frumos. 
 
Valea Hârtibaciului este o zonă etno-culturală care cuprinde 14 comune şi un sat – Agnita. A fost declarată Sit Natura 2000 şi a intrat în atenţia celei mai mari organizaţii mondiale de protecţie a naturii, World Wide Fund, care a demarat un proiect amplu de dezvoltare durabilă a zonei.
 

ATESTATĂ DIN EPOCA PIETREI ŞI OCUPATĂ DE COLONIŞTII GERMANI 

Atestată documentar încă din Epoca Pietrei, Valea Hârtibaciului poartă amprenta coloniştilor germani aduşi în Transilvania în urmă cu şase secole. Ei sunt autorii a zeci de biserici ale căror fortificaţii au apărat comunităţile împotriva invaziilor mongole. Este o zonă presărată cu nu mai puţin de 150 de monumente istorice. 
 
Muzeul Văii Hârtibaciului, spre exemplu, adăposteşte un tezaur unic şi valoros. 
 
Nu există sat fără biserică, care în trecut servea şi ca refugiu în timpuri de restrişte, dar şi ca depozit pentru provizii, de unde provine şi renumitul nume al turnurilor: Turnul Slăninilor. Chiar dacă, 
între timp, bisericile şi-au pierdut rolul de fortificaţii, acesta a fost înlocuit cu cel de destinaţie turistică. 
 

CEA MAI VECHE CASĂ, TRANSFORMATĂ ÎN MUZEU

Zona este încărcată de tradiţii şi obiceiuri transmise de secole, de la „Fuga lolelor“ la şezători şi colinde. Localnicii, ca mai toţi locuitorii Ardealului, au înţeles că dacă vor aştepta după ajutorul altora pentru a exploata potenţialul agroturistic al zonei şi patrimoniul etno-cultural, nu vor realiza nimic. Mai ales că după migraţia saşilor de după Revoluţie, multe sate au fost depopulate, fenomen care a atras după sine 
şi alte probleme.
 
Aşa se explică faptul că acum fiecare sătuc este pus în valoare de unul sau mai mulţi localnici. 
 
Spre exemplu, în Alţâna, într-o casă ce datează din 1508 şi este considerată cea mai veche din zona rurală a României, a fost amenajat un mic muzeu şi un Centru de Informare Turistică. 
 
Localnicii şi-ar dori să transforme zona într-o mică Elveţie, mai ales că mirajul locului unde timpul pare 
că s-a oprit în loc ademeneşte tot mai mulţi străini care s-au stabilit aici. 
 
Mulţi localnici au înţeles că pentru a atrage cât mai mulţi turişti şi pentru a exploata potenţialul zonei la maximum cea mai mare şansă o reprezintă Mocăniţa. Alţii au ales să parieze pe afaceri precum echitaţia, ori să reînvie vechi tradiţii, precum cea a coacerii pâinii în cuptorul cu lemne. 
 
În plus, comunităţile au început în ultimii ani să se primenească şi să-şi pună la punct infrastructura – drumuri, apă, canal –, să se conecteze la tehnologie şi să acceseze fonduri europene. 
 

Cine sunt oamenii care au repornit Mocăniţa

Povestea Mocăniţei de pe Valea Hârtibaciului a fost rescrisă în urmă cu mai bine de zece ani, odată cu înfiinţarea Asociaţiei Prietenii Mocăniţei, al cărei scop a fost restaurarea şi conservarea căii ferate şi repornirea legendarului tren pe traseele Sibiu-Agnita şi Cornăţel-Vurpăr. Cu paşi mici, dar siguri, visul s-a transformat în realitate, iar realizarea lui n-ar fi fost posibilă fără implicarea voluntarilor. 
 


La început, doritorii au fost plimbaţi cu mici drezine, vagonete deschise, acţionate manual, cu pedale sau cu un motor. Cererea a fost atât de mare încât voluntarii n-au reuşit să mai facă faţă şi de aici a plecat ideea de a readuce Mocăniţa pe şine şi de a organiza excursii.
 
Apoi, în 2015, s-a finalizat reabilitarea tronsonului dintre Cornăţel şi Hosman, pe o distanţă de şapte kilometri, şi au fost puse în circulaţie, ocazional, trenuri turistice. Erau tractate de o locomotivă cu abur şi aveau vagoane închiriate.
 
Istoria acestui simbol este, însă, veche. Construcţia căii ferate a început în 1895 din Sighişoara, la iniţiativa conducerii Imperiului Austro-Ungar, care-şi dorea să lege Podişul Târnavelor de Podişul Hârtibaciului. 
 
Cei 48 de kilometri au ajuns la Agnita în 1898, iar următorii 62 de kilometri, până la Sibiu, au fost finalizaţi în 1910. În acelaşi an, a fost dat circulaţiei şi traseul de 13 kilometri, care leagă Cornăţel de Vurpăr. Calea ferată a Mocăniţei Văii Hârtibaciului a avut în total 123 de kilometri, devenind după război cea mai lungă cale ferată îngustă din România. 
 
Mocăniţa Sighişoara - Agnita a funcţionat din 15 noiembrie 1896 până la 1 iunie 1965 şi circula cu o viteză medie de 10 km/h. Apoi a fost demontată din cauza pantelor abrupte şi a curbelor strânse.
 
Locomotivele cu abur au funcţionat până în 1970, după care au fost înlocuite de cele diesel, fiind treptat scoase din uz. În 1997, s-a închis şi ruta Cornăţel - Vurpăr, pe fondul crizei economice şi a celei lemnoase.
 
Ultima cursă a Mocăniţei a avut loc în toamna anului 2001, cu o locomotivă achiziţionată la începutul anilor ’50. Apoi, în 2007, calea ferată a fost clasată drept monument istoric. Puţini dintre oamenii locului au mai crezut că trenul va mai fi repus vreodată pe şine, asta până când au apărut voluntarii Asociaţiei Prietenii Mocăniţei.  
 

Fascinanta istorie a bisericilor fortificate din Ţara Saşilor 

Turiştii care ajung în zonă pentru o călătorie cu Mocăniţa n-ar trebui să rateze nici vizitarea bisericilor fortificate din zona denumită Ţara Saşilor, care cuprinde şi Valea Hârtibaciului.
 
De pildă, aproape de Făgăraş se află una dintre localităţile extrem de importante în istoria Transilvaniei – Cincu. A făcut parte dintre renumitele Scaune de judecată transilvănene şi a găzduit inclusiv Dieta Transilvaniei – forul conducător. Deşi locul nu este pe cât de popular ar merita să fie, are o mulţime de legende şi istorii interesante. 
 
Povestea saşilor care au locuit aici timp de secole o spune chiar lăcaşul de cult ridicat de aceştia. Impresionanta biserică săsească este ieşită din comun, nu numai prin dimensiunile sale de catedrală, dar şi prin faptul că reuneşte trei stiluri arhitecturale. O parte dintre turnuri au fost ridicate la începutul secolelor XI-XII, construcţia originală fiind sub formă de navă, iar apoi a fost fortificată şi înălţată de câteva ori. Navele laterale au fost ridicate în secolul XVI. În aceeaşi perioadă, a fost schimbat stilul arhitectural de la cel romanic la gotic şi baroc, după ce întreaga comunitate a îmbrăţişat reforma lui Martin Luther King datorită unei Biblii tradusă în germană de reformator şi adusă în zonă de un negustor sas. 
 
Aspectul de astăzi, însă, a fost căpătat în urma unor lucrări din secolul XVIII. Biserica – iniţial catolică, acum, luterană – are un altar unic în ţară, precum şi o piatră de mormânt ce aparţine unui fost mitropolit care a servit lăcaşul în secolul XVII şi al cărui mormânt se află în cripta de sub altar. Pe sub biserică au existat tuneluri de evadare, transformate apoi în cripte. 
 

„CAP DE CROCODIL“, O ÎNCUIETOARE STRAŞNICĂ

Tot aici se găseşte şi una dintre cele mai vechi încuietori, din secolul XV, denumită „Cap de crocodil“, construită manual pentru a fi încuiată şi descuiată cu două chei diferite acţionate în acelaşi timp. Una dintre chei s-a pierdut între timp, dar cei care au grijă astăzi de biserică au găsit o soluţie ca în loc de cheie să poată fi acţionată manual. Odată încuiată pe interior, uşa nu se mai poate descuia pe exterior, mecanismul fiind întâlnit şi în zile noastre la seifuri. 
 
Tot legat de Cincu circulă şi o legendă potrivit căreia timp de un secol şi jumătate aici nu ar fi existat divorţuri, graţie unei camere speciale aflate în turn unde erau închişi o perioadă toţi cei care-şi doreau să se despartă.   
 

BAZILICI ROMANICE ŞI O BISERICĂ FĂRĂ TURN

În Dealul Frumos există o bazilică romanică, construită în secolul XIII, modificată semnificativ în anii 1500, prin adăugarea sistemelor defensive. Şi la Hosman, una dintre destinaţiile de pe traseul Mocăniţei, la doar un kilometru de drumul principal, există una dintre cele mai interesante biserici fortificate ale zonei, cu un cimitir cu morminte seculare. Din bazilica ridicată în secolul XIII se mai păstrează portalul de vest, coloanele şi arcadele. În secolul XV au fost ridicate zidurile fortificaţiei, iar în jurul anului 1500 a fost înălţat turnul clopotniţei.
 
În Agnita există însă o biserică fără turn ridicată tot în secolul XIII, zidurile sale de fortificare fiind construite două secole mai târziu. Biserici fortificate mai există şi în Şoarş – construită la mijlocul secolului XV, Merghindeal – secolul XIII, precum şi la Nocrich. 
 
Vă mai recomandăm şi:
 

Minunile de pe Valea Hârtibaciului-Sibiu Foto calatoriilasingular ro

Imagini din aceeasi galerie
  • Minunile de pe Valea Hârtibaciului-Sibiu Foto calatoriilasingular ro
  • Minunile de pe Valea Hârtibaciului-Sibiu Foto calatoriilasingular ro
  • Traseul Văii Hârtibaciului dintre Sibiu şi Făgăraş Sursa Sergiu Voicu
  • Centrul Ţării de pe Valea Hârtibaciului - Sibiu şi Colinele Transilvaniei Sursa Sergiu Voicu
  • Mocăniţa de pe Valea Hârtibaciului - Sibiu Foto Radu Tompa
  • Mocăniţa de pe Valea Hârtibaciului - Sibiu Foto captură video - credit Prietenii Mocăniţei
  • Bisericile fortificate de pe Valea Hârtibaciului - Sibiu - Braşov Foto Adevărul
  • Minunile de pe Valea Hârtibaciului-Sibiu Foto calatoriilasingular ro
  • Mocăniţa de pe Valea Hârtibaciului - Sibiu în Tunelul Dragostei Foto captură video - credit Prietenii Mocăniţei
  • Minunile de pe Valea Hârtibaciului-Sibiu Foto calatoriilasingular ro
  • Minunile de pe Valea Hârtibaciului-Sibiu Foto calatoriilasingular ro
  • Minunile de pe Valea Hârtibaciului-Sibiu Foto calatoriilasingular ro
  • Sărbătoarea lolelor de pe Valea Hârtibaciului - Sibiu - Braşov Foto Adevărul
  • Mocăniţa de pe Valea Hârtibaciului - Sibiu Foto Adevărul
  • Mocăniţa de pe Valea Hârtibaciului - Sibiu Foto captură video - credit Prietenii Mocăniţei
  • Mocăniţa de pe Valea Hârtibaciului - Sibiu Foto Radu Tompa
  • Mocăniţa de pe Valea Hârtibaciului - Sibiu Foto Radu Tompa
  • Mocăniţa de pe Valea Hârtibaciului - Sibiu Foto captură video - credit Prietenii Mocăniţei
  • Mocăniţa de pe Valea Hârtibaciului - Sibiu Foto captură video - credit Prietenii Mocăniţei
  • Mocăniţa de pe Valea Hârtibaciului - Sibiu Foto captură video - credit Prietenii Mocăniţei
  • Mocăniţa de pe Valea Hârtibaciului - Sibiu Foto captură video - credit Prietenii Mocăniţei
  • Mocăniţa de pe Valea Hârtibaciului - Sibiu Foto captură video - credit Prietenii Mocăniţei
  • Drezinele cu care se făceau plimbări înainte de renaşterea Mocăniţei pe Valea Hârtibaciului - Sibiu Foto captură video
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările