FOTO VIDEO Cea mai mică comună din România sare de 10.000 de locuitori pe timpul Festivalului de Jazz de la Gărâna

FOTO VIDEO Cea mai mică comună din România sare de 10.000 de locuitori pe timpul Festivalului de Jazz de la Gărâna

Pemii din Gărâna şi din Brebu Nou pot fi recunoscuţi uşor după port FOTO CRISTIAN FRANŢ

Două aşezări întemeiate de nemţi sunt acum cele mai căutate locuri turistice de pe Semenic. Anual, sute de nemţi, austrieci şi cehi vin aici pentru a-şi petrece concediile.

Ştiri pe aceeaşi temă

Întemeiate de nemţi prin colonizări cu pemi şi germani din Austria şi având rolul să alimenteze cu lemn furnalele de la Bocşa, Reşiţa şi Ferdinand, după 1918, dar, mai ales, după Al Doilea Război Mondial, exploatarea lemnului de acolo a scăzut ca şi pondere, iar satele au devenit turistice. 

Treptat, populaţia germană şi pemii de acolo au căutat să emigreze, fenomen intensificat după 1990. Aşa a ajuns comuna Brebu Nou (comună ce are în componenţă două localităţi: Gărâna şi Brebu Nou) să fie cea mai mică comună din România ca populaţie. După ultimul recensământ, în 440 de locuinţe se găsesc doar 46 de gospodării cu numai 119, de locuitori. Pe sexe, avem un număr de 66 femei şi 53 de bărbaţi. De fapt, este sat turistic, situat la poalele munţilor Semenic, în vecinătatea staţiunii Trei Ape. Primarul probabil îi cunoaşte personal pe toţi cei 17 locuitori ai satului şi cei 86 din comună.

Beneficiind de frumuseţea Munţilor Semenic, cei 86 de oameni din satele comunei – Gărâna şi Brebu Nou – o duc însă foarte bine, mai bine decât mulţi dintre românii care locuiesc în oraşe de peste 100.000 de locuitori, chiar dacă în localitate nu există şcoală, dispensar sau Poliţie, ci doar un punct al Jandarmeriei Montane. Mai fiecare familie are propria pensiune, başca bani primiţi de la rudele de afară.

Toată comuna încape în biserică

În urmă cu zece ani, în cele două sate, situate la 35 de kilometri de Reşiţa şi 135 de kilometri de Timişoara, se regăseau 400-500 de familii. „Între timp, mulţi au plecat la muncă în străinătate”, ne lămureşte primarul Gabriel Bordea. S-a plecat masiv în Germania, comuna având multe familii cu origini nemţeşti - este vorba de ramura pemilor (germani provenind din Boemia). Cei care au rămas au ca îndeletnicire afacerile din turism.

Tiberiu Nicolici, 34 de ani, este unul dintre puţinii tineri care nu au emigrat. Este administratorul unei pensiuni din Brebu Nou. Vara sunt mai mulţi vizitatori decât localnici. „Cei mai mulţi turişti vin în perioada iunie-august. Atunci, toate locurile din unităţile de tip hotelier sunt ocupate”, explică acesta. Preţul unei nopţi de cazare este în jur de 100 de lei, asemănător cu pensiunile din Sinaia. Grosul turiştilor vine din Bucureşti, Constanţa şi Moldova. O mare parte dintre cei 119 de oameni locuiesc în satul Gărâna. Brebu Nou pare un fel de popas turistic destinat celor care trec prin zonă cu bicicleta, cu motocicleta şi la ski cu familia.



„Cei mai mulţi dintre localnicii din Brebu Nou au plecat la muncă în străinătate, în general. Tinerii s-au mutat în Germania, la rude sau la muncă.”
Gabriel Bordea
primar



Totuşi, n-au plecat toţi pemii din Gărâna, aşa că dacă veţi ajunge seara în sat să nu vă miraţi că veţi găsi pemoaice care încă se poartă în ţinuta lor tradiţională, cu şorţ şi batic, cu coşul de nuiele în spate, aducând vitele de la păşune.

Patria iubitorilor de ciclism şi sporturi enduro

Pe timpul verii nu există weekend în care să nu se organizeze diverse concursuri cicliste, ture sau trasee, de cele mai multe ori chiar turişti din Austria, Germania sau Cehia venind aici pentru a participa.

Şi sporturile off-road, fie că vorbim de motociclism ori vehicule 4x4, sunt la ele acasă şi se organizează săptămână de săptămână pe diversele trasee şi poteci montane, fie spre Şopot, fie spre Lindenfeld, ori Caraşova. Mai mult, pesiunile mari din Gărâna şi Brebu Nou, organizează la fiecare sfârşit de săptămână astfel de competiţii private, pe trasee proprii omologate, pentru turiştii cazaţi la ei.

Parcul de sculputră monumentală

 
 
Foto

În 1990, venind în România să-şi rezolve nişte probleme personale, sculptorul internaţional Bata Marianov a fost invitat de un amic să meargă la Gărâna, unde acesta vroia să cumpere o casă. „Şi în loc să o cumpere prietenul meu, am cumpărat-o eu. Şi încă foarte ieftin”, spune Bata. 

Acest lucru se întâmpla pe vremea când cocheta cu ideea de a-şi cumpăra o căsuţă în sudul Franţei. În acelaşi an, soţia sa, Fulga, şi cei doi băieţi ai lor, au venit să-şi petreacă vacanţa în proaspăta lor reşedinţă de la ţară. Când s-au înapoiat în Germania, Fulga i-a destăinuit că a făcut şi ea o afacere: a cumpărat ceva teren... tot la Gărâna. “Atunci ne-am întrebat ce putem face noi cu terenul, povesteşte Bata. 

De crescut vaci, nu ne pricepeam. Aşa că ne-am gândit să facem un parc de sculptură monumentală.” Şi aşa s-a născut Fundaţia Culturală „Arca”. Cu sprijinul Ministerului Culturii, al Consiliului Judeţean Caraş-Severin şi al câtorva sponsori, Bata a organizat la Gărâna, în 1996, primul simpozion internaţional de sculptură. A fost să fie şi o ediţie a doua şi aceasta cu un an mai târziu, în 1997.

De Paşti, nemţii sărbătoresc varianta catolică a acestuia şi încă păstrează obiceiuri şi jocuri specifice nemţilor.


Capitala Jazz-ului mondial

Gărâna este cel mai cunoscut sat din partea de vest a ţării şi din Caraş-Severin. Şi dacă în ultimii ani, numele bătrânului Wolfsberg a fost legat inevitabil de festivalul de jazz din Poiana Lupului ori de alte manifestări mai mult sau mai puţin muzicale, micul sat de la poalele Semenicului are o istorie plină de farmec. 

Povestea Garânei debutează undeva, la început de secol XIX, atunci când nemţii din Boemia, aşa-numiţii pemi sunt colonizaţi în Banatul Montan de către Imperiul Austro-Ungar. Ei au venit în Gărâna în 1828, din Boemia. Satele pemeşti de atunci erau singurele comunităţi germane compacte din sud-vestul ţării. Ceilalţi etnici germani au fost colonizaţi în localităţi deja populate. Au ajuns atunci la poalele Semenicului 131 de pemi. În timp, numărul lor a crescut şi a depăşit 1000. Ani la rând ei au luptat cu natura vitregă, dar munca şi ambiţia au făcut ca satul lor să reziste peste vreme şi vremuri, iar pemii să fie recunocuţi în zonă ca oameni cinstiţi şi muncitori.

Şi chiar dacă pe an ce trece, Gărâna pierde oamenii care au creat-o, ea câştigă locuitori noi. Zeci de muzicieni, pictori şi scriitori din întreaga lume au fost cuceriţi de aceste locuri. Mulţi şi-au cumpărat aici case şi organizează an de an întâlniri de creaţie.

Evenimentul care a pus Gărâna pe harta locurilor importante nu doar din partea de vest a ţării, ci şi din întreaga Europă este Festivalul Internaţional de Jazz. Născut în urmă cu 17 ani, ca o întâlnire între prieteni, festivalul a crescut semnificativ. De la cele câteva zeci de amici care au adus muzica în anii '90 în curtea hanului „La răscruce”, în 2012, în noul loc din Poiana Lupului, au călcat peste 30.000 de amatori de jazz. Toţi aduşi aici de celebritatea numelor care au cântat aici de-a lungul timpului. Jan Gabarek, Hiromi Uehara şi Eberhard Weber sunt doar câţiva muzicieni care au urcat în ultimii 15 ani potecile Gărânei.

„Festivalul de la Gărâna e un festival scump. Un spectator ca să vină aici trebuie să plătească benzina, trebuie să plătească bilete de tren, trebuie să îşi plătească cazarea, trebuie să mănânce şi mâncarea nu e ieftină aici”, afirma Marius Giura, pentru Digi 24, organizatorul Gărâna Jazz Festival.

Festivalul de la Gărâna este pentru amatorii de muzică un lucru care, spun ei, le-a intrat în sânge. Nu e de mirare că, pentru mulţi dintre ei, evenimentul a devenit un punct obligatoriu în agenda fiecărei veri. Şi chiar dacă în ultimul an, Festivalul de Jazz de la Garâna a avut parte de numeroase dificultaţi financiare, organizatorii se încapăţânează să îl păstreze pe linia de plutire, şi să păstreze viu un eveniment care, la rându-i învie o întreagă zonă.



Inegalabila viaţă la cort

Dar nu numai cultura sau bucătăria germană îi atrage aici pe turişti, sau jazz-ul ori sporturile, ci şi lacul Trei Ape care desparte cele două sate. Aici turiştii au la dispoziţie cea mai mare zonă de campare de pe Semenic, fiind practic raiul vieţii la cort. Deşi sunt şi zone de campare organizate, majoritatea locurilor sunt cunoscute de către turişti şi sunt chiar în natură, aşa că sunt la liber. Fie că îşi pun cortul pe malul lacului Trei Ape sau a pârâiaşelor din apropiere, viaţa la cort, sus în vârf de munte, aduce anual pe Semenic zeci de mii de turişti toată vara.

Printre pensiunile din zonă, de departe Hanul „La Răscurce“ este cel mai cunoscut şi frecventat, renumit pentru gulaşul sau grătarele sale. Dar nu are numai cultură şi mâncare bună ci poate organiza şi cele mai perfecte distracţii, drumeţii ori activităţi sportive. Pentru a va petrece cat mai placut timpul liber va indrumam catre echipa Equilibrium care va poate oferi diverse modalitati de distractie atat indoor cat si outdoor. 

Activitatile oferite sunt: Tiroliana, Escalada, Rapel, Rafting, Canoe, Canyoning, Speologie, Trekking, Orientare, Paintball, MTB, Birdwatching, Parapanta ,Parasutism, Deltaplan, Motodeltaplan, Schi de tura, Schi alpin, ATV. Echipa „Equilibrium” prin activitatile oferite pune la dispozitie un mediu prielnic pentru a atinge satisfactii nesperate, pe deoparte prin cunoastere de sine si pe de alta parte prin relationare cu cei din jurul tau. Punctul nostru forte este “equilibrium”.

La Brebu Nou vă recomandăm Casa Goştilor, adică pensiunea GuestHouse, aici găsiţi mâncăruri tradiţionale pentru această zonă, naturale şi făcute chiar în gospodărie, dar şi competiţii de ciclism sau off road. Ah, şi de Făşang aici aveţi ce vedea, pe bune!

Kierhwait la Gărâna
Obiceiul, unul nemeţesc, se păstrează şi azi. Românii din Banat îi spun rugă, dar nemţii ţin la kierhwait sau kirvai. Este de fapt ziua satului, sărbătorită în ziua în care se prăznuieşte hramul bisericii. Comunitatea se adună din toată europa, îmbracă portul tradiţional, împodobesc pomul de kierhwait şi distracţia începe.

 

Încă de la primele ore ale dimineţii, străzile din Gărâna sunt „inundate” de localnici îmbrăcaţi în portul tradiţional nemţesc. Programul de rugă a debutează de fiecare dată cu slujbă religioasă apoi se merge în curtea unui localnic pentru a lua pomul de Kirchweih, simbolul recoltei. Conform obiceiului, localnicii împodobesc pomul cu diferite ornamente în curtea unui localnic. Acesta este plimbat prin comună şi apoi este dus în faţa primăriei.

Aşteaptă Apocalipsa în Creeri Munţilor

Dan şi Imo, doi tineri cu pregătire, foşti directori ai unor companii importante, au renunţat la tot şi şi-au cumpărat o casă la Brebu Nou, în vârf de munte, unde s-au pregătit pentru ce e mai rău. Adepţi ai Şcolii de Iluminare a lui Ramtha, tinerii anticipează creşterea nivelului apei pe Terra şi evoluţia ca vibraţie energetică a Pământului.

Cuplul din Timişoara s-a mutat în creierii munţilor. Acolo şi-au făcut o pivniţă cu pereţi de 70 cm. Sunt pregătiţi să supravieţuiască doi ani după Apocalipsă. Ei spun că va veni o zi în care Pământul îşi schimbă polii, urmează zile de întuneric şi cutremure, apoi trecem la un nivel de vibraţie 4D şi în final ne schimbăm ADN-ul, afirmă lideri spirituali şi „specialişti”. Unii se ascund, în faţa apocalipsei.

Cei doi timişoreni s-au retras de aproape doi ani la munte, au învăţat să îşi asigure singuri 95% din hrană, cultivând legume şi şi-au construit un adăpost unde au adunat provizii pentru 2 ani. Dan şi Imo, foşti directori în companii mari, şi-au cumpărat casă la Brebu Nou iar din pivniţa cu pereţi groşi de 70 cm au amenajat un adăpost. Au cumpărat conserve din Germania care să le fie suficiente în caz că nu vor putea avea acces la surse externe de hrană. Toate sunt în saci sau cutii, cu etichete pe ele ce sunt şi când expiră. Sunt mii de conserve, toate cu termen de valabilitate extins. Cei doi au şi haine folosite de exploratori pe Himalaya. Adăpostul are spaţiu de dormit, grup sanitar şi canalizare, stocuri de lemne, butelii cu gaz şi carburant. Toată investiţia, cu haine, pregătiri, stocuri de combustibil tampon, şi celelalte, spun ei că a ajuns la suma de 10.000 de euro.

Dan şi Imo sunt adepţi ai Şcolii de Iluminare a lui Ramtha şi cred că se va produce o catastrofă. Ramtha îşi pregăteşte studenţii prin intermediul channeling- ului. În decursul anilor a dat diverse proorociri. 90% din ele s-au întâmplat. De doi ani vorbeşte despre ceea ce se întâmplă acum, că se poate să crească nivelul apei pe Terra, a recomandat să locuiască la munte. Toţi liderii spirituali spun că Pământul evoluează ca vibraţie energetică, iar pentru o translaţie la un nivel energetic superior, 4D şi apoi 5D e nevoie de o purificare. Iarna trecută, foarte puternică, a fost prevăzută de Ramtha cu o lună şi ceva înainte.

Lindenfeld satul de nemţi devenit ruină

Despre satul Lindenfeld, situat în Munţii Semenic, la o altitudine de 1.122 de metri, s-au scris nenumărate poveşti. A devenit un loc pe care mulţi bănăţeni şi-au propus să-l viziteze, pentru simplul fapt că era un sat fantomă. Majoritatea au renunţat din cauza condiţiilor grele în care se putea ajunge la el. Plus că nu în orice anotimp era disponibil.

Lindenfeld a fost înfiinţat de pemii germani în 1827-1828, alături de mai cunoscutele Gărâna şi Brebu Nou. În 1924, la o aproape 100 de ani de existenţă, avea 230 de locuitori, dar după al Doilea Război Mondial mulţi au fost deportaţi în Siberia. Marea depopulare a început în perioada comunismului, când mai întâi unii locuitori au coborât în Caransebeş.

Nemţii au plecat mai apoi din ţară, după trocul făcut de Ceauşescu. După Revoluţie, Lindenfeld avea un singur locuitor: Paul Schwirzenbeck, care, la 83 de ani, şi-a găsit sfârşitul într-un accident de maşină.

Nu mai stă nimeni aici. S-au mutat toţi în Germania. Mai întâi s-au dus la Carasebeş, iar după aceea au plecat de tot. Bătrânul Pavel Schwirzenbeck, ultimul locuitor, a murit şi el în 1998. Înainte, nemţii coboreau cu căruţele, dar se întorceau. Aveau de toate aici, au fost tare muncitori“, a declarat Ana Cornea, care de 15 ani s-a mutat într-o casă părăsit din Lindenfeld. O foloseşte doar când urcă cu vacile şi oile, aşa cum fac şi alţi ciobani.

Runine pe uliţă

Locul este încărcat de istorie. Asta se simte în aer, peste tot pe unde păşeşti. Casele părăsite în care stau uneori ciobanii au rămas în picioare. Unele sunt încă în stare bună, în altele se mai găsesc paturile, teracota, vesela, masa de bucătărie, haine sau covoare. Însă cele mai multe s-au transformat în ruine. Printre zidurile locuinţelor au crescut deja copaci mari şi groşi, semn că au trecut decenii bune de la părăsire.

Lindenfeld nu este un sat accesibil. Totuşi, a devenit o ţintă pentru amatorii de enduro, în special cei din Germania şi Austria. Se ajungea simplu cu motocicleta, cu maşini 4x4 sau chiar călare, pe drumul prin satul Poiana (la 25 de kilometri distanţă). Era posibil şi un drum pe jos, de la Gărâna, prin pădure, pe poteca „lupului“, traseu pe care se fac aproximativ patru ore.



Drum spre Lindenfeld

Primăria din Buchin a terminat în această vară drumul până în Lindenfeld, legând astfel pentru prima dată satul de civilizaţie. Este primul semn că aici există planuri mari. La intratrarea în Lindenfeld, încă o surpriză, a răsărit şi prima vilă, cu vedere spre dealurile de pe versanţi. În apropiere, vizavi de biserică, se află în plină construcţie o altă vilă. Aparţine nepoţilor unui fost locuitor din Lindenfeld, care îşi fac casă de vacanţă. Pe fundaţia ridicată flutură steagul Germaniei.

„Neamţul Fred vrea să îşi facă casă de vacanţă. Nu am auzit să vorbească româneşte. Iar vila aceea frumoasă, de la intrare, este a altcuiva. Îl cheamă Iancu şi e din de aici din caransebeş. A băgat mulţi bani. A cumpărat casa şi terenul direct de la nemţi“, ne lămureşte Ana Cornea, deocamdată singura locuitoare a satului, care vine aici doar când îşi paşte oile.

În urmă cu patru ani am avut cam o sută de cereri de concesionare de teren. Este o zonă cu potenţial turistic foarte mare. Acum că am făcut drumul o să fie şi mai interesant. Nemţii care vor să revină să îşi redobândească terenurile trebuie să aibă dublă cetăţenie. Dacă cineva doreşte să cumpere, trebuie să găsească foştii proprietari din Germania“, a declarat Gheorghe Coilă, primarul comunei Buchin.

A existat şi fără locuitori

Lindenfeld nu a fost şters din scriptele comunei Buchin, de care aparţine, figurând cu 65 de numere şi chiar cu cod poştal, chiar dacă din 1998 nu mai avea niciun locuitor.

„Vrem să obţinem finanţare europeană pentru a introduce iluminat public şi canalizare. Pe vremuri, curentul era produs cu un generator. Planuri sunt multe. Am semnat un acord cu cei de la Universitatea din Reşiţa, pentru montarea unei staţii eoliene experimentale. Vor să vadă care este capacitatea vântului, dacă merită să investească în turbine eoliene“, a mai spus primarul.



Biserica a fost salvată

Pe uliţa principală, printre ruine, apare biserica catolică, veche de aproape două secole. Se vede că s-a intervenit pentru salvarea acestui monument istoric. "A fost salvată de o fundaţie din Austria, care a consolidat acoperiţul şi zidurile”, a mai spus Gheorghe Coilă.

În interiorul bisericii, fără uşă sau gemuri, se află două icoane. Pe o cruce de lemn culcată la pământ este o lumânare şi un un mesaj, un pasaj din Bliblie, în limba germană, lăsată cel mai probabil de nemţii care construiesc vila din faţa bisericii

Reţete culinare specifice pemilor din Gărâna

Acestea au fost adunate de istoricul Mircea Rusnac şi publicate pe blogul istoria Banatului.

Supă de lapte pemească (Pemische Milch Suppe). Se pune la fiert 1/2 parte lapte şi 1/2 parte apă. Într-o cană se pun 2 linguri de făină, se dizolvă în apă şi se toarnă în laptele care fierbe, după care se lasă pe foc 10 minute. Se ia de pe foc preparatul şi se adaugă la el lapte acru, până devine acrişor. Laptele acru se mai poate înlocui cu brânză de vacă adăugată cu lingura, sub formă de găluşte. Se consumă cu cartofi fierţi în coajă.

Supă de lapte cu tarhană (Peiczl sau Ribedl Supn). Se prepară un aluat tare, dintr-un ou şi făină, la care se adaugă sare după gust. Se rade pe răzătoarea măruntă şi se pune la fiert, în lapte şi apă în cantităţi egale. La supa astfel preparată se adaugă după gust sare sau zahăr.

Varză acră ca la pemi (Pemische Kraut). Se pune la fiert varză acră tăiată mărunt, iar după ce a dat în clocot se toarnă de pe ea prima apă. Se pune din nou la fiert cu altă apă şi se adaugă în ea costiţă afumată. Când carnea este moale, se iau 2 cartofi cruzi care se rad pe răzătoarea măruntă, se amestecă cu 1-1 1/2 lingură de făină şi se adaugă în varză în loc de rântaş. Se căleşte apoi puţină ceapă, se adaugă la ea boia şi se pune peste varză când se serveşte la masă. Se consumă cu găluşte de cartofi.

Edel. Cartofii curăţaţi şi tăiaţi se fierb în apă sărată, iar după înmuierea lor şi scurgerea apei în care au fiert se păstrează şi se prepară din ei un piure, în care se adaugă un ou şi lapte. Când totul a fost bine amestecat, din piureul rezultat se modelează mici găluşte, care se dau prin pesmet şi se coc.

Dopuri de aluat cu cartofi (Stopl Ludl). Dintr-un aluat obişnuit de cartofi se fac suluri de grosimea degetului mare, din care se taie bucăţele lungi de 2-3 cm (cât un dop). Se aşează într-o tavă şi se dau la cuptor până se rumenesc. Se bat 2-3 ouă cu lapte şi se toarnă peste dopuri, după care se mai dau o dată la cuptor, până se întăreşte oul din amestec. Se consumă cu lapte acru.

Mâncare de brozbe (Stock Ruhm). Se curăţă brozbele de coajă şi se rad pe răzătoarea de mere. Se dinstuie cu puţină ceapă. Peste brozbele rase se pune apoi un ciolan crud sau carne de porc şi se dinstuie împreună până se înmoaie carnea. Se presară cu făină ca la ciuşpais, adăugându-se în mâncare după gust puţin piper măcinat şi se mai lasă pe foc aproximativ 10 minute. În mâncarea gata preparată, când este servită se mai poate adăuga smântână.

Ciulama (Heina Prii). Se pune la fiert o găină sau un pui mai mare tranşat, în apă cu sare, boabe de piper, foi de dafin, rădăcină şi frunză de pătrunjel şi 2-3 cartofi. Când carnea s-a muiat se face un rântaş cu ulei, ceapă şi făină, care se stinge cu puţină apă şi se toarnă peste carnea fiartă, după care pentru gust se pune puţin oţet şi smântână. În cazul în care ciulamaua este prea moale, se mai poate adăuga în ea puţină făină amestecată cu lapte. Se consumă cu găluşte de cartofi.

Maultaschn Ludl. Se pregăteşte un aluat de cartofi ca pentru găluşte cu prune. Din el se face apoi un sul gros cam cât o sticlă de bere, se taie în felii care se întind astfel încât să aibă mărimea unei farfurioare de cafea şi să fie suficient de subţiri. Acestea se umplu cu jumări de porc măcinate, amestecate cu puţină sare, se rulează, se aşează în tavă şi se coc în cuptor. Se consumă cu lapte acru.

Bastonaşe cu varză acră (Kraut Ludl). Se fierbe varza acră, se scurge şi se căleşte cu ceapă şi puţin piper. Dintr-un aluat cu cartofi se fac bastonaşe, care se fierb separat, se storc şi se pun peste varza călită. Se amestecă şi se consumă ca atare.

Ciuperci înăbuşite (Gedünstete Schwamerl). Se macină ciupercile şi se înăbuşe în ulei, împreună cu 2 cepe tocate mărunt. La ele se adaugă apoi cubuleţe de ardei gras, piper, sare, 2 ouă şi puţin lapte şi se continuă înăbuşirea lor lentă până mâncarea este gata. Se serveşte caldă.

Stercz. Se fierb cartofi în coajă, se curăţă şi se rad pe răzătoarea de mere. Se freacă cu puţină făină, se adaugă sare şi se pun la cuptor. Când s-au rumenit se stropesc cu ulei sau untură topită şi se mai lasă puţin în cuptor. Se consumă cu lapte acru.

Olbreinstercz. Se curăţă cartofii şi se fierb în apă cu sare. După ce sunt aproape fierţi, deasupra lor se presară făină şi se lasă în continuare pe foc, până ce adausurile sunt bine fierte. Se îndepărtează apoi apa care mai prisoseşte, iar conţinutul se pasează bine. După pasare, din amestecul rezultat se ia câte o lingură şi se aşează bucată cu bucată într-o tavă bine unsă, care după umplere se dă la cuptor sau găluştele se prăjesc în ulei încins. După ce găluştele astfel formate au fost rumenite pe ambele părţi, se scot şi se consumă împreună cu lapte acru sau varză murată.

Turtiţe (Livanczi). Dintr-un amestec format din făină, 1 ou, apă şi sare, se pregăteşte un aluat puţin mai gros, ca pentru clătite. Din el se ia câte un polonic potrivit ca mărime şi se toarnă într-o cratiţă cu ulei încins, formându-se mici turtiţe care sunt lăsate să se rumenească frumos.

Turtiţe cu cartofi fierţi (Jepfl Toch). În 1 1/2 litri de apă care clocoteşte se adaugă cartofi curăţaţi şi tăiaţi în cubuleţe, sare, şi se lasă să fiarbă până se înmoaie cartofii. Se terciuiesc în oală, se adaugă 2-3 ouă şi făină, astfel încât compoziţia rezultată să aibă consistenţa unei mămăligi. Se ia câte o lingură din compoziţie, se pune în ulei încins, se turteşte puţin şi se frige până la rumenire.

Altă variantă. Se rad cartofii cruzi pe răzătoarea mică, se aşează în strecurătorul de tăiţei să se scurgă zeama, se adaugă făină şi sare. Din compoziţia rezultată se ia cu lingura şi se fac turtiţe, care se frig în ulei fierbinte. Indiferent de modul de preparare, turtiţele se consumă cu lapte acru, salată verde sau compot.

Prăjitură cu mere (Epfel Toch). Se prepară un aluat frecat cu untură sau margarină, 1 ou, sare, zahăr şi lapte. Se întind două foi, între ele se aşează merele rase şi se pun la copt. Acelaşi aluat se poate întinde într-o singură foaie, pe care se aşează merele rase. Din aluatul astfel pregătit se face un sul, care se aşează în tavă şi se coace în cuptor.

Afinată. Pentru prepararea unui litru de afinată se folosesc 1/4 litri afine, deasupra cărora se pun 3-4 linguri de zahăr, întregul conţinut fiind pus şi ţinut la soare până se topeşte zahărul. La maceratul astfel obţinut se adaugă 100 gr. alcool rafinat, 100 gr. rom, 100 gr. coniac şi un plic cu zahăr vanilat. Se fierbe apoi în apă o lămâie întreagă cu zahăr, iar cu siropul astfel rezultat se umple sticla de 1 litru pe 3/4, restul cantităţii până la 1 litru completându-se cu alcool.

Dacă ai fost în locuri inedite de lângă o destinaţie similară din România şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem în acest loc al României, ne poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.

 
Pe aceeaşi temă:
 
 
 
 
 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: