FOTO Buridava de la Ocniţa, după şase decenii de cercetări. Rhytonul, piesa unicat găsită în singurul cimitir dacic din România

În apropierea municipiului Râmnicu Vâlcea există două aşezări antice extrem de importante: Buridava Dacică şi Buridava Romană. În ultimele decenii aici s-au făcut o serie de descoperiri unice în lume, aşezarea dacică fiind menţionată în Tabula Peutingeriană şi în „Geografia lui Ptolemeu“. Situl de la Buridiva dacică este arhicunoscut pe plan naţional şi internaţional.

Tabula Peutingeriană este o hartă antică, care se află astăzi la Biblioteca Naţională din Viena. Tabula Peutingeriană reproduce şi provincia Dacia, fără ţinuturile din Estul Transilvaniei. 

Astronomul, matematicianul şi geograful grec Ptolemeu este autorul unui îndreptar geografic şi al unui atlas al lumii de la acea vreme, care cuprind şi regiunile în care au trăit dacii, cu davele acestora, puternice centre de comerţ, printre care şi Buridava.

Important centru economico-militar şi religios, Buridava Dacică este considerată una dintre cele mai mari dave din ţara noastră. „Aşezarea fortificată de la Buridava este cea mai mare aşezare dacică la sud de Carpaţi, următoarea după Sarmisegetuza”, spune istoricul vâlcean Ovidiu Udrescu.

Rhytonul (riton) unic în România, Foto: Adevărul

Zăcământul de sare de la Ocnele Mari a determinat ca această zonă să fie atât de cunoscută, explicând în acelaşi timp prezenţa în zonă a purtătorilor culturii Coţofeni, (alături de Glina, Verbicioara, Basarabi şi Ferigile).

Începând cu sec. II î.Hr.  – I d.Hr., geto-dacii au introdus sarea în comerţul cu negustorii greci şi romani, lucru confirmat prin  prezenţa în sit a obiectelor de import şi a monedelor greceşti şi romane. Spuneam că în ultimele decenii aici s-au făcut o serie de descoperiri, printre cele mai importante artefacte amintim: un fragment de vas cu inscripţie în limba greacă, o mască de bronz, figurine antropomorfe, ceramică pictată, numeroase fibule de argint şi bronz, ceramică lucrată cu mâna sau la roată, de uz comun sau de lux. Este întâlnită toată gama ornamentală a ceramicii geto-dacice din perioada clasică a acestei civilizaţii, tehnica şi forma vaselor fiind binecunoscute. 

Buridava descoperită prima dată de un dascăl şi elevii săi, în excursiile de pe dealul Ocniţei

Buridava a fost prima dată semnalată de un dascăl din Ocniţa în 1957. În peregrinările sale alături de elevi prin pădurile Ocniţei acesta a descoperit o serie de elemente ceramice. În 1960, Cornel Mirescu a făcut primul sondaj – o săpătură mică, pe Cetatea 1, pentru ca în 1961 Dumitru Berciu să fie cel căruia i se datorează în mare parte descoperirile uimitoare de la Buridava. 

Părintele Petre – Govora în schimb a fost primul promotor al zonei. Rezultatele iniţiale ale lui Berciu au fost dezamăgitoare, nu s-a gândit la începuturi ce comoară extraordinară zăcea aproape de Râmnicu Vâlcea. 

Cert este că vieţuirea la Ocnele Mari şi chiar pe locaţia Buridavei este foarte veche. Au fost descoperite o serie de monede, în urma săpăturilor dintre anii 1971 – 1982, din vremea lui Tiberius, Vespasian, Domiţian şi chiar Traian (ultimele emise între 100 – 115). 

Masca mortuară şi medalionul, Foto: Adevărul

Ca să poată continua cercetările, arheologul Berciu şi-a vândut biblioteca personală

„În secolul II î.Hr., locuitorii centrului politic al Buridavei au ras vechile aşezări. S-au găsit urme în acest sens, până la nivelul stâncii, pe care l-au şi nivelat. Dacii aveau obiceiul de a terasa. Şi acum ne uimeşte modul în care lucrau. Ce ştim este că în zona Acropolei, cea mai înaltă, spaţiul era insuficient.

Încă din Antichitate, Buridava se prăbuşea, mai ales partea aceasta - de Acropole. Şi atunci, au amenajat în zona de prăbuşire un fel de val de apărare, iar partea rămasă au folosit-o pentru a umple, a nivela şi a da forma rotundă a Acropolei. Ne confruntăm cu prăbuşirea în continuare, cel puţin Cetatea 1 în proporţie de 50% era prăbuşită din anii ᾽70, ceea ce înseamnă că cercetările trebuie să avanseze un pic mai rapid. Deci, perioada de înflorire a avut loc în secolele II î.Hr. şi I d.Hr., în mod special în Epoca lui Burebista, cum o numea Dumitru Berciu“, explică istoricul Udrescu.

Într-un memoriu înaintat de Berciu Institutului Naţional de Tracologie, în 1986, Udrescu a descoperit că arheologul s-a văzut nevoit să-şi vândă biblioteca personală Universităţii din Craiova, pentru a obţine fonduri ca să continue cercetările. „Astăzi, în cea mai mare măsură, se vine cu bani de acasă şi cu munca studenţilor“, spune dezamăgit istoricul.

Şantierul - şcoală la care 30 de oameni fac cercetări arheologice anual

Din 2013, lucrurile au început să se schimbe la Buridiva şi la intervenţia Fundaţiei Judeţene pentru Tineret Vâlcea şi a faptulului că acolo este un şantier - şcoală dedicat tinerilor. „În ultimii ani, am tot scris proiecte şi am reuşit să obţinem bani ca să putem hrăni timp de patru săptămâni  pe an cei 30 de oameni care se ocupă de săpăturile arheologice“, am mai aflat de la Udrescu.

Acesta consideră că cele mai importante descoperiri de la Buridava sunt cele epigrafice, cum ar fi celebra inscripţie de pe un vas ceramic, interpretată de unii că ar fi fost făcută de regele Tiamarcos.

În ultimii şase ani, un colectiv de istorici pasionaţi a reînceput serios cercetările arheologice din zonă. Iar coordonatorul şantierului este decanul Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane de la Universitatea din Piteşti, dr. Constantin Bărbulescu. Din colectivul şantierului fac parte şi arheologi ai Muzeului Judeţean Vâlcea cu care Universitatea din Piteşti a semnat un contract de colaborare. 

Coordonatorul şantierului a achiziţionat întâmplător cartea personală a lui Dumitru Berciu

Între acesta şi Buridava există o frumoasă şi mai veche poveste care s-a născut în anii studenţiei, când din întâmplare a achiziţionat dintr-un târg de carte veche „Buridava Dacică“ a profesorului Berciu. 

Ulterior, a realizat că aparţinuse chiar autorului, după notiţele pe care le-a găsit pe marginea foilor, pe care Berciu le făcuse pentru a-şi aminti anumite lucruri pentru Volumul II, care din păcate nu a mai apărut.

Aşa a luat legătura cu familia profesorului Berciu şi a reuşit să mai obţină câteva documente – caiete de şantier, insuficiente faţă de volumul săpăturilor de la Buridava.

„Departe de a fi epuizat nu doar situl, ci şi cercetarea arheologică în situl de la Ocniţa”

Cercetările realizate din 2012 încoace au demonstrat faptul că „suntem departe de a fi epuizat nu doar situl, ci şi cercetarea arheologică legată de daci în situl de la Ocniţa. În 2016 am reuşit să identificăm surprinzător o primă necropolă dacică, concretizată printr-o analiză antropologică a specialiştilor – prima din spaţialitatea românească, dincolo de alte descoperiri întâmplătoare. Când vorbim de o necropolă ne referim la descoperirea a cel puţin 3 – 4 morminte, noi avem 20 deja. 

Campaniile arheologice din 2016 şi 2017 au dus la descoperirea unor structuri – majoritatea din piatră de râu şi tuf, altele fiind săpate direct în stâncă, descoperite la mică adâncime, la nici jumătate de metru de stratul vegetal“, a explicat decanul de la Piteşti, la un recent simpozion judeţean.

„Cercetările de anul acesta au mers pe două direcţii care au relevat un rit funerar de incineraţie. S-a descoperit printre altele un brici, un mâner de sabie, alte podoabe, mărgele tip ochi de păun, specifice secolului I, înainte de Hristos, ceramică într-o cantitate considerabilă. Mormintele funerare sunt gropi săpate în stâncă, nu în pământ. Într-unul din morminte s-a găsit chiar şi o „cute“ (piatră de ascuţit), inclusiv cu gaura de prindere, cu care ascuţeau probabil săbile, cuţitele. O cute asemănătoare a mai fost găsită în Cetatea de la Brad, din Moldova, fragmentată, acolo, nu întreagă ca la Buridava. Dar din punct de vedere al formei şi al mărimii cele două seamănă perfect“, a mai spus dr. Bărbulescu.

Morminte unicat la Buridava

O altă groapă descoperită este unicat, pentru că intrarea este o gaură de 40 – 50 de cm, dar în interior diametrul se extinde la 1,30 cm în centrul gropii, pentru ca în adâncime să fie de 1,10 cm. Chiar dacă inventarul mormântului nu a fost extraordinar, prin formă, dimensiuni, încă mai pot fi observate perfect urmele de daltă, iar în interior s-a descoperit şi un opaiţ - o ceaşcă dacică – păstrat în condiţii excepţionale.

„Zona de la Ocnele Mari rămâne oricum o zonă deosebită. Cred că întreaga zonă din imediata vecinătate a Oltului, dinainte de epoca bronzului, din neolitic până în prezent, datorită rezervelor de sare, a fost un punct extrem de important pentru toată lumea. Influenţele romane în ceea ce am găsit la Buridava arată faptul că, cu cel puţin un secol – două înainte de cucerirea romană, pentru lumea romană zona era deosebit de importantă“, a mai spus cercetătorul argeşean. 

Inscripţia regelui dac, de pe vasul ceramic, Foto: Adevărul

Preocupările buridavensilor - comerţul cu sarea, ceramică şi bijuterii

În 1982, profesorul Dumitru Berciu a publicat monografia parţială a cercetărilor de la Buridava. Ele au continuat însă până în 1992, cu descoperiri deosebite, dar din păcate, pentru că în această perioadă au fost publicate doar scurte articole, se cunoaşte foarte puţin despre acestea, ceea ce „ne creează reale dificultăţi“, mai explică specialiştii. 

La poalele aşezării, unde locuiau civilii, au fost descoperite patru cuptoare de ars ceramica, grupate într-un atelier şi nu separate ca în alte locuri, în stare bună. „Ne arată o primă preocupare, pe lângă comerţul cu sarea“, mai spun specialiştii. 

Un alt treilea element care a arătat ocupaţia celor din dava dacică este descoperirea unei multitudini de creuzete – obiecte folosite pentru confecţionarea bijuteriilor, ceea ce demonstrează existenţa a cel puţin unui atelier pentru bijuterii preţioase, fiind descoperite şi urme de argint.

Cu toate acestea, pe parcursul zecilor de ani de cercetări nu s-au descoperit decât puţine bijuterii din metale preţioase. Obiectele de podoabă de la Buridava sunt în general din fier, bronz sau cupru. 

Deşi s-au găsit urme că se confecţionau bijuterii, marea comoară încă nu a fost descoperită

Cercetătorii nu exclud nici posibilitatea ca tezaurul să fie îngropat pe undeva, prin apropiere, deşi, spun ei, deţinerea de obiecte preţioase era un apanaj al nobilimii şi „atât timp cât noi am găsit în unele morminte ale unor persoane foarte importante doar obiecte din bronz, confirmă faptul că urcând pe scara ierarhică a dacilor deţinerea de obiecte preţioase însemna deţinerea obiectelor de argint, iar cele de aur reprezentau un atribut al dinaştilor. Nu numai la Buridava, dar nici în alte locuri n-am avut acest privilegiu de a găsi astfel de obiecte”, a mai explicat istoricul vâlcean.

Cert este că se practica şi se practică în toate perioadele ascunderea tezaurelor. Sunt tot felul de legende în zonă despre unii care s-au îmbogăţit peste noapte. 

„Dar acestea în timp se confirmă, cum a fost cazul tumului de la Agighiol şi a lui Moş Cordun care peste noapte a început să-şi cumpere case, deşi era un bătrân sărac. În acel tumul celebru a descoperit cnemide de argint, coif, şi alte obiecte care acum se regăsesc spre exemplu la New York, atât de spectaculoase erau“, mai spune Udrescu.  

Mască din bronz, grifonii de pe podoaba cu cap de bour şi fibula argint cu cap de lup

„Este o reală problemă acum, pentru că în afara zonei de Acropole, la nici una dintre terase cercetarea nu a fost epuizată. Ori astăzi, neştiind planurile de săpături, nu ştim exact unde s-a săpat şi unde nu. Dar confirm faptul că este enorm de mult de cercetat acolo“, completează istoricul Udrescu, care face şi el parte din colectivul de arheologi de la Buridava.

Revenind la cele mai importante artefacte găsite, în afara inscripţiei fragmentare care s-a descoperit pe parcursul a mai multor ani, masca de bronz considerată mortuară, este extrem de importantă – o mască ce putea să-l închipuie pe Hercule sau Zeul Ares ori Marte – o divinitate războinică la tinereţe. 

Fibula de argint, Foto: Adevărul

„Cred că se confirmă faptul că locuitorii de la Buridiva pornind şi de la această mască, dar şi de la alte obiecte, aveau o puternică legătură cu lumea elenistică“, explică istoricul Udrescu.

În plus, s-a mai descoperit un medalion care îl personifică tot pe Hercule, grifoni înaripaţi pe un element de podoabă care are în mijloc un cap de bour, o fibulă de argint – care la una din extremităţi are un cap de lup „care ne duce cu gândul spre celebrul stindard dacic“.

Profesorul Sorin Cociş, membru al colectivului de cercetare şi „cel mai mare specialist în fibule”, după spusele lui Ovidiu Udrescu, spunea că nu a găsit nici un corespondent al acesteia, deşi fibulele în general se făceau în serie, aveau un anumit tipar.

Legătura dintre buri şi buridavenşi

La Ocniţa există o davă foarte puternică a burilor, confirmă şi dr. Florin Epure. 

„Noi ne ferim să folosim acest termen de buri, pentru că sunt lucruri pentru care numai cercetarea poate să facă lumină în aceste situaţii.  De aceea, suntem datori să continuăm. Denumirea de buri este mult mai bine documentată la acel trib de origine germanică care a emigrat în Olanda şi, prin intermediul companiei olandeze a Indiilor de Est, ajunge în Africa de Sud la Cape Town, oraş fondat de către olandezi. Astăzi, buri în Africa de Sud sunt consideraţi de către băştinaşi toate persoanele albe. Aşa că este o chestiune lacunară. Avem pe Siret, la Poiana, în zona Moldovei, aşezarea de la Piroboridava şi în Bulgaria o aşezare Perburidava. Deci, lucrurile sunt greu de lămurit, motiv pentru care noi folosim termenul de buridavenses. Probabil există o legătură şi cu tribul germanic al burilor. Din păcate, scrierile sunt foarte puţine“, mai explică istoricul vâlcean. 

Aşezarea construită pe trei înălţimi fortificate - cetăţi

În 1979, pe Teresa 6 s-a descoperit un turn – foişor, cu etaj, pentru apărare, bine documentat de către Berciu. „Turnul este strict un element de fortificaţie, parte componentă a valului de apărare. Cred că era destul de mare, numai intrarea avea o lăţime de 1,60 cm, cu fortificaţie vastă în jur. Există însă mult mai multe turnuri la Buridava“, aminteşte Udrescu. 

Puţini cunosc faptul că Buridava este aşezată pe trei înălţimi fortificate, denumite de cercetători: Cetatea 1, Cetatea 2 şi Cetatea 3. În secolul II Î. Hr. doar Acropola Cetăţii 1 era fortificată. 

„Probabil în perioada lui Burebista toate cele trei cetăţi sunt fortificate, iar Cetatea 1, unde probabil exista centrul politic şi militar, a fost foarte puternic fortificată“, mai spune Udrescu de la care aflăm şi că s-au descoperit şi şanţuri paralele adânci de un metru care arată ca două garduri de lemn umplute cu material – pietre, tuf, pământ, trunchiuri de copac, un amestec care era ars, ca la toate aşezările fortificate dadice. De aici se fac foarte multe confuzii.

În plus, la Buridava, chiar în mijlocul aşezării, s-a găsit un cuptor de pâine. Concluzia cercetătorilor este că Buridiva nu a fost distrusă, ci a fost părăsită. 

„Ne-am aşteptat să găsim un turn de apărare şi am dat peste o necropolă“

La poatele cetăţii s-a găsit o aşezare romană chiar din perioada de început a conflictelor daco- romane.

În ultimii ani, au reînceput să se facă, cum aminteam, o serie importantă de descoperiri. În 2016 s-a descoperit prima necroplă dacică din perioada clasică, „un fapt extraordinar, fiindcă, deşi s-a scris foarte mult despre ritul şi ritualul la daci, s-a scris mai mult pe bază de analogii. Avem bine documentată perioada anterioară şi de după. Iar noi am descoperit elemente noi. Sunt mai multe tipuri de morminte, cu ritualuri deosebite, din aceeaşi perioadă, unele cu analogii spre vremurile noastre, iar altele greu de înţeles. O primă caracteristică este forma acestora. Cel mai mare dintre morminte este sub formă de pătrat săpat în stâncă, unic până în acest moment. Ele au fost găsite pe ultima terasă a aşezării, cu o vizibilitate foarte bună asupra văii. Ne-am aşteptat să găsim un turn de apărare şi am dat peste o necropolă“, spune amuzat Udrescu.

Aşa s-a descoperit că în Buridava se practica incinerarea, dar rămăşiţele nu erau puse în urne, ci erau aranjate sub diverse forme, în general rotunde, într-un chenar de piatră. „Am avut surpriza să dăm şi peste nişte ciste – morminte antice unde se puneau rămăşiţele - una dintre ele închisă ermetic cu un capac din bucăţi de piatră, în interior fiind găsit pumnalul răposatului, un colier de bronz aşezat în jurul pumnalului, semn că era vorba despre un nobil“, mai aflăm de la cercetător. 
 

Ritonul descoperit în mormântul de la Buridava, Foto: Adevărul

Muzeul din Vâlcea găzduieşte o piesă deosebită, în lume nemaifiind decât cinci la această oră

O altă descoperire unică în România este un riton (rhyton) de sticlă – vas conic, curbat ca un corn de vită, cu vârful modelat în forma unui cap de animal -, reîntregibil, spart, cu rol ritualic. În lume există cinci similare, în cele mai mari muzee: New York, Roma, Luvru, altul în Germania, la Berlin. Unul dintre acestea a fost descoperit în Azerbaidjan şi seamănă extraordinar cu cel din România.

„Atelierul cel puţin pentru cel din Azerbaidjan a fost în Alexandria – Egipt. Şi al nostru e posibil să fie făcut acolo. Este deosebit de frumos, din sticlă verzuie, se termină cu un cap de limax, melc. A fost predat Muzeului Judeţean Vâlcea pentru reconstituire“, ne mai spune cercetătorul.

În ceea ce priveşte viitorul Buridavei, specialiştii mai spun: „Ne-am dori să facem ca la Histria – un muzeu în aer liber. Turistul nu are ce să vadă acum. Ne dorim să facem replici după descoperiri pe care să le punem în locul cuvenit“.