Pangolinul a trăit şi-n România. Fosilele unei specii preistorice, cea mai nouă din Europa, găsite în Vâlcea

Pangolinul a trăit şi-n România. Fosilele unei specii preistorice, cea mai nouă din Europa, găsite în Vâlcea

Pangolin - mamiferul cu solzi considerat veriga lipsă în lupta împotriva pandemiei de SARS - CoV-2 - şi fosilele de 2 milioane de ani descoperite în România; Foto Arkansas Research / Claire Terhune

Cea mai nouă fosilă a unui pangolin, descoperită vreodată în Europa şi singura fosilă din Europa Pleistocenului, a fost descoperită de nişte arheologi americani care cercetează un sit din România.

Este vorba despre situl Grăunceanu, din Bugiuleşti - Tetoiu, judeţul Vâlcea, considerat cel mai mare sit fosilifer din Europa de Est, unde de şase decenii se tot descoperă rămăşiţele unor animale preistorice care au trăit aici în urmă cu aproximativ 2 milioane de ani.  

Este acelaşi loc unde, pe vremea comunismului, se vorbea despre „Pescarul de pe Lacul Getic”, o poveste care după Revoluţie nu a mai putut fi confirmată în lipsa unor dovezi. Dovezi care au dispărut parţial, aşa cum aveau să constate cercetătorii americani care studiază acest sit de un deceniu.
 
Echipa internaţională ceste condusă de Claire Terhune, profesoară de antropologie în cadrul Universităţii Arkansas, având în componenţă inclusiv oameni de ştiinţă din România.
 
Aceşti cercetători au descoperit pe Valea Olteţului fosilele celei mai vechi specii de pangolin din Europa, necunoscută până acum. Un animal care mai trăieşte şi astăzi dar doar în Asia şi Africa. 
 
A fost botezat „Smutsia olteniensis”. Despre mamiferul cu solzi se ştia doar că a trăit în Europa la începutul Pleistocenului, perioadă care a început în urmă cu mai bine de 2,5 milioane de ani şi care s-a încheiat acum aproximativ 12.000 de ani. 
 
„Smutsia olteniensis” împărtăşeşte mai multe trăsături unice cu alţi membri vii ai genului Smutsia, care se găsesc în prezent numai în Africa.
 

Fosila are în jur de 2 milioane de ani

 
Nu este considerată o „fosilă spectaculoasă”, pentru că a fost găsit doar un singur os al unui animal considerat „oarecum ciudat”. „Suntem mândri de ea fiindcă fosilele pangolinilor sunt extrem de rare. Acesta se întâmplă să fie de asemenea cea mai veche fosilă a unui pangolin descoperită vreodată în Europa şi singura fosilă a unui pangolin din Europa Pleistocenului”, a mărturisit cercetătoarea Claire Terhune, pentru Arkansas Research.


Claire Terhune şefa echipei de cercetători americani din România şi fosilele celei mai vechi specii de pangolin descoperită în Europa într-un sit din Vâlcea Foto Arkansas Research
 
Noile fosile, provenind de la un os de humerus / braţ de pangolin, au o vechime de aproximativ 1,9 până la 2,2 milioane de ani au mai remarcat cercetătorii.
 
Descoperirea este însă una extrem de importantă în contextul în care dovezile descoperite în acest sens prin anii ´30 ai secolului trecut s-au pierdut, motiv pentru care existenţa acestui animal în Europa în perioada menţionată a fost pusă sub semnul întrebării. Cercetările anterioare sugerau că au dispărut din Europa în urmă cu 10 milioane de ani, la mijlocul Miocenului.
 
„Acum ştim cu certitudine că pangolinii au fost prezenţi în Europa în urmă cu cel puţin două milioane de ani”, a mai spus americanca.
 

Mamiferele cu solzi considerate veriga lipsă în lupta cu SARS - CoV-2

 
Pangolinii moderni au atras atenţia asupra lor în ultimii ani fiind consideraţi veriga lipsă care să explice transmiterea coronavirusului SARS - CoV-2 de la lilieci la om.
 
Sunt considerate, de către cei de la World Wildlife Fund, drept cele mai braconate animale din lume din cauza solzilor folosiţi pentru leacuri miraculoase în medicina tradiţională chineză, fiind în pericol de dispariţie.
 
În cel mai mare sit fosilifer din Europa de Est, cum a fost catalogat situl Grăunceanu din Vâlcea, au fost descoperite de-a lungul deceniilor fosile de smilodoni - pisici cu colţi sabie, hiene uriaşe, rinoceri lânoşi, girafe cu gâtul scurt, rinoceri şi  şi mamuţi.
 
Lucrarea dedicată noii descoperiri din România a fost publicată şi în Journal of Vertebrate Paleontology, Terhune avându-i drept colaboratori pe Sabrina Curran de la Universitatea Ohio, Timothy Gaudin de la Universitatea Tennessee din Chattanooga şi Alexandru Petculescu de la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” din Bucureşti. 
 

Vă mai recomandăm şi:

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările