Replici celebre din filme româneşti. În ce ecranizare a rostit Jean Constantin „Aceste cuvinte ne doare!“

Folosim adesea, în discuţiile de zi cu zi, expresii întimpărite în memoria colectivă, pe care le rostim în mod firesc, cu mândrie, de parcă atunci, pe loc, noi am avut inspiraţia să potrivim cuvintele astfel încât să oferim răspunsul cel mai nimerit partenerului de dialog.

De la obsesiva întrebare “Ce avem noi aici?”, rostită de Toma Caragiu, Puiu Călinescu şi Dem Rădulescu în mini-serialul Brigada Diverse până la obraznicul răspuns, “În Elveţia, pe stânga”, dat de Ştefan Mihăilescu Brăila în "Secretul lui Bachus", întrebat fiind de miliţe unde ţine aurul şi banii, multe dintre replicile din filmele româneşti turnate în anii comunismului au făcut istorie, devenind proverbiale.

Hăituiţi şi constrânşi de cenzură, genialii regizori, scenarişti şi actori ai anilor ’70, ‘ 80, ‘90 erau forţaţi să compună texte subtile, strecurate cu multă fineţe în dialog, astfel încât  membrilor Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste să le scape ironiile fine, savurate ulterior de public şi atât de actuale şi în ziele noastre.

“O cafeluţă? O biscuite?”

Miniserialul Brigada Diverse, care a avut debutul în anul 1970 cu primul episod BD intră în acţiune, urmând apoi un an mai târziu, BD în alertă, iar în 1972 BD, la munte şi la mare, deţine, cu siguranţă, recordul la replici devenite celebre rostite în film de cei trei borfaşi Gogu Steriade, interpretat de Dem Rădulescu, Trandafir, interpretat de Puiu Călinescu şi Patraulea personaj căruia i-a dat viaţă Jean Constantin, dar şi de Toma Caragiu în rolul Căptianului Panait.

Întrebarea “Ce avem noi aici?” este rostită iniţial de Trandafir (Puiu Călinescu), în momentul în care dă nas în nas cu omul de care se temea cel mai mult, căpitalul Panait (Toma Caragiu). Întrebarea este reluată apoi obsesiv, pe un ton disperat de Gogu (Dem Rădulescu), speriat că a fost prins din nou la furat, dar şi de căpitanul Panait, enervat că are de-a face iar cu găinarii de care nu mai reuşea să scape.

Aceleaşi persoanje amintite mai sus, au lăsat publicului zeci de alte replici célèbre, care au acum valoare unor maxime populare.

Amintim aici: “Să trăiţi, de când vă aşteptăm! O cafeluţă, o biscuite?” replică rostită de Gogu, în momentul în care este prins de poliţist, în pădure, cu tabloul furat de la mănăstire. Cu siguranţă, dezacordul de gen face tot deliciul, dar şi felul umil în care este rostită, cu şapca frământată în mâini şi cu un zâmbet fals.

 “Cine vă recomandă? Cine să mă recomande, vocea şi talentul meu!”, este o frântură de dialog purtat între Trandafir şi o concurentă care participa la un casting pentru un rol într-un spectacol organizat de cei trei borfaşi din BD.  În realitate, vocea şi talentul erau garantate, de fapt,  cu un teanc de banconte de 100 de lei, oferite discret juriului.

“Prafuri pentru mama mare…” expresie folosită de Patraulea, atunci când l-a rugat pe prietenul Trandafir să ducă la o anumită adresă un pachet cu droguri.

“Vorbesc şi eu, aşa, ca opinia puiblică”, replică rostită de acelaşi Gogu, în momentul în care se întâlneşte pe stradă, în mod neaşteptat, cu poliţistul Panait.

“Îmi daţi voie să-ţi zic tu?”

Dem Rădulescu ne-a lăsat un alt rol memorabil în comedia “Astă seară dansăm în familie” în regia lui Geo Saizescu. În rolul lui Temistocle T. Temistocle, Dem Rădulescu interpretează rolul unui escroc sentimental care reuşeşte să strângă o avere pe seama femeilor dornice să se căsătorească.

“Nu vă supăraţi, îmi daţi voie să-ţi zic Tu? Spuneţi-mi cum îţi face plăcere”, este dialogul remarcabil între Temistocle şi Mimi, o blondă naivă şi dornică de măritiş, pe care o întâlneşte într-o gară. “Boem din naştere şi escroc din folosifie”, aşa cum singur se recomandă, Temistocle T. Temistocle oferă o lecţie de geniu despre felul în care pot fi cucerite dominşoarele fără prea multă minte.

Din bagajul de şarlatan al lui Temistocle nu lipsesc expresii rostite cu năduf în faţa victimelor sale: “Doamne, grea e viaţa când nu mai râzi!”, „logodna este forma ideală a legăturii dintre bărbat şi femeie pentru că este reciproc avantajoasă”, ”O femeie ca dumneavoastră, tânără, frumoasă, cultă, e absurd să-şi rateze viaţa pentru o omletă cu ceapă”.

“Fără poezie, viaţa e pustiu”

Ştefan Mihăilescu Brăila a construit un rol magistral în comedia “Secretul lui Bachus”, în regia lui Geo Saizescu, realizat la începutul anilor 80. Mihăileascu Brăila i-a dat viaţă lui Bumbescu, un comerciant din Bucureşti, care făcea avere falsificând vinul. Acest Bumbescu, cu basca lui turtită, este autorul celebrei replici „fără poezie, viaţa e pustiu”, rostită într-o întâlnire cu ziaristul Victor Mirea de la cotidianul Atitudinea, interpretat de Emil Hossu.

Bumbescu sau nea Bachus, pentru prieteni, mirosise că ziaristul încerca să realizeze o anchetă despre dedesupturile comerţului cu vin. Ca să scape cu faţa curată, Bachus îl ademeneşte pe tânărul gazetar într-un restaurant şi încearcă să-l corupă. Felul în care se gudură Bumbescu - Bachus pe lângă cel care ar putea să-i facă rău, este remarcabil: “ Aş putea îndrăzni să am curajul de-a cuteza să va invit la un mic local, ceva intim, mai modest, mai vorbim , mai analizăm… chestii socoteli”.

Acelaşi film este depozitarul unei alte replici célèbre: “ Vai, aceste cuvinte ne doare!”, rostită de Jean Constantin care interpretează rolul oenologului Trandafir Bulbuc. Sperând că-l va opri pe mult prea curiosul ziarist Mirea, care se apropiase prea mult de secretele afacerii necurate, Bulbuc aleargă disperat pe dealuri după el şi îl invită în cramă. Amuzat de apariţia iscoadei, ziaristul îl întreabă:  “Aaa, vreţi să mă îmbătaţi?”, iar oenologul Bulbuc îi dă acea replică de neuitat: “Vai, aceste cuvinte ne doare!”.

Cu siguranţă, lista replicilor célèbre din filmele româneşti de altă dată, rămâne deschisă.